SHIMON PERES. CEL CARE A FĂCUT ISTORIE

Shimon Peres, unul dintre politicienii cei mai eminenți ai Israelului, a murit miercuri, la Tel Aviv, la două săptămâni după ce a suferit un accident vascular cerebral. Avea 93 de ani.

Când și-a încheiat mandatul de președinte în 2014, Peres a fost cel mai vechi șef de stat din lume și singura persoană care a servit și ca prim-ministru, dar și ca președinte al Israelului. A fost admirat de liderii din întreaga lume și respectat pentru întreaga sa cariera politică agitată.

Iubit în străinătate, adorat acasă, Peres a fost imaginea păcii din Israel.

Peres, care nu a câștigat alegerile populare niciodată – aderarea sa la președinție în 2007 fiind rezultatul unui vot secret în rândul membrilor Knesset – a fost unul dintre cei mai de succes politicienii din Israel. Un om al puterii – un lider pe tot parcursul vieții; laureat al Premiului Nobel pentru Pace; un semnatar al Acordului de la Oslo.

El a fost considerat de mulți ca fiind una dintre cele mai puternice personalități ale Israelului, un politician erudit, fără urmă de corupție. Pe scena internațională a fost respectat pentru poziția conciliantă și căutarea lui nesfârșită pentru pace. Peres a fost al optulea prim-ministru al țării, din septembrie 1984 până în octombrie 1986, și, din nou, din noiembrie 1995 până în iunie 1996, în perioada imediată asasinării celui mai mare rival transformat apoi în aliat, Yitzak Rabin.

În 2007, a devenit al nouălea președinte al Israelului.

Peres a fost crescut de bunicul său până la vârsta de 11 ani. “Îmi amintesc și astăzi ultimele lui cuvinte înainte de a pleca spre Palestina: “Băiatul meu, rămâi întotdeauna un evreu”. Naziștii l-au prins pe bunicul lui Peres în sinagoga orașului și l-au ars de viu.

Născut în 1923 ca Shimon Perski, el a crescut în orașul polonez Wołożyn (astăzi Valozhyn, Belarus), care a fost decimat de naziști în timpul Holocaustului. Peres a vorbit de multe ori despre bunicul său, rabinul Zvi Meltzer, care l-a dus o dată la Chofetz Chaim pentru a primi o binecuvântare. Chofetz Haim, un mare rabin Est European, a trăit între 1838 și 1933.

În 1933, a emigrat, împreună cu familia, în Palestina, teritoriu aflat sub mandat britanic, unde tatăl său se stabilise cu doi ani în urmă. A urmat cursurile Școlii agricole Ben Shemen din Lod.

În 1945, s-a căsătorit cu Sonia Gelman (care a murit în 2011)

Cariera politică

Și-a început cariera politică la vârsta de 20 de ani, devenind membru și, la scurtă vreme după aceea, secretar al mișcării regionale de tineret Hano'ar Ha'oved. Cel care i-a înlesnit ascensiunea politică a fost David Ben-Gurion, considerat a fi părintele fondator al statului Israel.

În 1948, Shimon Peres a fost detașat la Cartierul general al Haganah (organizație paramilitară antibritanică), pentru a supraveghea achizițiile de armament și efective militare. Ulterior, premierul David Ben-Gurion l-a numit șeful delegației permanente a Ministerului Apărării în SUA. În paralel cu misiunea desfășurată în SUA, Shimon Peres a urmat cursurile Universității din New York și ale Harvard School of Public Administration. A revenit în Israel în 1952. Un an mai târziu, a fost numit director general în Ministerul Apărării și, în 1959, ministru al Apărării.

A jucat un rol esențial în crearea sistemului de apărare al Israelului, dezvoltând relații strânse în domeniul militar cu Franța și R.F. Germania (1952-1965). Shimon Peres și Ben-Gurion au fost excluși din Partidul Muncitoresc Unit (MAPAI) (septembrie 1965), după ce Ben-Gurion fondase RAFI (Lista Muncitorilor din Israel). MAPAI și RAFI au fuzionat, dând naștere Partidului Muncii, condus de Golda Meir (1968).

A fost numit ministru al Transporturilor și comunicațiilor în guvernul condus de Golda Meir (1970) și ministru al Apărării în Guvernul Yitzhak Rabin (1974). După demisia premierului Y. Rabin (februarie 1977), Shimon Peres și-a asumat provizoriu conducerea guvernului.

Alegerile pentru Knesset, din mai 1977, au adus la guvernare Blocul Likud, condus de Menahem Begin. În același an, Shimon Peres a devenit liderul Partidului Muncii. În urma scrutinului legislativ din 23 iulie 1984, Partidul Muncii și Blocul Likud au format un guvern de unitate națională, în care Shimon Peres și Yitzhak Shamir (noul lider al Likud după retragerea lui Menahem Begin din politică) au ocupat fotoliul de prim-ministru, respectând principiul rotației. După atentatul din 4 noiembrie 1995, soldat cu decesul premierului Yitzhak Rabin, Shimon Peres a format un nou guvern de coaliție, în funcție până la alegerile anticipate din 29 mai 1996, care l-au adus în fruntea guvernului pe Benjamin Netanyahu.

A demisionat din funcția de președinte al Partidului Muncii, locul său fiind luat de Ehud Barak, la 3 iunie 1997. În 2000, a candidat pentru funcția de președinte al Israelului din partea Partidului Muncii, dar a pierdut în favoarea lui Moshe Katzav. În 2007, Partidul Kadima, la putere în Israel în frunte cu premierul Ehud Olmert, a susținut candidatura lui Shimon Peres pentru funcția de președinte al statului. A fost ales de Knesset, legislativul unicameral de la Ierusalim, în funcția supremă (13 iunie 2007), devenind cel de-al nouălea președinte din istoria Israelului (15 iulie 2007). La 83 de ani, el a învins alte două personalități înscrise în cursa pentru președinție, deputatul Likud, Reuven Rivlin, și deputata Colette Avital, născută în România. A deținut funcția de președinte până la 24 iulie 2014.

Shimon Peres este considerat, la fel ca și Yitzhak Rabin și Yasser Arafat, artizanul Acordului de pace israeliano-palestinian (septembrie 1993), cei trei fiind recompensați, în octombrie 1994, cu Premiul Nobel pentru Pace.

În noiembrie 2008, Peres a fost distins cu Mare Cruce al Ordinului Sf. Mihail și St George de la Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckingham din Londra. În iunie 2014, el a primit Medalia de Aur a Congresului Statelor Unite, în cadrul unei ceremonii organizate la Washington, unde șeful statului israelian și-a exprimat admirația pentru 'visul american'.

La 14 ianuarie 2016, a suferit un atac cardiac fiind supus unei intervenții chirurgicale într-un spital de lângă Tel Aviv. La 13 septembrie 2016, a fost spitalizat de urgență pentru terapie intensivă, după ce a suferit un accident vascular cerebral major.

Împreună cu Yitzhak Rabin

Un soldat pentru Israel

Președintele american Barack Obama a omagiat memoria fostului președinte israelian Shimon Peres, subliniind că acesta nu încetase niciodată să creadă în posibilitatea păcii. “În această seară, Michell și cu mine ne alăturăm tuturor celor care în Israel, în SUA și în lumea întreagă aduc un omagiu vieții extraordinare a dragului nostru prieten, Shimon Peres, un părinte fondator al Statului Israel și un om de stat, al cărui angajament pentru securitate și căutarea păcii se baza pe neclintita sa forță morală și pe optimismul său nestrămutat”, a declarat Obama într-un comunicat. “O lumină a dispărut, dar speranța pe care ne-a dat-o arde în continuare.

Shimon Peres era un soldat pentru Israel, pentru poporul evreu, pentru dreptate, pentru pace și convingerea că putem avea încredere în ceea ce avem mai bun în noi înșine la sfârșitul timpului nostru pe pământ și în moștenirea pe care o lăsăm altora. Pentru darul prieteniei sale și exemplul său de conducător, todah rabah, Shimon”, a spus președintele american. “Există puține persoane cu care noi împărtășim această lume și care schimbă cursul istoriei umane. Prietenul meu Shimon era una din aceste persoane”, a scris președintele SUA, în omagiul pe care l-a adus memoriei laureatului premiului Nobel pentru Pace.

Pe Shimon Peres îl definesc o dragoste infinită pentru ţara lui, lipsa de extremism şi arta compromisului care îl aşază definitiv în rândul oamenilor care au făcut nu politică, ci istorie.

Declarându-i fostului prim-ministru Shimon Peres: “Ani ohevet otha”