Summitul Consiliului European din perioada 28-29 iunie este cea de-a 20-a întâlnire care încearcă să rezolve problemele declanșate de criza datoriilor statelor membre.
*Acest articol a fost publicat în ultima ediţie tipărită a revistei Q Magazine
Pentru Germania, cel mai performant stat din Uniunea Europeană din punct de vedere economic, provocarea a venit din partea partenerului de peste Rin, prin alegerea socialistului François Hollande. Acesta a rupt practic simbioza franco-germană din perioada „Merkozy” și a impus noi teme de discuție pe agenda europeană.
Dintre acestea, Pactul pentru Creștere Economică este măsura propusă de Hexagon drept soluție pentru redresarea zonei euro. Deși inițial cancelarul german nu s-a arătat încântat de idee, Angela Merkel a fost nevoită să își ajusteze poziția, iar în cele din urmă să fie de acord cu lansarea unui plan destinat relansării creșterii economice, pe care Consiliul European și l-a asumat în urma întâlnirii din 28 iunie.
Pactul pentru Creștere Economică promite un plan de relansare în valoare de 120 de miliarde de euro, respectiv 1% din PIB-ul european, destinat „măsurilor imediate de relansare economică”, după cum a declarat președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy. Banca Europeană de Investiții va avea la dispoziție 60 de miliarde de euro suplimentari pentru a finanța proiectele deja selectate, iar alte 60 de miliarde de euro vor proveni din fonduri structurale ce nu au fost utilizate.
O altă soluție promovată de François Hollande și care a fost adoptată de Consiliul European este lansarea obligațiunilor de proiect (project-bonds), ce vor fi destinate finanțării marilor rețele de infrastructură transeuropeană. Statele membre vor garanta în bloc aceste obligațiuni, ceea ce ar trebui să le facă atractive pentru investitori.
Neîncrederea piețelor s-a materializat în ultimele săptămâni printr-o presiune crescută asupra statelor din sudul Europei, precum Spania și Italia, vulnerabile din cauza șomajului ridicat, a procentului semnificativ din PIB pe care îl însumează datoriile, precum și din cauza întârzierilor în implementarea reformelor. Acestea au ajuns să se împrumute pe piață cu dobânzi de peste 7%, mergând astfel până la un nivel la care state precum Grecia, Irlanda sau Portugalia au cerut ajutorul financiar al Europei.
Tactica Italiei și a Spaniei a fost dură în cadrul acestui consiliu: Mariano Rajoy, președintele guvernului spaniol, și Mario Monti, premierul italian, s-au opus în primă fază Pactului pentru Creștere Economică, declarând că măsurile de relansare nu sunt suficiente pentru a opri atacul piețelor asupra țărilor pe care le conduc.
Pentru a ridica dreptul de veto Italiei și Spaniei, Angela Merkel a trebuit să facă o concesie majoră: în cele din urmă, Germania a fost de acord ca mecanismele europene destinate ajutorării statelor în dificultate să intervină direct în recapitalizarea băncilor. Această măsură, cerută deja de câteva săptămâni de către Mariano Rajoy, va permite ruperea spiralei nefaste care lega datoria băncilor de datoria unui stat, recapitalizarea sistemului bancar prin intermediul statului traducându-se prin creșterea datoriei și a deficitului public, ducând la expunerea țării respective la furia piețelor.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
