România a luat aurul la fizică. Olimpicii, ignoraţi în România

 S-au căutat vinovaţi, acuzaţiile mutându-se când exclusiv asupra ministerului, când asupra elevilor şi părinţilor, când asupra dascălilor. În toată această agitaţie, când românii au fost ocupaţi să justifice de ce mai mult de 50% dintre absolvenţii de liceu nu au reuşit să ia diplomă de Bacalaureat, aproape nimeni nu a observat că nişte elevi de la un liceu bucureştean au obţinut medalii la Olimpiada Internaţională de Fizică din Thailanda.

Prof. Corina Dobrescu: „Rămân în învăţământ până la pensie!”

Profesoara nu a avut bilet pentru Thailanda!

Corina Dobrescu are 42 de ani de viaţă şi 20 de ani vechime ca profesor de fizică la Colegiul Naţional „Tudor Vianu” din Bucureşti, având gradul didactic I. S-a făcut profesoară, urmând tradiţia din familie. Datorită acestui pedagog cu vocaţie, România a obţinut locul I la Olimpiada Internaţională de Fizică. Ea însă are salariu de bugetar, fără perspectivă de majorare, dar se bucură că tinerii pe care-i formează au şansa unui viitor mai bun decât al său.

Q Magazine: În România se tot bate monedă pe faptul că absolvenţii de liceu de anul acesta sunt parte a unei generaţii… ratate. Sunteţi cadru didactic. Cine consideraţi că sunt principalii vinovaţi pentru situaţia dezastruoasă de la Bac?

Corina Dobrescu: Eu cred că este normal ca majoritatea elevilor să nu promoveze examenul de Bacalaureat. Mai cred că, de fapt, rezultatele de la Bac de anul acesta reflectă realitatea: societatea nu mai pune preţ pe şcoală şi, în general, pe educaţie.

Q: Generaţia adolescenţilor de acum e mai slab pregătită decât generaţiile anterioare? Sunt tinerii mai delăsători?

C.D.: Nu cred că generaţia actuală este mai slab pregătită. Cred că nivelul de pregătire este acelaşi, dar anul acesta s-a văzut de fapt realitatea. Întotdeauna au fost, pe de o parte, elevi care au dorit să înveţe, să se afirme, şi pe de alta, elevi pe care nu îi interesa procesul de învăţare. Din păcate, aceştia din urmă nu voiau să recunoască acest fapt.

Q: Numai participarea la Olimpiada Internaţională de fizică din Thailanda este un succes extraordinar! Elevii dvs., însă, au cucerit premii… chiar aurul… câte ore de pregătire suplimentară aţi făcut cu aceştia pentru a atinge această performanţă?

C.D.: În decursul celor patru ani de liceu am făcut pregătire suplimentară ori de câte ori era necesar. Pe parcursul anului şcolar am susţinut, în fiecare săptămână, Cercuri de fizică. Un cerc dura două-trei ore, iar în decursul unei săptămâni organizam trei-patru cercuri. În apropierea olimpiadelor sau concursurilor lucram mai mult, chiar dacă era vacanţă.

Q: Apropo de sistemul Educaţiei.
Ministrul Funeriu este foarte contestat în această perioadă. Dvs. cum comentaţi activitatea domniei sale?

C.D.: Eu, ca profesor de fizică, nu pot să fac comentarii la adresa activităţii domnului ministru.

Românii, constanţi în performanţă

Q: Dvs., principalul „vinovat” pentru această performanță… aţi fost premiată?

C.D.: Premiul meu este generos: în primul rând, rezultatele deosebite ale elevilor mei la Olimpiadele şi Concursurile Internaţionale, apoi, faptul că elevii au fost admişi la universităţi de renume din Statele Unite ale Americii şi, nu în ultimul rând, preţuirea şi respectul pe care le-am câştigat în rândul elevilor. În altă ordine de idei, ca profesor la Colegiul „Tudor Vianu” am beneficiat de excursii în străinătate împreună cu elevii premianţi la Olimpiadele Naţionale şi Internaţionale, iar anul trecut am fost premiată de către Ministerul Educaţiei .

Q: De ce vă încăpăţânaţi să faceţi performanţă într-o ţară care îşi plăteşte atât de prost profesorii?

C.D.: În primul rând, din pasiune şi, în al doilea rând, de dragul elevilor care sunt dornici să înveţe fizica, ard de nerăbdare să descopere tot felul de secrete pe care natura le ascunde. Când ai în faţă 25 de perechi de ochi curioşi şi iscoditori nu mai contează restul lumii, ajungi într-o altă lume, o lume plină de mister, de surprize, de provocări .

Q: Cum este învăţământul din România, în opinia prof. Corina Dobrescu?

C.D.: Cred că sistemul de învăţământ din România ar trebui să fie mai diversificat, încât să permită tuturor elevilor obţinerea unor competenţe şi abilităţi practice la sfârşitul ciclului obligatoriu de învăţământ. Cred că sistemul de învăţământ trebuie să ajute fiecare elev să îşi identifice şi să îşi pună în valoare capacităţile proprii. În fiecare copil există ceva care poate fi pus în valoare. Dacă însă copilul este obligat să facă ceva care nu îl reprezintă, ceva pe care nu-l înţelege şi căruia nu îi găseşte o motivaţie sau o finalitate, procesul de învăţământ este compromis. De aici cred că vin toate problemele.

Q: Veţi rămâne în învăţământ până la pensie? Dacă vi se oferă un salariu avantajos în alt domeniu… v-aţi reprofila? Aţi pleca din ţară?

C.D.: La acest moment cred că voi rămâne în învăţământ până la pensie, dar viaţa este imprevizibilă. Eu sunt o persoană deschisă la nou… dacă va apărea o provocare care să îmi pună la încercare competenţele, cine ştie, poate voi încerca să fac şi altceva.

Q: România a luat Aur la această Olimpiadă, deşi nu suntem nici cea mai dezvoltată ţară şi nici nu investim prea mult în educaţie. V-ați așteptat să fiți cei mai buni?

C.D.: Liceul nostru are o tradiţie din punct de vedere al participării la olimpiadele de fizică, chimie, astronomie, matematică şi informatică. În fiecare an, elevi ai liceului participă şi obţin medalii la olimpiadele şi concursurile internaţionale. Speranţele şi aspiraţiile noastre sunt orientate întotdeauna către treapta cea mai înaltă.

Q: Ce aţi constatat la elevii din celelalte ţări? Au condiţii mai bune de învăţare?

C.D.: Elevii care participă la Olimpiadele Internaţionale sunt pasionaţi de fizică. Condiţiile în care se pregătesc aceşti elevi sunt foarte diferite şi nu ştiu dacă le putem compara. Elevii noştri cred că au avut toate condiţiile şi tot sprijinul de care au avut nevoie, din acest motiv au şi câştigat atâtea medalii.

Q: De ce anume aţi avea nevoie pentru a creşte performanţa elevilor dvs.?

C.D.: În primul rând, aş avea nevoie de cât mai multe dispozitive de laborator şi, apoi, de materiale cât mai recente referitoare atât la ultimele descoperiri din fizică, cât şi la metodele moderne de educaţie.

Q: Cum a fost experienţa din Thailanda? Povestiţi-ne… pas cu pas.

C.D: Eu nu am fost cu elevii în Thailanda.

Q: Ce le-aţi spus copiilor înainte de concurs?

C.D.: „Concentrare, Atenţie, Simplitate şi Claritate în rezolvarea problemelor!”.

Ana Roxana Pop – Aur la Olimpiadă: „Sunt un produs al sistemului românesc!”

Ana Roxana Pop este absolventă de liceu şi este cea mai bună din lume la fizică. A terminat liceul cu media 9.95, iar la Bac a avut media 9.87. A aplicat la 20 de facultăți de peste hotare. Până la urmă a ales: va merge la Princeton.

Q Magazine: Te aşteptai la aur la această Olimpiadă?

Ana Roxana Pop: Nu, chiar deloc. Nu mă aşteptam nici măcar să mă calific în echipa de cinci elevi care a reprezentat România în Thailanda. Poate că fizica pare un domeniu care atrage puţini elevi, dar în România sunt destui tineri valoroşi care studiază această materie la un nivel foarte ridicat. Aşadar, a fost o onoare pentru mine să mă calific în lotul restrâns, dar şi o mare responsabilitate, pentru că mi-am dorit ca rezultatul meu să reflecte şi nivelul colegilor mei rămaşi acasă. Înainte de concurs aveam impresia că medaliile de aur sunt un circuit închis pentru europeni, accesibile doar chinezilor, taiwanezilor, coreenilor, elevilor din Singapore sau SUA. Nu m-am înşelat complet, pentru că bătaia la vârf s-a dus în mare parte tot între asiatici, dar România a avut şi ea un cuvânt de spus! Am reuşit să fim prima ţară din Europa, să depăşim Rusia şi să fim la egalitate cu SUA.

Q: Pentru a atinge această performanţă a fost suficientă pregătirea de la şcoală sau ai făcut şi ore suplimentare?

A.R.P.: Pentru o olimpiadă internaţională pregătirea de la şcoală nu este niciodată suficientă. Olimpiadele şcolare, spre deosebire de examenele naţionale, nu au scopul de a testa cunoştinţele obligatorii pe care un elev trebuie să le acumuleze în şcoală. La aceste olimpiade se încurajează studiul aprofundat al unei materii de către elevi ce vor urma, probabil, o carieră în domeniu şi care dau dovadă de perseverenţă, pasiune şi talent. Eu am avut norocul să descopăr că am o chemare către fizică încă din şcoala generală, dar, mai presus de asta, am avut marea şansă să găsesc în jurul meu profesori de fizică dispuşi să petreacă multe ore la pregătiri după terminarea orelor.

Q: Succesul se datorează, evident, ţie şi doamnei profesoare. Consideri însă că sistemul de învăţământ din România favorizează un climat optim pentru tinerii valoroşi ca tine?

A.R.P.: Da, deşi puţină lume s-ar aştepta la acest răspuns. Mâna de oameni care conduce olimpiada de fizică din România şi profesorii de la Facultatea de Fizică de la Măgurele m-au susţinut mereu. Sunt multe lucruri care ar putea eficientiza sistemul de învăţământ românesc, dar, până una-alta, nu ne putem plânge că acest sistem nu îşi apreciază şi ajută valorile. Trist este că societatea românească nu ne oferă oportunităţile de care avem nevoie după ce ieşim din sistem şi, de aceea, aproape toţi alegem să plecăm din ţară. Sistemul de învăţământ din România se confruntă cu o criză profundă, pentru că nu a ţinut pasul cu cererea pieţei pentru o forţă de muncă, pentru că a fost un sistem profund subfinanţat ani la rând şi, nu în ultimul rând, pentru că românul de rând are o concepţie greşită conform căreia toţi tinerii ar trebui să urmeze o facultate. Din punctul meu de vedere, procentul de români care urmează o universitate este o anomalie. În orice ţară din lumea asta o să existe oameni care conduc multinaţionale şi centre de cercetare şi oameni care îndeplinesc slujbe pentru care o calificare înaltă este inutilă. A ignora nevoile pieţei şi a împinge generaţii întregi de tineri către studii universitare este o risipă de bani şi timp pentru toată lumea. Unii dintre noi se vor descurca foarte bine pe piaţa muncii fără o facultate şi asta nu e o ruşine. În al doilea rând, şcoala trebuie să asigure o cultură generală bogată şi cunoştinţele de bază necesare pentru o viitoare carieră. Învăţământul românesc are însă tendinţa să evite aceste puncte esenţiale. O mare problemă, din punctul meu de vedere, este faptul că științele precum Fizica, Chimia şi Biologia se studiază separat în timpul şcolii generale şi din acest motiv elevii români au mereu probleme în înţelegerea legăturilor esenţiale dintre aceste domenii şi întâmpină dificultăţi în asimilarea materiei care este adesea prea abstractă. Mai mult, din cauza fondurilor scăzute, o reformă curajoasă este mereu întârziată. Din punctul meu de vedere, un sistem de învăţământ eficient urmăreşte interesele elevului şi îi oferă acestuia posibilitatea de a-şi alege cursurile care îl interesează, începând cel târziu cu clasa a X-a. Dacă programa din şcoala generală ar fi suficient de riguros alcătuită, un elev ar termina ciclul gimnazial cu o cultură generală bogată care i-ar permite ca în anii de liceu să înceapă deja un proces de specializare. Consider că un elev va studia cu mai multă determinare 6-8 materii în loc de 14, iar rezultatele sale vor fi, de asemenea, mult mai bune. Nu în ultimul rând, va trebui să renunţăm la încăpăţânarea ca toţi elevii să treacă clasa, chiar dacă nu sunt pregătiţi. În ţări precum Germania, nu e o ruşine aşa mare dacă rămâi repetent, li se întâmplă multora. În România, dacă notele s-ar da pe merit, 30-40% din elevi ar rămâne repetenţi, dar am ajunge să avem o promovabilitate la Bacalaureat acceptabilă. Aşadar, sistemul de învăţământ românesc scârţâie foarte tare, dar nu e irecuperabil. Eu sunt un produs al sistemului, dar, în acelaşi timp, fac parte din minoritatea de elevi care a avut şansa să urmeze o şcoală generală foarte bună şi un liceu de top, unde am avut mereu profesori extraordinari.

„Am primit o medalie şi o diplomă”

Q: În ce a constat premiul?

A.R.P.: Ca la orice olimpiadă internaţională, am primit o medalie şi o diplomă. În plus, toţi medaliaţii cu aur au primit un ceas cu însemnele olimpiadei şi invitaţia de a participa de Revelion la o olimpiadă internaţională de fizică în Bali, Indonezia.

Q: Ministrul Funeriu te-a felicitat?

A.R.P.: Nu.

Q: Bacul este o problemă?

A.R.P.: Am terminat liceul cu media 9.95. Am terminat clasa a XII-a anul acesta şi am dat examenul de Bacalaureat. Am obţinut nota 10 la Matematică şi Fizică şi 9.60 la Română, având media generală la Bacalaureat 9.87. Subiectele nu mi s-au părut grele şi recunosc că nu m-am pregătit aşa cum ar fi trebuit pentru examen, dar tot am reuşit să iau note foarte mari. Am auzit, la un moment dat, la televizor, un elev plângându-se că subiectele au fost „de olimpiadă” şi aş vrea să precizez că cine spune asta nu a văzut în viaţa lui un subiect de olimpiadă şi că, aşa cum este şi normal, subiectele de la examenele naţionale nu se ridică la nivelul olimpiadelor, ci respectă programa de la clasă. Promovabilitatea scăzută de la Bacalaureat e doar din cauza iresponsabilităţii elevilor, pentru că oricine şi-ar fi dat puţin silinţa ar fi putut să ia peste nota 6 la toate probele. Mă bucură iniţiativa ministerului de a nu mai tolera copiatul la examen şi sper ca Bacalaureatul să devină un examen serios, care să poată fi recunoscut internaţional. Pentru mine, liceul pentru care am optat a fost cea mai bună alegere. În plus, am avut marele noroc să am în liceu, în aceeaşi generaţie cu mine, doi prieteni excepţionali, Luca Ilieşiu şi Matei Ioniţă, de asemenea, medaliaţi cu aur şi respectiv argint la olimpiada din acest an.

Q: Spre ce carieră te îndrepţi?

A.R.P.: Anul acesta am aplicat la mai mult de 20 de facultăţi din străinătate şi am fost acceptată la facultăţi de top precum Princeton, MIT, Yale, Columbia, Caltech, Colgate în SUA şi
Cambridge, Warwick sau UCL în Anglia. Am ales să urmez Princeton University din New Jersey, una dintre cele mai bune facultăţi din lume pe fizică și matematică. Sper să ajung să fac cercetare în fizică la un nivel cât mai înalt, pentru că acesta este domeniul care mă pasionează şi care mi-ar permite să las ceva în urma mea.

Q: Cum a fost programul din Thailanda?

A.R.P.: Programul a fost destul de încărcat, pentru că la orice olimpiadă se încearcă îmbinarea probelor cu activităţile culturale. Am ajuns în Bangkok pe 10 iulie şi am stat acolo până pe17 iulie. Marţi a fost proba teoretică şi joi cea experimentală, amândouă durând cinci ore. În restul timpului am vizitat Palatul Regal, importante temple din Bangkok, am fost la plajă o zi şi am vizitat multe muzee şi expoziţii.

Q: Cum te-au premiat părinţii?

A.R.P.: Zâmbetul şi bucuria părinţiilor mei, sunt cel mai frumos premiu!