Un secol de Maria Tănase

Maria Tănase. Se spune despre ea că a fost prima şi poate singura mare divă a României, iar la 25 septembrie, când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea ei, Google şi-a modificat logoul pentru a o sărbători.Nicolae Iorga a numit-o „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”.

Adevăratul debut al Mariei Tănase, în mod paradoxal, nu are loc în ţară, ci la Viena, în 1936, sub auspiciile casei londoneze Columbia care îi înregistrează câteva discuri. Abia pe 20 februarie 1937, Maria Tănase se produce la Radio România, cu un taraf de lăutari, succesul fiind enorm. Urmează participarea sa din acelaşi an la expoziţia de la Paris, unde cântă în pavilionul României şi unde îl întâlneşte pe Brâncuşi, cu care va avea o legătură de dragoste – una care o va marca pe viaţă.

Maria Tănase şi Brâncuşi se vor reîntâlni în 1939 la New York, la o altă expoziţie universală, amândoi făcând parte din delegaţia ţării noastre. Maria Tănase cânta la restaurantul din pavilionul României, proiectat de arhitectul Octav Doicescu pe coordonatele stabilite de sociologul Dimitrie Gusti. Plecarea Mariei Tănase la New York fusese rezultatul unei selecţii riguroase, ea şi violonistul Grigoraş Dinicu fiind aleşi de o comisie. Ca şi la Paris în 1937, Maria Tănase a repurtat doi ani mai târziu, la New York, un incontestabil succes; la 26 de ani neîmpliniţi.

Începutul războiului în acelaşi an 1939 a curmat poate o carieră de virtual star internaţional, fapt ce reiese şi din turneul pe care Maria Tănase îl face la Constantinopol în 1941, ecoul fiind atât de mare, după câteva recitaluri, încât preşedintele de atunci al Turciei, Innuonu, urmaşul lui Atatürk, o invită la Ankara, trimiţându-i un avion care s-o aducă acolo. Este ultimul turneu autentic în străinătate. Va mai cânta în anii ’50 la Belgrad şi Sofia.

„Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră!”

Constantin Brâncuşi

În timpul războiului, Maria Tănase se va îndrăgosti de un ziarist francez care era un ofiţer de informaţii acoperit sub această profesie, arestat de autorităţile române. În aceeaşi perioadă va avea o legătură cu Eugen Cristescu, directorul Serviciului Special de Informaţii, căruia – o spune textual monograful său, profesorul Cristian Troncotă – „i-a fost informatoare şi amantă”. În urmă cu circa un an, un tânăr istoric a publicat în revista „Magazin istoric” un articol în care arată că după război, în alunecoşii ani 1945-1947, Maria Tănase a furnizat informaţii misiunilor americană şi britanică din Comisia Aliată de Control. În anii ’50, Securitatea i-a întocmit un dosar documentat, dar nu a cutezat să se atingă de ea – fapt cu totul ieşit din comun – datorită marii sale popularităţi.

Maria Tănase este o expresie şi „un produs” al României Mari şi, implicit, al epocii interbelice în care ţara noastră a atins un apogeu pe care nu cred că-l va mai atinge vreodată. Elementele de vivere pericolosamente din biografia sa mă duc cu gândul la Nae Ionescu, mai ales că amândoi nu au trăit decât 49 de ani şi nouă luni, dar nespus de concentrat.

„Floare de periferie tronând în saloane” a spus despre ea regizorul Soare Z. Soare. E o formulă plastică, dar înşelătoare, întrucât rafinamentul poate fi şi organic; iar ea şi l-a şlefuit. Actorul Dinu Ianculescu îmi povestea cât de bine vorbea franţuzeşte Maria Tănase, realitate învederată şi de felul în care îşi interpretează cântecele în această limbă.

Sculptorul Gheorghe Anghel, care a avut la rându-i o poveste de iubire cu Maria Tănase, a încercat să-i redea portretul, distrugând apoi toate cele 12 variante. Marea cântăreaţă era o natură artistică proteică. În afară de spectacolele de revistă, a interpretat câteva roluri de teatru autentic, Ion Şahighian distribuind-o în anul 1945 în rolul Maşei – rol principal din „Cadavrul viu” de Tolstoi. Iar la sfârşitul anilor '50, regizorul francez Louis Daquin a inclus-o în distribuţia filmului „Ciulinii Bărăganului”, ecranizare după o nuvelă a lui Panait Istrati.

S-au tipărit în vechiul regim vreo două-trei biografii ale Mariei Tănase, evident, incomplete şi grevate de autocenzura autorilor şi de intervenţia cenzurii oficiale. Politropică precum existenţa lui Ulise, şi prin asta atât de modernă şi de actuală, viaţa Mariei Tănase îşi aşteaptă încă autorul. O viaţă condensată şi epică.

PREMIERĂ FILATELICĂ ROMÂNEASCĂ: EMISIUNEA JUBILIARĂ MARIA TĂNASE – 100 DE ANI DE LA NAȘTERE

„25 septembrie 2013… Zi memorabilă pentru români şi cultura naţională ce marchează 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase, cea care avea să fie supranumită „măiastra cântecului popular românesc” sau „privighetoarea din Livada cu duzi”.

Romfilatelia, promotoare a valorilor și personalităților românești, sărbătoreşte acest eveniment realizând în premieră o emisiune de mărci poștale jubiliară. Intitulată sugestiv Maria Tănase – 100 de ani de la naștere, aceasta prezintă scene din viața și cariera artistică extraordinară a cântăreței, căreia îi datorăm în bună parte renumele cântecului popular românesc peste hotarele țării, reprezentând cu onoare şi mândrie România la manifestări culturale de prim rang.

Succesul internaţional bine-meritat al interpretei noastre la Expoziţia Mondială de la Paris, din anul 1938, când publicul francez a aclamat-o minute în şir, a fost urmat de impactul răsunător al concertului ei la Expoziţia Universală de la New York din 1939. Acolo, în Pavilionul României, Maria Tănase, alături de orchestra lui Grigoraş Dinicu, a încântat cu vocea şi farmecul său oficialităţile americane, dar şi invitaţi români – George Enescu, prof. Dimitrie Gusti, Jascha Heifetz şi Constantin Brâncuşi.

Titlul de „cetăţean de onoare” al Istanbulului i-a fost acordat de către primarul oraşului după două luni de spectacole pe scena Teatrului de vară Taksim Gazinozu, în contextul primului turneu european şi oriental în Turcia (martie 1941).

De o frumuseţe încântătoare, interpretă de geniu şi artistă complexă, Maria Tănase a impresionat deopotrivă oameni simpli, publicul pentru care a cântat, cât şi personalităţi ale vremii. Teodor Rogalski, ilustru compozitor, dirijor şi pianist român, spunea: „Maria Tănase este un fenomen. N-am auzit până azi niciun cântăreţ izbutind să interpreteze cu asemenea talent şi originalitate cântecul nostru popular, păstrând nealterată autenticitatea versului şi melodiei”. Iar Arghezi spunea în notele sale: „Ea ştie să calce cuvântul şi silaba şi să dea, fără greş, ghirlanda în relief a unui suflet de opincă”.

Emisiunea filatelică jubiliară îmbină imaginea Mariei Tănase cu elementele grafice și de text ce evidenţiază viaţa şi cariera artistică a celebrei interprete omagiate cu aceeaşi pasiune şi cu aceeași intensitate cu care aceasta a cântat şi a trăit!”. Cristina Popescu, director general Romfilatelia