USL: între certitudini şi dileme

Atât a electorilor, cât şi a membrilor de partid. „
Cine-i şeful?", aceasta pare să fie întrebarea care îi macină cel mai mult pe activiştii din teritoriu.DacăAntonescu şi Ponta nu vor şti să gestioneze această dilemă, vor pierde! Deocamdată, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, una dintre minţile limpezi din USL, nu se lasă înşelat de avalanşa de sondaje de opinie care inundă ecranele televizoarelor şi care-i aşază la loc de cinste pe reprezentanţii Opoziţiei.Că or fi 67% (aşa cum anunţă institutul Avantaje) sau 59% (aşa cum anunţăCURS), procentele cu care este creditat USL-ul  par a transcende normalul şi par a intra într-o sferă a ludicului.
Căci, oricât ar fi de tentantă, accepxarea acestor 67% pare a fi, în cel mai bun caz, neserioasă, dacă nu chiar manipulatorie.Se apropie de procentajul FSN-ului din Duminica Orbului, 20 mai 1990.Dar există o mare diferenţă: votul din 20 mai fusese unul pozitiv, populaţia votase în mod conştient pentru promisiunile FSN, pe când, acum, cele 67% reprezintă doar simbolul frustrării produse de guvernarea Băsescu-Boc, acel vot negativ, nicidecum încrederea în strategiile USL (care, să fim cinstiţi, nici nu prea sunt publicate, ci doar sugerate de către principalii comunicatori ai uniunii). Riscul cel mai mare pentru USL este ca activiştii din teritoriu (dar şi liderii de la „centru") să adoarmă cu senzaţia călduţă a succesului facil şi să nu ţină cont nici de atitudinea de mistreţ rănit pe care ar putea-o dezvolta Traian Băsescu, nici de fenomenala capacitate administrativă pe care o are PD-L în prezent.Capacitate cu care poate întoarce orice sondaj de opinie, mai ales că mai este un an până atunci.Cine organizează alegerile se poate considera ca o echipă de fotbal: beneficiul celui de-al 12-lea jucător (publicul) este dat de această dată de administraţia obedientă.
Iar domnul Dragnea ştie foarte bine ce spune, toate partidele aflate la putere au speculat acest avantaj. „Scorul de 67% nu e suficient.Nu e foarte mult. În opinia mea, PD-L e organizat şi decis să fure în jur de 10% din voturi, aproximativ un milion de voturi. Ştim cum vor să fure.Am făcut o listă cu toate metodele de fraudă.Dacă vom avea alegeri, vom avea 57%.
PD-L se bate pentru 7%, să nu putem să dăm premierul.Trebuie să muncim mai mult, ca să luăm 50%", anticipa pesimist Liviu Dragnea la Antena 3.Dilema comunicăriiPrincipala grijă a decidenţilor Opoziţiei ar trebui să fie în următoarele luni reducerea diferenţei dintre cantitatea de dezamăgire produsă de actualul sistem de guvernare şi cantitatea de încredere acordatăOpoziţiei.Căci ambele partide – şi PNL, şi PSD – au o problemă majoră de comunicare cu structurile politice din teritoriu. Şi nu vorbim despre frecuşurile de la Bacău dintre Stavarache şi Hrebenciuc sau despre încrâncenarea de la sectorul 5, acelea pot fi încadrate cel mai bine în categoria orgoliilor personale ale liderilor din eşalonul doi al conducerii. Problema de comunicare, oricât de paradoxal ar fi, survine atunci când trebuie să explice electoratului propriu raţiunile acestei uniuni pe care, să fim cinstiţi, cetăţeanul mediu, fie el de „dreapxa", fie el de „stânga", nu numai că nu a înghiţit-o complet, ci despre care are mari probleme de percepţie.Acest lucru poate fi scuzabil pentru Partidul Conservator, care nici măcar nu mai mimează apartenenţa la vreo doctrină politică, ci doar etalează resursele uluitoare pe care le poate pune la dispoziţia oricărei alianţe câştigătoare.Din acest punct de vedere, poate că partidul lui Dan Voiculescu se încadrează într-un comportament corect. Este impardonabil însă pentru comunicatorii PSD şi PNL că nu reuşesc, ascunşi în spatele lui Victor Ponta şi Crin Antonescu, să creeze o strategie de comunicare cu electoratul-ţintă, prin care să explice adevăratele raţiuni pentru formarea acestei uniuni aparent contra naturii.
Lucru speculat cu măiestrie şi inteligenţă de comunicatorii PD-L, care au preluat un mesaj extrem de simplu şi percutant: „Comuniştii s-au aliat cu mogulii, şi ambele tabere vor să distrugă ţara!".Căci, pentru majoritatea populaţiei sărăcite şi înnebunite de scăderea nivelului de trai, va fi mai important scenariul mogulilor şi al comuniştilor care-şi dau mâna pentru aruncarea ţării în marasm, decât corectitudinea şi eficacitatea actelor de guvernare.Aici va fi principala problemă de propagandă a USL: contracararea miturilor politicienilor vânduţi Moscovei şi a corupţilor politici.Poporului îi plac poveştile la gura sobei, şi Traian Băsescu ştie foarte bine că, având urechile ciulite către povestitor, poporul nu va mai fi atent la calitatea actului de guvernare. Ceea ce nu au reuşit până acum să sedimenteze în mentalul colectiv nici liberalii şi nici social-democraţii este fapxul că ambele partide au mai avut alianţe cu Traian Băsescu şi că, de fiecare dată, nu diferenţele de doctrină sau de strategie de guvernare au dus la rupxurile dramatice, ci tocmai comportamentul politic.
Credem că, dacă electoratul celor două partide nu va fi convins de către comunicatorii USL că, până la a aplica o doctrină politică sau o strategie de guvernare, nu doctrinele politice fac diferenţa dintre sărăcie şi bunăstare, ci comportamentul politic, el trebuie să fie cel care decide viabilitatea unei guvernări.DacăPonta şi Antonescu nu vor reuşi acest exerciţiu de voinţă, atunci toate aceste procente sunt doar amăgiri primăvăratice. Dilema strategieiAparent, construirea USL a fost pripită, la peste un an şi jumătate înainte de alegerile din 2012.Totuşi, realitatea ultimelor zile arată că încă mai sunt şi vor mai fi probleme de rezolvat în filialele din teritoriu, fiecare cu interesele şi cu orgoliile proprii.Dacă ar fi să luăm fiecare judeţ în parte, tot am găsi măcar trei-patru motive reale pentru neconstituirea USL pe plan local.
De aceea, timpul de solidificare a relaţiilor va fi esenţial pentru USL, dar şi periculos, dacă liderii locali se vor baza doar pe combativitatea liderilor de la centru.Dar şi mai grav va fi dacă aceştia vor intra într-o stare de amorţeală generată de procentele mult prea opximiste cu care PD-L îi îmbată pe membrii Opoziţiei.Căci, pare-se, există încă o anumită reticenţă a USL de a se baza prea mult pe liderii locali, poate şi din cauza volatilităţii politicii din judeţe şi prea deselor dezertări care au existat până acum. În schimb, este de neînţeles lipsa unei capacităţi solide de acţiune a USL la nivel central care să genereze idei pozitive, şi nu doar critici.Inclusiv inventarea acelui „grup de reacţie" la nivelul conducerii centrale a USL denotă o anumită inapetenţă pentru o lupxă politică reală şi o preluare peste timp a comportamentului de tip „pară mălăiaţă"!Căci, prin constituirea unei capacităţi de reacţie, se inoculează în conştientul public incapacitatea de acţiune şi legarea permanentă a USL de acţiunile PD-L, de politica guvernamentală şi prezidenţială, în locul creării unei capacităţi independente de acţiune, de propunere a soluţiilor pozitive, soluţii care să ajungă permanent şi percutant la electorat. Succesul USL va depinde în mod dramatic de afişarea unui nou tip de comportament politic.
Uşor de spus, dar greu de făcut.Totuşi, dacă într-adevăr îşi doresc să modifice modul de guvernare a ţării, atât PNL, cât şi PSD ar trebui să cugete mult mai profund asupra lucrului pe care electoratul nu-l mai doreşte, comportamentul politic autoritarist al lui Traian Băsescu, dar şi asupra lucrului pe care şi-l doreşte, certitudinea viitorului.