Turcia condamnată la CEDO pentru victimizarea secundară gravă a unui minor de 14 ani, exploatat și abuzat sexual

În cauza N.Ç. împotriva Turciei (cererea cu nr. 40591/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat marți, 9 februarie 2021, încălcarea articolelor 3 (interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante) și 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.  Judecătorii Curții au opinat că comportamentul autorităților din Turcia este incompatibil cu obligația pozitivă de a proteja un minor care a fost victima exploatării și abuzului sexual.

• Tomac, desemnat pentru a-i face partid lui Nicușor Dan? Care sunt reacțiile partidelor
• Prin desemnarea lui Tomac, Nicușor Dan a încălcat Constituția. Ce-a spus CCR
• Nicușor Dan l-a desemnat pe Eugen Tomac să formeze guvernul
• Unde mai spionează China
• CCR a decis: Ordonanța SAFE este constituțională. Conflictul constituțional Parlament-Guvern pe SAFE se judecă în 10 iunie

10 examinări medicale pentru pedepse blânde dispuse pentru viol, exploatare sexuală și prostituție forțată

Potrivit reclamantei, aceasta a fost forțată în iulie 2002 să practice prostituția la vârsta de 14 ani, depunând plângere la Direcția de securitate din Mardin la 8 ianuarie 2003, fără să primească însă asistența necesară. Pe parcursul anchetei penale, au fost identificați 28 de suspecți, 27 fiind arestați preventiv, iar ulterior eliberați pe parcursul urmăririi penale.

Ca urmare a întrebărilor specifice adresate de instanța de judecată competentă, reclamanta a fost supusă la 10 examinări medicale în perioada 13 ianuarie 2001 – 28 mai 2003, care au indicat rezultate contradictorii. Ultimul raport a concluzionat că reclamanta se putea opune actelor sexuale, întrucât dispunea de o dezvoltare mentală suficientă.

În schimb, în urma monitorizării reclamantei între 4 iunie 2003 și 1 august 2005, perioadă în care a fost internată la Spitalul Universitar din Istanbul, raportul psihiatric din 9 august 2005 a indicat două tentative de sinucidere și a constatat stresul post-traumatic cronic.

Având în vedere natura sensibilă a cauzei, accesul publicului în sala de judecată nu a fost permis în sala de judecată. În timpul audierilor, reclamanta a prezentat în detaliu versiunea sa despre faptele referitoare la violuri, amenințări și violențe fizice, de față cu inculpații și reprezentanții acestora. Procesele verbale au indicat gestul unui reclamant de a scuipa unui acuzat de a scuipa în direcția reclamantei, precum și pozițiile actului sexual, reproduse de aceasta.

După audieri, reclamanta și reprezentanții acesteia au fost agresați, insultați și amenințați de rudele celor acuzați, fără să fie dispuse măsuri de protecție. Datoriă presiunilor și amenințărilor venite din partea rudelor celor acuzați, în contextul expunerii în media a cazului, reclamanta a menționat că nu a putut participa la înmormântarea părinților.

În cele din urmă, după 11 ani de la dispunerea urmăririi penale, cinci dintre suspecți au primit pedepse situate între 3 ani și 5 ani de închisoare cu executare, în condițiile în care art. 414 din vechiul Cod penal turc (Legea nr. 765 aflată în vigoare la momentul respectiv) prevedea pedeapsa de minim cinci ani de închisoare pentru violarea unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, pragul minim fiind de 10 ani în cazul în care fapta era comisă prin constrângere, violență sau amenințare.

CEDO:  Ingerințe inacceptabile asupra integrității fizice și psihologice a reclamantului

Având în vedere vârsta fragedă a reclamentei, judecătorii Curții au opinat că aceasta se afla într-o siuație vulnerabilă, motiv pentru care autoritățile naționale au dispus de obligația de a considera drept primordial interesul superior al copilului.

Mai mult, Curtea a reiterat nevoia de a pondera interesele apărării cu cele ale martorilor și ale victimelor, în contextul în care procedurile penale aplicate în cazul infracțiunilor cu caracter sexual, constituie o grea încercare pentru victimă, în special în situația în care confruntarea cu acuzatul se realizează împotriva voinței reclamantului. În cauzele în care sunt implicați minori, aceste aspecte devin și mai proeminente.

Judecătorii Curții au constatat că reclamanta nu a fost însoțită, pe parcursul audierii, de un asistent, psiholog sau expert, motiv pentru care au concluzionat că victima nu a dispus de îngrijirea adecvată pe durata procedurii judiciare, aspect care a contribuit la înrăutățirea situației acesteia.

Reconstituirea inutilă a violului, împreună cu examinările medicale repetate (excesive, inexplicabile și nejustificate, adesea extrem de intruzive), au lezat integritatea și demnitatea reclamantei, depășind nivelul inerent de suferință. În viziunea Curții, procedurile aplicate au constituit o ingerință inacceptabilă asupra integrității fizice și psihologice a reclamantului.

Raportându-se la ineficiența procedurilor penale, precum și la stagnarea inexplicabilă a procedurii penale pentru o perioadă de 5 ani, Curtea a concluzionat că „conduita autorităților judiciare nu a fost în niciun caz compatibilă cu cerința de rapiditate și diligență necesare în acest caz, care meritau o atenție specială și o prioritate absolută, în vederea asigurării protecției unui copil.”

Pentru încălcarea art. 3 și 8 din Convenție, CEDO a sancționat Turcia cu 25.000 de euro pentru plata daunelor morale și 3.000 de euro pentru costuri și cheltuieli. Decizia nu este definitivă, cazul urmând să fie examinat de Marea Cameră a Curții, în situația în care una dintre părți formulează o cerere de sesizare în termen de 3 luni de la înștiințare, conform articolelor 43 și 44 din Convenție.