După 162 de ani, a rămas „Domnia” mărul discordiei pe pământ românesc?

În ședința din 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Țării Românești l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza, în unanimitate (cu 64 de voturi), ca Domn al Țării Românești. Domn al Moldovei din 5 ianuarie 1859, A. I. Cuza a realizat, în 1862, unirea politică între Principatele Moldova si Țara Românească, prin unificarea Parlamentului și Guvernului.

• Avocații avertizează că „fără grefieri nu există justiție eficientă”
• Rafinăria Petrotel e ținută închisă, în timp ce se importă cantitatea de combustibili care s-ar putea produce aici. Pentru cine lucrează Guvernul Bolojan?
• La Bruxelles se negociază o nouă taxă care ar putea crește prețul la combustibili cu până la 15%. Ce poate face România
• Eugen Tomac începe consultările cu partidele pentru formarea unui guvern
• Care sunt băncile amendate de Consiliul Concurenței pentru influențarea ROBOR

Domnia ne împarte în două tabere, Principiul ne unește

Vasile Boerescu, profesor de drept și deputat ales în Adunarea Electivă din Muntenia, a avut un rol important în Unirea, de facto, a Principatelor române, prin alegerea lui A. I. Cuza. Centenarulromâniei.ro, proiect independent dedicat Centenarului Marii Uniri din 1918, surprinde în detaliu contribuția unor personalități precum Vasile Boerescu la înfăptuirea unor momente care vor rămâne un reper în istoria națiunii române.

În a treia ședință a Adunării Elective condusă de E. S. Părintele Mitropolit Nifon, în absența Prințului Barbu Știrbei și a Logofătulului Ion Slătineanu, după ce a solicitat suspendarea ședinței publice, Vasile Boierescu a luat cuvântul în ședința secretă. Cu această ocazie, a semnalat riscul discreditării Adunării în situația în care bătălia pentru putere va continua să fie purtată în interes personal, și anume: instaurarea anarhiei în contextul în care marile puteri disputau situația „principatelor dunărene”. Pentru a nu rămâne ancorați în proiectul politic decis de către marile puteri, Vasile Boerescu, deputat ales din Muntenia și doctor în științe juridice obținute la Paris, a indicat soluția alegerii lui Alexandru Ioan Cuza, Domn al Moldovei. Fără să susțină un alt candidat, Boerescu a indicat că înfăptuirea Unirii poate să fie realizată fără vărsare de sânge și fără intervenția marilor puteri.

După ce au deliberat în secret timp de o oră și jumătate, membrii Adunării Elective s-au reunit în ședință publică pentru a alege Domnul, în condițiile art. 12 din Convenția de la 7/19 august 1858. După constatarea îndeplinirii cvorumului de prezență („¾ părți din numărul deputaților primiți”), prin vot secret, la ora 6 după amiază, Alexandru Ioan Cuza a fost ales, cu unanimitate, Domn al Țării Românești. Prin depeșă telegrafică, Obșteasca Adunare l-a anunțat pe Alexandru Ioan Cuza de rezultatul votului.

“Astăzi, la 24 ianuarie 1859, la ora 6 după amiază, Adunarea Electivă a Țării Românești, procedând conform Convenției, la numirea Domnului Stăpânitor, a ales în unanimitate pe Înălțimea Voastră.

Obșteasca Adunare salută cu respect și amor pe Domnul Său și-l invită să ia Cârma Țării.”

Depeșă telegrafică semnată de Nifon Mitropolitul Ungro-Vlahiei.

Celebrarea a 162 de ani de la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Țării Românești constituie un moment prielnic pentru a reflecta asupra problemelor semnalate de Vasile Boerescu. A rămas „Puterea în nume personal” mărul discordiei pe pământ românesc? Dincolo de distanțarea fizică, nu cumva ne-am distanțat social, reușind contraperformanța de a ne distanța de noi înșine? Dar mai presus de toate, mai avem principii? Sau cel puțin un singur Principiu, în jurul căruia se ne Unim, dincolo de propriile noastre convingeri, pasiuni și interese?

Cuvântul lui Vasile Boierescu rostit în cadrul ședinței secrete

„Pentru ce suntem împărțiți în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi și voi? Au nu suntem toți români? Au nu avem toți aceeași patire? Au nu suntem toți fiii aceleiași mume? Pentru ce să zicem noi și voi? De ce să nu zicem noi Românii? Nu avem toți aceeași amore, nu simțim toți aceleași sentimente pentru mama noastră comună? Care este causa divisiunei noastre? Care este mărul de discordie dintre noi?

Acest măr de discordie, să nu-l ascundem: el este Domnia. Cine va fi Domnul? Fiecare-și are convincțiile sale, fiecare-și are simpatiile sale personale; fiecare din noi crede că țara sa va fi mai fericită având de Domn pe cutare și pe cutare. Dar discordia esistă: căci nu toți cugetă asemenea. Din astă discordie, resultă discreditul Camerei, discreditul nostru. Nimeni nu mai are credință la noi; anarhia nu e departe și inamicul e la porțile noastre. Cum să respingem anarhia? cum să respingem pe străini? Făcând să piară discordia, făcând să piară punctul care ne desparte.

Noi declarăm că nu avem niciun candidat; Domnia-Voastră aveți vre-unul? Se poate. Însă niciunul din noi toți, nu cred că a venit aici cu hotărâre a face să fie candidatul său, cu orice preț. Toți suntem Români și nimeni nu voiește răul țării sale; nimeni nu ar vroi ca candidatul său să ajungă la tron pe urme de sânge, sau sprijinit de străini. Ar fi ofensă pentru țară de a crede că ea a putut trimite la cameră asemenea oameni.

Ca să ne unim cu toții asupra aceluiași candidat este posibil? Cred că nu; fiindcă, am zis, fiecare își are credința sa. Dar a ne uni asupra unui principiu este posibil? Da. Asupra unui principiu ne putem uni; mai cu seamă când acest principiu este cel mai mare al naționalității noastre. Acest principiu este acela al Unirii.

Mulți din Dumneavoastră, acum un an a reprezentat țara în astă cameră și a susținut cu căldură Unirea. Prințul Bibescu, fostul Domn, a fost, între alții, cel mai elocvent și ardent apărător al Unirii. S-ar putea oare ăst-timp ca aste persoane să se contrazică? Acesta nu se poate crede.

Să ne unim dar toți asupra principiului de Unire, asupra acestui mare principiu ce are să reînvieze naționalitatea noastră.

Să ne dă mâna cu frații și să cugetăm că suntem muritori, că avem să mai trăim câțiva ani și că copiii și strănepoții noștri au să moștenească un viitor glorios creat de noi!

A ne uni asupra asupra principiului Unirii, este a ne uni și asupra persoanei ce represintă ăst principiu! Astă persoană este Alexandru Ion Cuza, Domnul Moldovei!

Să ne unim ca frații asupra acestui nume și posteritatea ne va întinde mânele și conștiința noastră va fi împăcată, că ne-am împlinit cu religiozitate o datorie sfântă.”

Discursul lui Vasile Boierescu după alegerea lui Alexandru I. Cuza

„Domnilor,

Această zi este cea mai mare, ce au văzut Românii în analele istoriei lor. Actul ce am făcut noi astăzi, este un act, ce dovedește la noi un patriotism și o desinteresare așa de mare cum rar se poate vedea exemple la națiunile cele mai civilisate ale Europei! Sunt acum mai mult de nouă secole și jumătate, de când Unirea Principatelor, această aspirațiune generoasă a tuturor generațiilor, căuta să se realiseze prin puterea materială, prin sforță, prin sânge. Azi Unirea se realisează prin Puterile morale, prin armele spirituale.

Grație vouă, mandatarei ai nației, cari știurăți într-un moment, a vă învinge toate pasiunile, a călca peste toate interesele egoiste, a înăbuși orice uri, și a depărta orice simpatie și antipatie personală spre a depune pe altarul Patriei pur și virgin acest principiu al reconcilierii generale și al puterii naționale! Grație înaltelor Puteri garante, cari ne arătară drumul prosperității și mărimii noastre, prin recunoașterea și garanția drepturilor noastre naționale, și vechilor noastre tratate, pe cari părinții noștri le apărară cu sângele lor și cari stăteau ascunse și amorțite sub valul uitării și al violării!

O eră se deschide pentru noi! Această eră este aceea a regenerării noastre! Voi veți avea mândria a spune nepoții lor vorștri, că ați pus cea dintâiu piatră la acest nou edificiu și accentele vocii și recunoștinței lor se vor transmite răsunând din generație în generație!

Și care este natura actului, ce noi săvârșirăm, cu atâta regularitate liniște și desinteresare? Alegerea Domnului Alexandru Ion Cuza este oare conformă cu Convenția din Paris? Liniștiți-vă Domnilor, și căutați fiecare răspunsul în conștiința și rațiunea voastră. Alegerea noastră este legală, actul nostru este din cele mai legitime, ce un om poate face în circumstanțe atât de grele. El nu este nimic contrar literei Convențiunii; din contră este absolut conform cu spiritul său.

Convenția voiește ca fiecare Principat să-și aibă un guvern al său. Dar guvernul unui stat se compune mai ales din puterea legislativă și esecutivă. Acest princip atinsu-s-a în ceva? Nici de cum. Fiecare Principat, atât Moldova cât și Țara Românească, are un guvern separat; Adică o cameră a sa, un ministerul al său, o administrație a sa. Unirea noastră nu e politică, este numai personală.

Am unit adică două guverne într-o singură mână. Dar guvernele sunt două, deși persoana este una, ceea ce este absolut conform cu Convenția.

Pe de altă parte, ce și-au propus Puterile garante prin actul lor de la 7/19 August? Ele și-au propus între altele, ca aceste țări, prin identitatea legilor lor, prin acțiunea comună a guvernelor lor, să ajungă la puterea ce le face a se respecta ca nație, și la prosperitatea materială, ce le face a se ridica ca societate. Acest resultat s-ar fi putut dobândi oare când fiecare Principat ar fi avut un Domn? Foarte anevoie, sau poate nici-de-cum. Politica fiecărui Domn ar fi fost alta, și principiul guvernelor ar fi fost altul. De aici urma că și ministerele lor, și camerele lor, și membrii lor din Comisia Centrală, ar fi diferit de principii și sentimente.

Cum dară atuncia o lege de interes general s-ar fi putut crea, când ea trebuia să fie lucrată de Comisia Centrală și aprobată de amândouă Camerile? Atât comisiunea cât și Camerile, fiind împărțite în idei oposite, nu ar fi putut ajunge la nici un resultat. Tot același fenomen, s-ar fi văzut, când ar fi fost vorba de o lege de interes special, care, discutată de o Cameră, trebuia să fie revăzută de Comisia Centrală.

Numai o singură persoană, unind amândouă guvernele, poate face ca aceeași politică să domineze în amândouă Statele, ca aceleași simțăminte să inspire amândouă Camerile și comisiunile și ca, aceeași acțiune să se vadă între ambele țări. Atunci vom putea ajunge cu mai înaltă realitate și tărie la scopul propus de Puterile garante!

Actul nostru dar, este din cele mai legale. El nu va lipsi peste puțin a fi aplaudat de Europa întreagă, precum astăzi este aplaudat de toată Națiunea Română.

Să trăiască Domnul nostru! Să trăiască Puterile garante!”