România a avut cândva şi lideri demni. Doar că ei sunt morți…

Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii 

În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din 1859, act istoric realizat sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

„Tratativele pentru fixarea programului şi ceremonialului vizitei lui Cuza la Sultan au durat câteva luni şi au fost extrem de spinoase. Ele au fost duse la Negri care, de acord cu domnitorul, voia ca această vizită să aibă un caracter cât mai demn, ca de la monarh la monarh şi nu ca de la vasal la suveran, cum se întâmpla mai înainte.

Vizita domnitorului la Constantinopol era pentru el (Negri), în primul rând, o problemă de demnitate naţională, ce trebuia să instaureze o nouă atitudine în relaţiile cu Poarta, fata de practicile umilitoare din ultimii patruzeci de ani.Conform programului, Cuza, împreună cu suita, fu primit de sultanul Abdul Madjid însuşi.

Acesta, în ţinuta tradiţională a sultanilor, înveşmântat într-o hlamidă neagră cu gulerul tivit în diamante, cu fesul pe cap şi cu un hanger cu mânerul încrustat de pietre preţioase, îl primi pe Cuza în picioare, într-o sală cu pereţii şi bolţile de aur. Cuza purta uniforma naţională de general de divizie, cu capul descoperit, aşa cum se prezenta şi în saloanele din ţară, iar membrii suitei erau îmbrăcaţi ca pentru nuntă, cu decoraţiuni, cravate şi mănuşi albe…

Momentul era solemn şi emoţionant. Românii stăteau pentru prima dată cu frunţile sus în faţa sultanului ce părea mai bătrân… avea aproape 40 de ani. Sultanul era impresionat de înfăţişarea şi comportarea lui Cuza care s-a adresat sultanului în limba franceză mulţumindu-i pentru primire.

A doua zi Cuza a primit Marele cordon şi o sabie încrustată cu diamante. La 8 aprilie, Negri îl anunţa, cu vădită bucurie, pe Cuza, că guvernul otoman a sfârşit prin a recunoaşte pavilionul tricolor.” – Fapte eroice ale generației de aur din perioada 1859-1866, Prof. Ilie Furduiu

BIROUL DOMNITORULUI

Palatul, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea, de vistiernicul Săndulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reședințe pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi.

BIBLIOTECA

Doamna Elena a amenajat Biblioteca Domnitorului ca anexă a biroului de lucru al acestuia.

Biblioteca era un spațiu privat, pentru lectură și relaxare, unde Cuza își petrecea momentele de răgaz, pe timpul șederilor sale la Ruginoasa.

Mobilierul a fost comandat, în 1863, firmei pariziene P. Mazaroz-Ribaillier. Corpul de bibliotecă, în stil neogotic, era realizat din lemn de stejar, decorat cu sculpturi, cu panoplie căptușită cu catifea.

Majoritatea cărților afate cândva pe aceste rafturi au fost comandate de către secretarul particular al domnului, Baligot de Beyne, prin Iancu Alecsandri, agentul permanent al României la Paris. Cărțile, frumos legate în piele, au fost special etichetate cu un ex-libris având stema țării și inscripția, „Ex-libris Bibliothecae Ruginossensis”.

Lângă acestea, au fost așezate, după 1890, alte cărți, cu monograma „M.C” (Maria Cuza-Moruzi) și inscripția, „Ruginoasa”. Mica bibliotecă de aici, constituită în doar câțiva ani, nu se putea compara cu bibliotecile marilor familii boierești, la tezaurizarea cărora au contribuit două-trei generații de bibliofili pasionați.

DORMITORUL

Acesta era spațiul de maximă intimitate al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Camera de dormit oferea Domnitorului liniștea necesară în momentele de relaxare, dar și în cele de reculegere. Un asemenea moment a fost moartea neașteptată a mamei sale, Sultana Cozadini, în 1865.

Profund afectat de această pierdere, Cuza s-a retras pentru câteva zile la Ruginoasa. Potrivit unei mărturii din epocă, sosit la Palat la începutul lunii iunie, la câteva zile după ce-și înmormântase mama, domnitorul, abia ajuns, s-a retras în camera sa de odihnă unde a rămas câteva ore bune”.

Patul din lemn de nuc reprezintă una dintre piesele originale, care a aparținut familiei Cuza, păstrate în patrimoniul muzeului. Pentru a reface atmosfera intimă a acestui interior au fost integrate piese cât mai apropiate de cele originale: consola, lada de călătorie și un șifonier cu oglindă. Galeriile au fost reconstituite după schițele originale realizate la comanda Doamnei Elena.