USL se joacă cu focul

Ceea ce toată lumea bănuia că se va întâmpla s-a întamplat. PC presează USL pentru cât mai multe funcţii la alegerile locale de anul viitor (ce se va întâmpla la stabilirea listelor pentru Parlament va fi din nou un spectacol interesant). Era clar că va veni acest moment şi niciodată nimeni nu s-a întrebat „dacă”, ci „când”. Faptul că niciunul dintre cei trei lideri nu are viziunea de a discuta despre aceste asperităţi în plan privat şi că preferă să „negocieze” prin intermediul presei, face ca multe semne de întrebare să planeze asupra viabilităţii acestei construcţii politice pentru anul electoral 2012.

PSD şi PNL şi-au închipuit că pot pleca la drum cu această alianţă fără a oferi şi conservatorilor procentul lor de funcţii şi iată că s-au înşelat. Conservatorii au pus la dispoziţia USL tot arsenalul mediatic pe care îl controlează, dar au aşteptat din partea partenerilor „plata” acestui serviciu. Nu este clar însă dacă liderii USL erau conştienţi dea această problemă înainte de semnarea acordului de asociere sau s-au trezit cu acest „cartof fierbinte” în poală doar acum în toamnă.

Conservatorii ştiu foarte bine că dacă nu tranşează această problemă acum, în mod foarte concret, există mari şanse ca să nu o mai poată rezolva niciodată: odată intrat în linie dreaptă în anul electoral 2012, practic nimic nu mai poate fi modificat.

Pretextul Tudor Ciuhodaru

Pentru conservatori, medicul Tudor Ciuhodaru s-a potrivit ca o mănuşă în vederea declanşării ofensivei interne pentru culegerea câtor mai multe poziţii eligibile. Căci principala problemă nu este numărul de candidaţi pe care îi va avea PC, ci eligibilitatea acestora. Nu-i acelaşi lucru să candidezi din partea USL la orice funcţie în judeţul Covasna sau la Iaşi, precum nu-i totuna să fii candidat „unic” împotriva unor anonimi sau împotriva lui Gheorghe Flutur la Suceava.

Faptul că pe doctorul Tudor Ciuhodaru nu-l recomandă mai nimic pentru o funcţie administrativă la nivelul municipiului Iaşi pare să nu mai conteze în acest război purtat cu armele mass media; doar locvacitatea lui şi apetenţa deosebită pentru a apărea mai mereu „pe sticlă” par să fie atuurile domniei sale în lupta pentru Primăria Iaşilor. Contează însă doar expunerea pe care acesta o aduce Partidului Conservator, care iată alege şi el calea facilă a promovării „vedetelor” televizate (la fel cum este şi Cristian Popescu-Piedone la Bucureşti) în locul promovării unor personaje corecte.

Dar Tudor Ciuhodaru a reprezentat prilejul minunat pentru PC pentru a declanşa această luptă internă pentru funcţii, exemplul acestora părând să molipsească şi alte judeţe sau municipii, unde deja conservatorii emit pretenţii pentru diverse funcţii. Parcă nu era deajuns lupta surdă dintre PSD şi PNL la Bacău, Buzău, Prahova sau Bucureşti, în ecuaţia conflictului a intrat şi PC.

Impasul USL

PDL speră ca aceste probleme de „împărţire a funcţiilor” să provoace o fisură suficient de mare pentru ca USL să se destrame chiar înainte de începutul lui 2012. Şi  pe  jumătate speranţele lor pot fi îndreptăţite. Se vor rezolva problemele primarilor, dar vor urma problemele legate de fiecare localitate în parte, acolo unde va fi extrem de greu de gestionat orgoliile şi vanităţile prezente în peste 2000 de localităţi ale ţării unde USL va trebui să propună liste comune (PSD, PNL şi PC, nu neapărat în această ordine). Şi acestea pot fi rezolvate, chiar dacă, în mod mai mult decât evident, vor apărea defecţiuni notabile în fieccare judeţ, localităţi unde contractul USL fie nu va fi semnat (cazul  Mangaliei în judeţul Constanţa), fie va fi rupt (cazul Buzăului).

Adevăratele probleme vor apărea însă în luna decembrie, atunci când se speră să se înceapă discuţiile referitoare la stabilirea listelor comune pentru candidaţii la alegerile Parlamentare. Cum nu ştim să existe un procentaj clar stabilit între cele trei partide, dar mai ales cum ştim sigur că toată lumea va dori să candideze în judeţele-prietenoase, lupta va fi mult mai dură decât acum, ceea ce va permite în mod evident PDL să speculeze din plin aceste fricţiuni. Mergând chiar până la acte ofensive de rupere a alianţei, prin propuneri „indecente”.

Impasul în care se află în prezent USL nu provine neapărat din existenţa orgoliilor din teritoriu sau de absenţa unei platforme politice coerente, ci din faptul că, din naivitate sau dintr-un calcul politic, cele trei partide nu au vrut sau au uitat să creeze acele mecanisme unice de coordonare şi la nivel central şi în teritoriu.  Practic cele trei partide nu discută în teritoriu decât prin liderii locali (cu angoasele şi cu interesele lor) fără a fi supervizaţi de un organism de coordonare comun, care să dirijeze şi să niveleze pe plan local aceste asperităţi  înainte ca ele să ajungă să fie făcute publice şi să declanşeze aceste „ruperi” de ritm şi aceste falii care cu greu pot fi acoperite ulterior.

Strategii militari numesc asta „comandă-control-informaţii”, C²I, sistem care lipseşte cu desăvârşire în USL. Ori, doar cu bune intenţii şi cu declaraţii publice ale liderilor de la Bucureşti nu se poate conduce o asemenea instituţie imensă cum este USL: având „înregimentaţi” zeci de mii de oameni în toată ţara, este practic imposibil coordonarea tuturor acestor vectori politici, fără construirea unui sistem piramidal de „comandă şi control” la nivel local, fără de care vor apărea zeci de alţi „Tudor Ciuhodaru” şi zeci de alţi „Cristian Popescu-Piedone”.

Tot din naivitate probabil, liderii USL uită proverbul românesc: „când doi se ceartă, al treilea câştigă!”