În exclusivitate pentru Q Magazine, Anișoara Cușmir Stanciu, legendă a atletismului românesc, despre sportul de ieri și de azi, despre performanțe, pasiune, dăruire și dragoste.
Dacă nu este pe terenul de sport, unde pregătește copii legitimați la C.S.A. Steaua, este în sediul Federației Române de Atletism, unde ajută din postura de coordonator al Lotului Olimpic. „Fac tot ce mi-a plăcut dintotdeauna! În plan personal, aștept ca fiica mea, Raluca-Sabrina să mă facă bunica unei domnișoare la jumătatea lunii august.”, spune fosta campioană mondială, care împlinește astăzi 55 de ani.
Alături de fiica ei, Raluca Sabrina
În anii ’80, din cauza unei afecțiuni a coloanei vertebrale, am fost obligată să mă retrag. Atunci mi-a părut rău. Acum știu că totul a fost spre binele meu; iau lucrurile ca atare și, astfel, nu am regrete. Și mai știu vorba aceea – din trecut nu se trăiește, din trecut se învață.
Anișoara Cușmir Stanciu alături de Ilie Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Cristian Gațu și Daniel Constantin, la prezentarea strategiei pentru revitalizarea sportului românesc
Citește și:
Atunci și acum
„Revenind la sport, foarte mulți cred că suntem în regres. În parte, au dreptate. Rezultatele nu par a fi ceea ce erau cu ani în urmă. Însă lucrurile nu sunt chiar așa. Există un schimb de generații de sportivi, dar și de antrenori, lucru valabil și pe plan internațional. Nu cred că este benefic să blamăm rezultatele actuale.
Sigur, pentru mulți, este frustrant prin comparație, dar trebuie să știm că, ATUNCI, aproape în fiecare oraș exista un stadion, dacă ar fi să mă refer strict la atletism. ACUM există doar două în întreaga țară, două în care pot fi ținute competiții. Știți că Bucureștiul nu mai are nici măcar un stadion? Același lucru este valabil și pentru sălile de atletism.
În ceea ce privește latura umană, baza de selecție a scăzut, motivele fiind foarte multe. Putem vorbi despre natalitate scăzută, despre orele insuficiente de educație fizică în școală, despre părinți care nu mai au timp să își aducă prichindeii pe terenurile de sport, despre alte tentații, despre… despre…”
Ce putem face?
„Probabil să punem la punct o strategie a sportului cu adevărat. Aceasta trebuie făcută din iarbă, nu din birouri, printr-un dialog sincer între cei care conduc și cei care șlefuiesc talente. Problemele materiale există, dar mi-aș dori să existe, în lipsa acestora, pasiunea, dăruirea, dragostea față de meseria aleasă, în cazul antrenorilor, profesorilor de educație fizică și dorința de a performa, în cazul sportivilor.”
Dorința de a performa poate fi unul dintre factorii care fac diferența între fostele și actualele rezultate. Pentru mine, sportul de mare performanță a reprezentat o bucurie. Sunt convinsă că pentru mulți alții a fost la fel. Nadia în concurs zâmbea. Ilie Năstase știa și el să facă acest lucru. Dacă îți place ce faci, dacă știi să te bucuri de fiecare secundă, centimetru, element dintr-un exercițiu și adaugi voință, perserverență, nu se poate să nu îți iasă!
Împreună cu fostul campion mondial cubanez, Ivan Pedroso
Dragoste împărtășită
„Perioada în care am practicat săritura în lungime a fost extraordinară! Am mai spus și voi spune mereu că mi-a dăruit tot ceea ce puteam visa. A fost o dragoste împărtășită. Nu vorbesc de cifre, de clasări în competiții. Toate sunt statistică. Nu mi-a plăcut niciodată să-mi încarc memoria cu astfel de lucruri. Rețineam doar un ultim rezultat pe care doream să îl corectez și tot așa. Doream să mă autodepășesc și dacă reușeam eram extraordinar de fericită. Dacă nu, încercam iar și iar. Repet, însă, totul cu dragoste și bucurie. Nu trebuie să existe încrâncenare, ci concentrare. Aceste lucruri aș vrea să fie preluate de către sportivii noștri. Să-și dăruiască sufletului lor rezultate, să facă pentru ei lucruri remarcabile. Reușitele fiecăruia pot crea emoții, bucurii și celorlalți.”, încheie coordonatorul Lotului Olimpic de Atletism, Anișoara Cușmir Stanciu pentru Q Magazine.
Am dăruit cât am putut sportului meu, probei mele. Probabil, nu suficient. Mi-am dăruit mie, poate și altor câțiva, poate și țării mele. Dacă am făcut-o, mă bucur! Dacă nu…
Citește și:
CEA MAI BUNĂ JUCĂTOARE DE TENIS DIN LUME, DRAGOSTE CA-N FILME















































