,,Titanicul’’ românesc și destinul său inevitabil

România se scufundă, din punct de vedere economic, dovadă creșterea economică insignifiantă din trimestrul al II-lea (0,1%) după un prim trimestru foarte prost și un T4 2023 cu scădere economică.

• Sondaj Avangarde. 56,4% dintre români agreează ideea alegerilor anticipate
• In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own national industry, Romania signed with a single German supplier and rejected the only project manufactured domestically
• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA

Suntem ca pe Titanic, am mai spus-o de multe ori – ne-am lovit de ghețarul prețurilor și acum ne ducem la fund. Mai ceva ca în filmul cu DiCaprio, în timp ce politicienii cântă pe puntea superioară arii electorale, spunându-ne să stăm liniștiți, la punțile inferioare oamenii simt cum apa le ajunge la gât și cum riscă să se înece în potopul de taxe și impozite, de creșteri de prețuri și probleme cu care se confruntă în prezent.
Avem vreo șansă să ne salvăm de la un naufragiu economic?

La cum arată valurile tot mai mari de cheltuieli bugetare, care destabilizează tot mai mult ,,Titanicul’’ românesc, sunt șanse puține să scăpăm. Un deficit bugetar care ar putea atinge în acest an 8%, similar cu cel din pandemie, va fi greu de finanțat în ciuda semnalelor de SOS financiar pe care BNR, Consiliul Fiscal, experții și organismele internaționale le tot trag din ce în ce mai des în ultima vreme.

La cum arată deficitul la șase luni, de 3,6%, pare că punțile inferioare au fost deja inundate și am intrat în derivă, dovadă că problemele financiare ale statului se accentuează de la o lună la alta.

Între timp, politicienii ne propun un plan de salvare – un program de reduceri bugetare și alte măsuri fiscale menite să mențină ,,Titanicul’’ românesc pe linia de plutire. Multe dintre măsuri sunt discutabile – se vorbește în spațiul public de o reducere simbolică de 5 miliarde de lei de la cheltuielile cu bunurile și serviciile și cam atît din partea statului.

În schimb, pe palierul fiscal, semnalele par să fie tot mai sumbre.

Nu este exclus ca, peste noapte, după 1 septembrie, să vedem o anulare a tuturor facilităților fiscale din IT, construcții și agricultură alături de creșterea, de la 1 octombrie, a impozitului pe dividende de la 8 la 10%.

Este probabil ca, tot peste noapte, să asistăm la o limitare a funcționării microîntreprinderilor. Se discută despre coborîrea plafonului de cifră de afaceri la numai 60 de mii de euro, fapt care ar trimite peste 500.000 de microîntreprinderi în zona impozitului pe profit. În absența unui studiu de impact, nu putem decât să estimăm că vom asista la sute de mii de afaceri închise, ca urmare a unei astfel de decizii după ce, în primele șase luni, am văzut deja peste 80.000 de firme în dificultate, aflate în diverse stadii de insolvență, radiere, suspendare a activității sau dizolvate, un record al ultimilor 5 ani.

Încă o dovadă că inflația din România, cea mai mare din UE, scăderea vânzărilor/consumului, reducerea activității economice și accentuarea fenomenului de dezintermediere au făcut ca economia să frâneze semnificativ cu consecințe negative pe lanțurile de business. Creșterea taxelor și impozitelor de la 1 ianuarie a contribuit semnificativ la declinul activității economice.

Celelalte propuneri ale Ministerul Finanțelor – introducerea facultativă a CNP-ului fiscal, extinderea e-factura și la B2C alături de limitarea cheltuielilor cash pentru firmele cu datorii la stat sunt doar niște paleative, fără efecte financiare semnificative. Sunt ca și cum, pe Titanicul românesc aflat în derivă, s-ar decide oprirea serviciilor de la restaurant și entertainement, în plin naufragiu.

Va fi de ajuns acest pseudo-plan de salvare pentru a readuce finanțele publice pe linia de plutire? Puțin probabil, în condițiile în care, de exemplu, din toamnă la factura publică se vor mai adăuga peste 10 miliarde de lei – banii necesari pentru recalcularea pensiilor și alte 5 miliarde pentru diverse creșteri salariale din sectorul bugetar.

Cum despre creșteri de alte taxe în buza alegerilor nu se va putea vorbi, statului nu îi va rămîne decât să se împrumute și mai mult, ducând datoria publică aproape de 55% din PIB.

Numai pe dobânzile la creditele luate de stat vom plăti, în acest an, aproape 8 miliarde de euro, echivalentul a 10 spitale regionale sau a două autostrăzi București-Ploiești.

La cum arată discuțiile din jurul acestui plan de salvare pe care nu l-a văzut încă nimeni și despre care doar putem specula, pare că autoritățile încearcă să mascheze faptul că apa a invadat deja compartimentele inferioare, închizînd ușile. Va fi de ajuns? Cu siguranță nu – Titanicul românesc va continua să ia apă, să se scufunde economic, cu efectele pe care le știm deja.

Ce ne rămâne de făcut în aceste condiții? Să ne căutăm o barcă de salvare, să ne restructurăm firmele, operațiunile, să ne reducem expunerea și să căutăm să strângem lichidități pentru vremurile tulburi care vor urma.

Anul viitor sperăm că vreo navă, instituție externă, fie ea și FMI, va juca rolul ,,Carpathiei’’ și ne va salva, întinzându-ne un colac financiar de salvare, probabil de vreo 40 de miliarde de euro. Condițiile de salvare s-ar putea să fie pe măsura dezastrului în care ne îndreptam – o creștere a TVA de la 19 la 21,23%, o creștere a cotei de impozitare a veniturilor de la 10 la 16%, taxe mai mari pe casă, pe mașină, pe aerul pe care îl respirăm.