Tu ți-ai lăsa copilul să danseze la bară?

Deși dansul sportiv la bară (pole dance) a început să fie promovat şi acceptat în tot mai multe colţuri ale lumii ca un sport complex şi ca o formă de artă performativă, acrobatică, în România nu au fost eliminate stereotipiile față de acest tip de dans care face trimitere la evoluțiile dansatoarelor de cabaret. Chiar în acest weekend, are loc la București primul concurs naţional de dans sportiv la bară care se adresează juniorilor, adolescenților, dar și adulților.

Specialiștii consultați de Q Magazine analizează cum poate afecta evoluția psihologică a celor mici asocierea cu un astfel de eveniment și ce influențe poate avea acesta asupra dezvoltării sănătoase a copiilor.

Conf. univ. dr. Hanibal Dumitrașcu: Putem vorbi de pervertirea psihologică a copilului

Există o evoluție dinamică a acestui fenomen. Sunt show-uri la tv cu o astfel de tematică, mai mult, aud că respectiva bară va intra la Olimpiadă… deci e un salt, un tip de dinamică globală.

Prima trimitere este în mod tradițional către această formă de dans erotic, care are un conținut sexual. Nu știu însă dacă acest tip de imagine a fost șters sau modificat. 

Din perspectivă psihologică, un copil între 8 și 10 ani este stârnit de un asemenea subiect, care poate să îl acapareze. Aici putem vorbi de pervertirea psihologică a copilului, de afectarea simțului conștient și inconștient, de dezechilibrul emoțional al celor mici. Asocierea copilului într-un asemenea context poate deruta. El începe să se îndoiască de lucrurile din educația de natură morală pe care le primește, începe să se întrebe dacă mai este copil sau nu.

Dincolo de performanța sportivă, dacă ea există sau nu, acest subiect rămâne deschis.

Răspunsul meu nu este unul conservator, ci e o preocupare legitimă cu privire la posibilele efecte pe care această experiență le poate avea asupra psihicului unui copil.

Cristina Fulop, psiholog psihoterapeut: Acest fenomen poate echivala cu trasarea de contururi ale identităţii de sine

Consider că percepţia copiilor şi a adolescenţilor este diferită de cea a adulţilor (la care asocierea acestui tip de dans cu eroticul şi sexualitatea au fost determinate de practicarea îndelungată şi exclusivă în cluburile de noapte), mai cu seamă pentru că, aflat la graniţa dintre sport, dans şi artă, oferă multiple posibilităţi de exprimare, ceea ce în cazul copiilor şi adolescenţilor poate echivala cu trasarea de contururi ale identităţii de şine, şi, în acelaşi timp poate asigura dezvoltarea concepţiei de şine (prin creşterea încrederii în şine).

După anii '90, dansul sportiv la bară a câştigat din ce în ce mai mulţi practicanţi, de vârste diferite, mai ales feţe/femei, dar şi băieţi/bărbaţi. Dificultatea practicării acestui tip de dans, adevărată provocare, constituie deseori chiar motivaţia care îi împinge pe cei interesaţi să încerce. Este o activitate care presupune foarte mult exerciţiu, forţă fizică, mobilitate, o bună coordonare motrică, graţie, dar aceste atribute fizice nu asigură succesul, dacă nu sunt dublate de o bună atenţie concentrată, voinţa, ambiţie, curaj, perseverenţă şi multă autodisciplină.

Acest dans stimulează creativitatea, imaginaţia şi, nu în ultimul rând, învaţă sportivul despre tolerantă la frustrare şi focusul pe obiectiv. Iar în cazul copiilor şi adolescenţilor, acesta poate fi un beneficiu foarte important.

Până în anul 2000, dansul la bară era văzut strict ca o activitate care avea loc în cluburile de striptease. Astăzi, este considerat oficial un sport în ţări precum Kîrgîstan şi Brazilia. Părerile sunt şi astăzi impartite. Insă dincolo de orice controversă, prioritară rămâne dezvoltarea armonioasă a psihicului copilului.

Pro

“Dansul la bară nu are conotaţii sexuale, e un fel de gimnastică distractivă”

Instructoarea Carly Wilford din Marea Britanie spune că ţine aceste lecţii de dans de şase luni, de când femeile pe care le învaţă să danseze la bară şi-au adus fetiţele să vadă cum e. “Au vrut să participe şi ele pentru că e distractiv. Nu e nimic sexual, eu încerc să elimin stigmatul acesta. Dansul la bară este un fel de gimnastică”, spune Wilford. Ea spune că dansul la bară provine dintr-un sport tradiţional indian, numit Malkhamb, în care gimnaştii, inclusiv copii, dansează în jurul unui stâlp de lemn.

Contra

“Expunerea copiilor la dansul la bară, la o vârstă aşa de redusă, implică un risc uriaş”

“Fetiţele vor copia, în inocenţa lor, mişcările obscene pe care le învaţă, nefiind conştiente de mesajul sexual pe care acestea îl trimit. Rezultatele pot fi periculoase”, crede Claude Knights, directorul Kidscape, o fundaţie din Marea Britanie, care se ocupă de protecţia copiilor. “Este foarte important pentru copii să facă mişcare şi să aibă activităţi de grup, dar de ce să facă acest lucru sub forma dansului la bară, care are conotaţii sexuale?”, se întreabă retoric Knights. “Trebuie să le permitem copiilor să rămână copii. Oamenii care ţin aceste lecţii şi părinţii care îşi trimit fetiţele la ele ar trebui să îşi pună anumite întrebări”, crede directorul fundaţiei.