Și-a găsit tatăl pe Facebook, după aproape 40 de ani

Rețelele de comunicare pot fi în ziua de azi utile nu doar pentru o campanie electorală, publicitate sau dovezi de divorț. Pe lângă poze din concedii, reduceri sau rețete de murături, pe internet poți să găsești detalii care să te ajute să-ți împlinești visul de-o viață. Este cazul unei femei din Rusia, prezentat de BBC World. După 40 de ani de căutări, ea a reușit să-și găsească tatăl, pierdut în contextul unor conflicte politico-diplomatice.

Farhiya are acum 39 de ani. S-a născut în Leningrad (acum Sankt Petersburg) în 1976, dintr-o mamă rusoaică și un tată somalez. Siid Ahmed Sharif a fost unul dintre numeroșii tineri ofițeri somalezi care au studiat în Uniunea Sovietică, în perioada în care URSS căuta să-și extindă influența în Africa. El și mama lui Farhiya  plănuiau să se căsătorească. Doar că, la numai un an după nașterea fetiței, evenimentele politice i-au despărțit. Conflictul dintre Somalia și Etiopia pentru controlul regiunii Ogaden s-a manifestat ca parte a Războiului Rece, cele două state fiind susținute de SUA și fosta URSS.  În acest context, Somalia a expulzat imediat consilierii sovietici din țară și toți studenții din Somalia găzduiți în URSS, inclusiv tatăl lui Farhiya, au fost obligați să plece acasă.

„Eram cu mama în vizită la  bunica, undeva în Siberia de Vest, când am auzit pentru prima dată la radio despre război. Peste mulți ani, mama mi-a mărturisit că a știut, încă din acel moment, că asta însemna, practic, despărțirea de logodnicul său. El nu ne-a părăsit sau abandonat. A fost nevoit să plece!”  își amintește Farhiya .

După începerea conflictului, Sharif a avut doar  24 de ore pentru a-și face bagajele. De la iubită și copil nu a mai apucat să-și ia rămas bun. A lăsat doar un bilet cu adresa părinților săi din Mogadiscio. Ulterior, circumstanțele politico-diplomatice au făcut imposibilă păstrarea unui contact. Somalia a devenit pentru mulți ani scena unor războaie civile, iar familia a fost separată timp de aproape patru decenii.

Farhiya își aminteste că, atunci când era micuță o întreba adesea pe mama ei cum arată tatăl său. Iar mama îi spunea să se uite în oglindă: „Vorbești ca el, mergi ca el, chiar te comporți ca el!” îi răspundea mama. De altfel, în afară de câteva fotografii alb-negru, nu avea alte amintiri de la tatăl său.

Încă de când avea 12 ani, Farhiya își dorea să facă ceva pentru a-și găsi tatăl. La un moment dat, climatul în URSS s-a schimbat. „Dezghețul” început de Mihail Gorbaciov începuse să înlesnească accesul la comunicare. În acel moment, Farhiya a început să-i scrie tatălui său, pe vechea adresă, lăsată în grabă de acesta într-un moment critic. Dar mereu scrisorile fetiței soseau înapoi, nedeschise. Nici nu știa dacă acestea chiar ajungeau în Somalia. Așa că a contactat organizațiile din URSS, care ajutau copiii să-și găsească părinții africani. A luat legătura și cu Crucea Roșie, care oferea un serviciu similar. Mulți alți copii ruși, cu origini mixte, reușeau să-și găsească părinții din diverse colțuri ale Africii. Deși încercările ei nu au dat rezultate, fetița nu și-a pierdut niciodată speranța și a continuat să-și caute tatăl.

Între timp au apărut rețelele de socializare. În anii '90, pe singurul site de social-media în limba rusă, Vkontakte, ea a găsit oameni care încercau să-și regăsească rudele care trăiesc în străinătate. Mai târziu a început să acceseze imagini ale Somaliei pe Instagram. A găsit acolo o mulțime de fotografii interesante, postate de un tânăr care părea foarte bine conectat, fiind un fost angajat al serviciilor diplomatice somaleze, care a călătorit pe mai multe continente. Așa că l-a contactat pentru a-i cere ajutorul. El a postat povestea ei pe propria pagina de Facebook. Rapid comentariile au început sa curgă, oamenii au transmis mesajul mai departe și, ulterior, Farhiya a trăit un moment pe care nu-l poate uita:

„Felicitări! L-am găsit pe tatăl tău!” a  citit ea într-o bună zi un e-mail sosit în inbox-ul. „Nu am putut să cred când am aflat. A fost un vis devenit realitate. Am sperat mereu că, într-o zi, acest moment va veni.”, povestește ea. Câteva săptămâni mai târziu, după o serie de apeluri pe Skype, Farhiya, împreună cu soțul său și mama ei plecau în Norvegia, pentru a-l revedea pe Siid Ahmed Sharif.

„A fost exact cum m-am așteptat să fie, asemănările dintre noi sunt izbitoare, chiar vorbim la fel, avem și același ton când vorbim. Parcă noi doi am fi fost împreună, în tot acest timp!”, spune Farhiya. Ea și-a cunoscut cu acest prilej surorile și fratele vitreg din Oslo. Tatăl sau i-a mărturisit că a făcut nenumărate eforturi pentru a reîntregi familia. Doar că, atunci când mama ei s-a măritat, și-a schimbat adresa. Acum deja situația este alta și, în curând, Sharif le va putea vizita chiar la Sankt Petersburg. Din fericire, Sharif încă își amintește limba rusă, învățată cu mulți ani în urmă.

După aproape 40 de ani de căutări, Farhiya e mulțumită că reunește o familie extinsă prin Rusia, Scandinavia și Somalia. „Va mai trece ceva timp până când o să mă obișnuiesc cu noua situație. Doar că, acum am în telefonul mobil unul dintre cele mai prețioase contacte: al tatălui meu.”, declară Farhiya.