UE, mai preocupată de controlul informațiilor decât de producție

Klaus Schwab, Mario Draghi și Ursula von der Leyen reprezintă un alt ev, depășit, în politică și în economie.

• Rectorul UNEFS: Eu am cerut suplimentarea locurilor pentru studenți. Nu am vorbit niciodată cu generalul Vlad
• Roman Gofman a devenit noul director al Mossad. Netanyahu: Ridică-te și strălucește!
• Prof. Mariana Badea revine cu „Bumerang de manele… lingvistice”
• Generalul Gheorghiță Vlad: Resping toate acuzațiile! Nu pot ignora faptul că afectarea imaginii conducerii instituției Statului Major al Apărării într-un asemenea moment produce efecte care depășesc persoana mea
• Sindicaliștii din TVR amenință cu greva generală. Adriana Săftoiu, acuzată că dorește eliminarea drepturilor angajaților

Ei pot predica revoluții industriale, pot scrie programe pentru „viitoarea generație”, dar sunt dominați de obsesia controlului total.

Raportul Draghi – „The Future of European Competitiveness” – este un document strategic care analizează poziția UE în contextul schimbărilor globale și propune măsuri pentru a consolida competitivitatea. Cunoscut pentru rolul său în gestionarea crizei eurozonei ca președinte al BCE, Draghi abordează chestiuni precum globalizarea, transformarea digitală, tranziția verde și tensiunile geopolitice. Raportul va deveni scheletul noului „plan cincinal” al UE, unanim lăudat de toți socialiștii de la Davos.

Este aproape ca în glumele cu Radio Erevan de pe vremea comunismului. Întrebare: este adevărat că cetățenii vor primi mai mulți bani mulțumită inteligenței artificiale? Răspunsul Radio Erevan: Este adevărat! Doar că nu e inteligență artificială, ci lipsa inteligenței umane și nu se vor da bani, ci li se vor lua… cetățenilor.

SĂ ÎNCEPEM CU BANII!

Pretextând că, pentru a elimina birocrația, este nevoie de unificarea sectorului bancar, trecerea la un buget unic european, construirea unei piețe proprii de capital și al unui sistem unic de taxare la nivel european, șefa Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, susține că Europa se află într-un pericol existențial dacă nu reușește toate acestea.

Ajunsă problema înapoi la Ursula von der Leyen, aceasta avea să conchidă: „Economiile gospodăriilor europene ajung la aproape 1,4 trilioane de euro, comparativ cu puțin peste 800 de miliarde de euro în Statele Unite. Dar companiile europene se străduiesc să profite de asta și să strângă finanțarea de care au nevoie, deoarece piața noastră de capital este fragmentată”.

Într-o uniune ce reglementează până și „curbura admisă a castravetelui”, apetența cetățeanului european de a-și risca banii este invers proporțională cu barierele ecosistemului de afaceri.

Astfel, 300 de miliarde de euro din economiile familiilor sunt investite în străinătate în fiecare an.

La fel, Annette Mosman, CEO al APG Group, care administrează 8 fonduri de pensii olandeze, spune că 50% dintre investițiile grupului s-au făcut în SUA, ceea ce ne confirmă din nou că a pune carul înaintea boilor (soluția Draghi) nu putea fi decât o găselniță europeană.

A extrage depozitele populației în condițiile date reprezintă o utopie. Mult mai probabile sunt introducerea de noi taxe (europene) pe depozitele bancare sau impozite pe economii. Această abordare a stârnit deja numeroase controverse. Multe state membre ale UE își păstrează controlul asupra politicilor fiscale. Introducerea unui sistem de taxare european ar putea fi percepută ca o încălcare a suveranității naționale. Accesarea economiilor private ar putea afecta încrederea cetățenilor în sistemul bancar și în UE, în general. În final, taxarea excesivă a economiilor ar putea descuraja investițiile și consumul, afectând creșterea economică pe termen lung.

Însă von der Leyen susține Uniunea Europeană de Economii și Investiții. „Îl numim al 28-lea regim: drept corporativ, insolvență, dreptul muncii, fiscalitate – un cadru unic și simplu în uniunea noastră”.

Din zonele hazlii ale competitivității europene, președinta CE s-a referit la „reducerea costurilor la energie” prin utilizarea energiei eoliene, de fuziune, utilizarea apelor geotermale și ale bateriilor. Vorbim despre energie, pentru că vorbim despre inteligența artificială, energofagă.

CONTROLUL. NU PRODUCȚIA!

Europenii au fost primii care au avut un regulament pentru IA. Dar americanii sunt deținătorii reali ai IA. Recent, OpenAI a anunțat un program de investiții de 500 de miliarde de dolari pentru o nouă infrastructură IA, din care 100 de miliarde de dolari vor fi alocate imediat. Și hinezii recuperează rapid. În schimb, europenii nu au inițiative în această direcție.

IA va sprijini reindustrializarea prin optimizarea proceselor de producție. Numeroși senzori vor fi atașați la fiecare nod al unei linii de producție, iar datele generate vor fi transmise unui centru de date, care le analizează și le transmite companiei, pentru a fi utilizate pentru controlul calității și logistica de fabricație.

Dar prioritatea pentru UE este securitatea datelor. Nu producția! E ca și cum inventatorul motoarelor electrice pentru mașini ar fi fost obsedat de regulile de circulație rutieră.

UE ar trebui să ia în considerare și efectele IA asupra viitoarei politici energetice, depășind stadiul de teritoriu ostil pentru industria IA, pe cale să devină unul dintre principalii determinanți ai competitivității. Însă actuala garnitură de „elite Davos” nu pare capabilă.