Mutăm sau nu ambasada română de la Tel Aviv la Ierusalim? Aceasta-i întrebarea! „Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipsește chibzuirea, dar ele  își iau ființă cu mulți sfătuitori” – povățuia Solomon, marele rege evreu, rămas celebru pentru dragostea sa de înțelepciune.

Citeşte şi: Din Biblie în spațiu. Cum au schimbat EVREII lumea

Nu a existat, în ultima vreme, o „punere la cale” mai grozavă pentru poziționarea noastră externă, decât recunoașterea (sau nu) de către România a Ierusalimului drept capitala indivizibilă și eternă a Israelului. De remarcat că relocarea ambasadei în Orașul Sfânt este doar consecința unei decizii favorabile, iar nu un scop în sine.

România vrea să urmeze exemplul SUA şi să-şi mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim

Nu este locul aici să deslușim toate semnificațiile unei asemenea hotărâri, nici să analizăm argumentele pro și contra. Există oameni mai pricepuți pentru asta. Ceea ce poate vedea însă și un nepriceput este vesela babilonie politică, ce ne împiedică să cădem de acord asupra lucrurilor importante, îngâmfarea specifică ignoranților și pofta de ciorovăială. „Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie și dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână, scărpinatul nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri”. Iată cum cetățile se surpă din interior și se alege praful…

Cum să tai copilul în două

La 19 aprilie, Liviu Dragnea a anunțat la un post de televiziune prieten că „Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim”. Daddy – cum se autointitulează – este președinte al Camerei Deputaților și șeful PSD. Nu are, prin urmare, atribuții în domeniul afacerilor externe.

El a dezvăluit cu de la sine putere, dar fără niciun drept, conținutul unui document secret al Cabinetului, înflorindu-l, adică mințind. Pentru că acesta nu se referea la „mutarea efectivă a ambasadei”, ci doar la inițierea unui proces de consultare și evaluare a oportunității unei asemenea măsuri, după cum a arătat mai târziu Ministerul Afacerilor Externe.

Premierul Virica Dăncilă şi liderul PSD Liviu Dragnea au făcut o vizită în Israel, imediat după anunţul privind mutarea ambadasei

Singurul care nu a fost însă anunțat, darămite consultat, a fost șeful statului, titular al deciziilor de politică externă, în conformitate cu prevederile constituționale.

Din păcate, Klaus Iohannis a replicat neconvingător, de la înălțimea bicicletei sale. El a amintit, la 20 aprilie, printre altele, că „există o serie de rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Adunării Generale a ONU, prin care se solicită, printre altele, statelor membre ONU să se abțină să stabilească misiuni diplomatice în Ierusalim și să intensifice eforturile internaționale pentru o pace durabilă”. Pe scurt, și-a afirmat dezacordul față de inițiativa lui Dragnea, subliniind că „relocarea ambasadei României în Ierusalim ar reprezenta o încălcare a dreptului internațional relevant”.

Citeşte şi: Decizie istorică. Guvernul începe mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim

Solomon învăța că celui nesăbuit trebuie să i se răspundă, ca să nu se creadă înțelept în ochii lui, dar într-un registru diferit și fără pierderea calmului. Iohannis a păstrat însă registrul, permițându-le lui Dragnea și lui Dăncilă să-i amăgească pe partenerii israelieni, la ei acasă, în timpul vizitei din 25-26 aprilie. S-a trezit însă, post factum, să solicite public demisia premierului.

Într-o situație similară, Traian Băsescu a știut să stingă, mult mai eficient, un conflict intern care risca să decredibilizeze global România. În 2006, când liberalii au cerut retragerea militarilor români din Irak, Băsescu a tranșat problema în CSAT, unde șeful statului are drept de veto. După un președinte jucător, avem un președinte amator. Doar circul rămâne același…

„Cum bine zis-a Caragiale”

„N-apuc să sfârșesc, și iacătă hamalii… Au sosit pentru mutat; adică, pentru mutat, vorba vine; căci, de data aceasta, nu știu cum făcurăm, n-am avut noroc să ne mutăm… Dar în sfârșit, tot putem zice că e ca o jumătate de mutat, poate chiar mai mult decât jumătate; fiindcă, după multe chibzuințe în familie, am văzut că nu eram destul de bine așezați și ne-am hotărât să ne așezăm mai bine; anume: în salon, odaie de dormit; în odaia de dormit, sofragerie; în biurou, salonul; în sofragerie, odaia servitorilor; în odaia servitorilor, bucătărie, și-n bucătărie, biuroul… Ei! Cum putem face această operație fără încurcătură?… Foarte ușor… Le scoatem toate din casă în curte, și pe urmă le băgăm din curte în casă, după planul cel nou… Să-ncepem dar…
– Numai de-ar da Dumnezeu, să nu ne-apuce vreo ploaie!…
– Încet! încet, că spargeți!…”

Citeşte şi: Donald Trump face mutarea momentului. Mișcarea a surprins lumea întreagă