Să dărâmăm gardul Parlamentului

Se pare că a venit, în sfârșit, momentul să dărâmăm gardul Parlamentului. Sunt vreo 15 ani de când a început o discuție, nefinalizată, despre nevoia de a dărâma gardul de la Palatul Parlamentului, în semn de democrație. Unii nu știau, pe atunci, că, în interiorul clădirii, se află și sediul Curții Constituționale. Un motiv in plus. Acum, dacă gardul ar fi fost dărâmat, mulți s-ar fi bucurat să fie mai aproape de cei nouă judecători și să-și exprime, cu prietenie, sentimentele față de această instanță.

• Apa Nova investește 49 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare
• Grindeanu: Cer secretarilor de stat și prefecților PSD să își prezinte demisiile
• Proiectul de lege privind interzicerea vânzării activelor statului la companii strategice a intrat în procedură de urgență
• Gruia Stoica, GFR: Autoritățile invocă raționalizarea consumului de energie și, în același timp, favorizează transportul cu cel mai mare consum de motorină
• AUR și PSD, front comun împotriva Guvernului Bolojan. 5 mai, data votării moțiunii de cenzură

La un moment dat, în mod ironic, am depus, în 2010 cred, o inițiativă legislativă prin care se stabilea că se dărâmă toate gardurile din jurul instituțiilor publice – parlament, președinție și guvern. Mai mult, solicitam că această măsură să fie folosită ca „bună practică” europeană pentru a fi aplicată tuturor instituțiilor de același fel din statele membre ale UE. Proiectul de lege a fost aprobat tacit în Senat dar a fost ulterior blocat la Camera Deputaților. Ce păcat! Vă dați seama că am fi putut avea acum un spațiu amplu pentru protestele pașnice din Piața constituției, de la Cotroceni, și din Piața Victoriei.

Când Elena Udrea a lansat ideea dărâmării gardului de la Palatul Parlamentului, din grijă pentru cetățenii străini, turiști în frumoasa noastră capitală, prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost aceea de ce ministrul turismului nu a propus, mai întâi, dărâmarea gardului de la Palatul Cotroceni? În felul acesta, Băsescu  ar fi putut face zilnic băi de mulțime, fară să se mai deplaseze pe la tot felul de târguri și chermeze. Ar fi venit baia de mulțime la el. Oricum, dărâmarea gardului de acolo – aproape identic cu cel de la Parlament – ar fi costat mai puțin pentru că perimetrul împrejmuit este de două ori mai mic.

Roberta Anastase a aflat, probabil de la cei care – se spune – au închis, la Ploiești, gardul de la Uzina 1 Mai, la Revoluție, ca să nu iasă muncitorii pe stradă, că eu aș fi „construit” gardul de la Parlament. FALS. Gardul exista de dinainte de 1989.  E adevărat, dupa Revoluție, unii voiau să acopere construcția de la Casa Poporului – finalizată în proporție de 60% – cu pământ sau eventual sa construiască acolo un cazinou sau un bordel pentru toată Europa.

În perioada cât am fost președinte al Camerei Deputaților, între 1992-1996, deși lucrările parlamentare se desfășurau în clădirea de la Patriarhie, împreună cu alți colegi, am finalizat lucrările de construcție, asfel încât, din sesiunea de toamnă a anului 1996, Camera s-a putut muta în noul edificiu. A fost finalizat și Centrul de conferințe internaționale, cel mai mare centru de acest gen din Europa. Atunci au fost plantați și miile de copaci din curte, s-au mutat acolo diverse instituții noi. Ulterior, în perioada în care am fost prim ministru, am continuat investițiile din clădire, fiind finalizate lucrările pentru noul sediu al Senatului și spațiile pentru Muzeul național de artă contemporană.

Ideea dărâmârii gardului Parlamentului a fost preluată, „constructiv”, în aceleași scopuri populiste-electorale, și de Valeriu Zgonea (președintele CD), de Mircea Geoană (președintele Senatului), de Ovidiu Rațchi (PNL) sau de Uniunea Salvați România, care a lansat, în 2017, proiectul „Parcul Uranus”, care prevedea și demolarea gardului Parlamentului. Rămâne antologică fotografia lui Valeriu Zgonea, alături de Roger Waters – de la Pink Floyd – care au lovit, într-un gest simbolic, cu barosul, zidul care inconjoară clădirea Parlamentului!

Încă din 2010, făcusem unele precizări de luat in considerare:

Costurile totale pentru demolare (gardul are o lungime de 2860 m și o fundație de beton de 80 de cm adâncime), plus evacuarea molozului , plus distrugerea sistemului integrat de securitate perimetral, inclusiv valoarea construcției în sine, însemna aproximativ  27.000.000 RON. Acum, e adevărat, probabil, costurile ar fi triple. Dar nu cred că ar conta. Democrația cere sacrificii, așșa cum am văzut și în cazul Capitoliului…

PS Mă gândesc că, în perioada asta, s-ar putea organiza și Ziua porților deschise la Curtea constituțională iar ghid pentru vizitatori ar putea fi Livia Stanciu, proaspăt decorată de cel care a trimis-o la CCR să judece constituționalitatea legilor.