Un gând de neconceput: Ce s-ar întâmpla dacă Donald Trump ar fi judecat în timpul mandatului?

Am pus săptămâna trecută niște întrebări, de tipul „ce-ar fi dacă”, înfricoșătoare, care cu doar șapte sau opt ani în urmă ar fi fost considerate de neconceput. Dar acel câmp este atât de fertil și de copt, încât nici măcar un al doilea sau un al treilea articol nu ar putea epuiza gama acestor scenarii acum posibile, sau cel puțin plauzibile.

• Sondaj Avangarde. 56,4% dintre români agreează ideea alegerilor anticipate
• In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own national industry, Romania signed with a single German supplier and rejected the only project manufactured domestically
• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA

Unul dintre scenarii ar fi acela ca un infractor condamnat să fie ales președinte din închisoare.

Dar să presupunem că procesele lui Donald Trump ar fi amânate până după alegerile din 2024, pur și simplu din cauza problemelor mari cu fixarea termenelor. Un alt argument ce ar putea fi invocat în sprijinul amânării ar fi acela că inculpatul candidează la președinție. Suntem în 2025 și Trump este la Casa Albă.

Să presupunem că președintele a trebuit să fie judecat în timpul mandatului, a fost găsit vinovat în dosarul din Georgia pe motiv de conspirație în vederea schimbării rezultatului alegerilor din 2020 și a fost condamnat la închisoare. Președintele nu are autoritatea de a grația, deoarece acesta nu este un caz federal.

Trump ar putea refuza să se conformeze legii din Georgia. Statul Georgia nu are nicio modalitate de a-l obliga la respectarea legii sau de a-l aresta pe președinte. Mai mult, să presupunem că acest dosar a ajuns până la Curtea Supremă, care a validat condamnarea și sentința la pedeapsa cu închisoarea. Curtea Supremă nu are armată sau poliție. Președintele are.

Imaginați-vă criza ce ar urma dacă președintele ar refuza în mod repetat să se conformeze legii. Ar avea cabinetul sau vicepreședintele curajul să invoce al 25-lea amendament pe motiv că președintele a devenit incapabil prin detenție? Și dacă președintele ar refuza în continuare să se retragă?

Dacă cineva ar scrie un roman sau un scenariu pornind de la acest subiect, ar avea vreo șansă să fie publicat sau transformat într-un film? Probabil că nu. Și totuși, iată unde ne aflăm.

O posibilitate mai apropiată în timp nu este doar o blocare a guvernării, probabil pe termen lung. Camera Reprezentanților începe o anchetă în vederea punerii sub acuzare a președintelui Joe Biden, prin care se urmărește să se stabilească dacă acesta a comis „infracțiuni și contravenții grave”. Iar președintele Camerei, Kevin McCarthy, republican din California, se luptă pentru a-și salva postul.

Să presupunem că se depune o moțiune de revocare din funcție a președintelui Camerei, adică se solicită un vot de neîncredere. Ultima dată, a fost nevoie de 15 voturi pentru a-l alege pe McCarthy președinte al Camerei. Nu este imposibil ca alegerea președintelui Camerei să dureze mult, ceea ce ar duce la un blocaj și ar putea prelungi nefuncționarea activității legislativului timp de săptămâni sau chiar pentru o perioadă mai mare. Și dacă nu McCarthy, atunci ce republican ar putea fi acceptabil ca președinte al Camerei?

McCarthy ar putea fi forțat să facă ceea ce este de neconceput. Ar putea fi nevoit să apeleze la democrați ca să obțină suficiente voturi pentru a-și păstra scaunul. Dar cu ce costuri și ce concesii ar trebui să facă McCarthy pentru a se asigura de sprijinul continuu al democraților? Și să presupunem că apoi McCarthy nu și-ar respecta promisiunile?

Ironia este că un republican care susține MAGA ar fi forțat să renunțe la convingerile sale ideologice. Aceasta înseamnă că democrații ar câștiga controlul de facto al Camerei și, împreună cu Senatul, ar controla ambele ramuri ale puterii legislative. Gândiți-vă la modul în care Biden ar putea exploata această schimbare de situație și ce ar însemna acest lucru pentru șansele lui Trump în 2024, dacă ar câștiga nominalizarea?

Întrebarea fundamentală este cât de disperat este McCarthy să își păstreze funcția de președinte. Și care ar fi implicațiile pe termen lung? Fără îndoială, Trump și alți republicani MAGA l-ar excomunica. De neconceput? Poate că nu.

Având în vedere că inamicul public străin numărul unu a devenit China, cu siguranță pentru o super-majoritate din Congres și pentru mulți americani, să presupunem că Biden și liderul chinez Xi Jinping reușesc o apropiere de tipul Richard Nixon-Mao Zedong? Întâlnirea de la Malta de la sfârșitul săptămânii trecute dintre consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan și ministrul chinez de externe Wang Yi ar fi putut fi un prim pas în acest sens, Wang fiind invitat să viziteze Washingtonul cândva în următoarele săptămâni sau luni.

Cu ocazia reuniunii G20 din India și a vizitei în Vietnam, Biden a subliniat că Statele Unite nu urmăresc „să limiteze China”; că America „nu caută să facă rău Chinei”; și că „tuturor ne este mai bine atunci când China o duce bine”. Au fost semnale clare că Biden urmărește să atenueze tensiunile și să reducă fricțiunile cu China, din motivul complet rezonabil și de înțeles că un conflict nu este în interesul nimănui.

Spre deosebire de Nixon, un anticomunist convins care nu ar fi fost sancționat pentru aceasta, ajutat și de nevoia de a contrabalansa Uniunea Sovietică de atunci, Biden nu poartă o astfel de vestă antiglonț politică. El va trebui să înfrunte „săgețile” criticilor republicani și democrați. Totuși, o astfel de întoarcere cu 180 de grade ar putea să nu mai fie de neconceput. Și ar putea fi imperativă.

Harlan Ullman este un distins publicist al agenției UPI a lui Arnaud de Borchgrave, consilier principal la Consiliul Atlantic din Washington, autorul principal al conceptului „șoc și groază” și autorul cărții „The Fifth Horseman and the New MAD: How Massive Attacks of Disruption Became the Looming Existential Danger to a Divided Nation and the World at Large”. Punctele de vedere și opiniile exprimate în acest comentariu sunt exclusiv ale autorului.