Va plăti România?

Anual, în baza deciziilor forului suprem de la Washington, ţările care nu respectă termenii şi acordurile de privatizare sunt obligate să plătească zeci de miliarde de dolari, sub formă de despăgubiri, companiilor prejudiciate. Urmează România?

Venezuela are peste 20 de astfel de procese intentate la Curtea de Arbitraj de la Washington, după un val de naționalizări din timpul administrației Chavez. În cazul companiei Exxon Mobil, guvernul de la Caracas a naționalizat proiectele petroliere de la Cerro Negro și La Ceiba. Compania americană ceruse despăgubiri de zece miliarde de dolari, argumentând că a cheltuit peste trei miliarde pentru construcția și operarea respectivelor instalații petroliere în perioada 1997-2007.

Acest caz pune și mai multă presiune pe statul sud-american, la mai puțin de o lună după ce același tribunal de arbitraj a decis, la finalul lunii septembrie, ca Venezuela să plătească despăgubiri de peste 740 de milioane de dolari companiei canadiene Gold Reserve după ce administrația de la Caracas a naționalizat mina de aur și cupru de la Brisas. În cazul minei de aur, Gold Reserve investise 300 de milioane de dolari în dezvoltarea proiectului înainte ca acesta să fie stopat de Caracas.

Acestor două cazuri li se adaugă încă 18, Venezuela având la ICSID nu mai puțin de 20 de cazuri, dintre care șapte sunt doar în industria extractivă.

Arbitrii disputelor economice sau ai… eleganței în afaceri

Din 1966 şi până în prezent, la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiții (ICSID) de pe lângă Banca Mondială au fost  înregistrate 473 de dosare de arbitraj, depuse în baza Tratatelor Bilaterale de Investiții (BIT).

În prezent, 182 de dosare sunt încă pe rol, iar 40 dintre ele se referă la industria minieră. Douăzeci de țări sunt reclamate pentru investiții miniere, iar Venezuela „conduce” în acest clasament, cu șapte procese, urmată de Congo, cu cinci procese, și Indonezia, cu trei.

Situații în care statele sunt aduse în fața Curții de Arbitraj apar însă și în Uniunea Europeană, care în total are înregistrate 55 de cazuri.

Statisticile ICSID arată o tendință îngrijorătoare: Ungaria și România au cele mai multe procese pe rol, respectiv unsprezece și nouă. Majoritatea țărilor UE fie nu au niciun astfel de proces (cum ar fi Austria, Irlanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, Marea Britanie), fie au unul sau două cazuri (Belgia, Germania, Franța, Italia, Grecia).

Locul României, o Venezuelă a UE?

România are planuri ambițioase – independența energetică până în 2020, din perspectiva „potențialului uriaș” de gaze naturale, potrivit unei analize  Stratfor. România atrage un interes mare din partea companiilor americane pentru resursele de petrol și gaze, așadar perspectivele sunt încurajatoare.

Cu toate acestea, investitorii se plâng de ani întregi de instabilitatea legislativă a României, care îngreunează activitatea firmelor și care îi face să privească cu scepticism demararea unui proiect investiţional pe termen mediu sau lung în ţara noastră.

România a pierdut un proces important la ICSID la finalul anului anul trecut, cu compania European Drinks, deținută de frații Micula. Procedurile durează de nouă ani, iar compania are deja o primă decizie pentru a primi compensaţii din partea statului român de 250 de milioane de dolari. Este un precedent semnificativ, mai ales pe fondul precedentelor mai recente venite de la instanța internațională.

Roșia Montană – cartoful fierbinte al României

La fotbal, politică și Roșia Montană a ajuns să se priceapă toată lumea, după ce acest proiect minier care trenează de 15 ani a fost întors pe toate fețele, a generat comisii, proteste de stradă și discuții interminabile. Nu a generat însă nicio decizie fermă, iar asta ar putea costa România, în final.

Clasa politică din România a început prin a-l ignora, apoi, văzând că e o „problemă” care nu dispare de la sine, l-a transformat în argument electoral, pentru câștigarea voturilor celor care se declară ecologiști sau împotriva corporațiilor. Ceea ce însă nu au luat în calcul toți oamenii politici, atunci când erau în opoziție, a fost că nu va fi atât de simplu să blocheze sau să închidă proiectul, atunci când au ajuns la putere, cu alte cuvinte, că nu pot scăpa de cartoful fierbinte. În primul rând, pentru că România este semnatară a unor tratate bilaterale, iar acestea obligă țările semnatare să respecte niște reguli. În al doilea rând, pentru că nu au găsit motive întemeiate pentru refuzul avizelor. Și în al treilea rând, pentru că riscul unui proces internațional este de natură să sperie investitorii – și așa nu prea mulți – care se gândesc să se aventureze în România.

Avertizarea vine chiar de la americani

După cum a menţionat într-un interviu televizat de Pro TV analistul american George Friedman, fondatorul Stratfor, România are „reputația unei țări în care e greu să faci afaceri. Americanii vin aici să facă bani. Sunt multe feluri de a face bani și un mod sigur de a-i pierde: să nu cunoști situația, adică impredictibilitate”.

George Friedman nu se sfiește să menționeze concret cazul Roșia Montană. „În ultimii ani, investitorii americani s-au săturat de România. Exemplul care îmi vine în minte e Roșia Montană. A devenit un simbol în comunitatea de investitori pentru ceea ce se poate întâmpla în România. Cred că Guvernul a înțeles asta și faptul că principalele voastre resurse sunt cele energetice și minerale. Trebuie să vă târguiți, dar odată încheiat târgul, să vă țineți de el”.
„Dacă un guvern încheie un contract, toate guvernele de după el trebuie să îl respecte. Dacă nu, viabilitatea României ca țară independentă e amenințată. România are nevoie de investitori străini, nu are resursele să se dezvolte singură. Capacitatea europenilor de a investi e limitată, chinezii au bani, dar își aduc propria forță de muncă, rușii au bani, dar nu au expertiză, americanii le au pe toate. Problema e acum domnia legii – un contract să rămână un contract, să nu se schimbe. Așa că nu faceți târguri proaste, ca să nu trebuiască să le schimbați”, a subliniat George Friedman.
Analistul este de părere că „americanii (…) vor proiecte mari, orice de la comunicații la minerit, tehnologie de vârf sau retail. Dacă vin până aici, nu o fac pentru a deschide o afacere mică”.

Rămâne de văzut dacă România, în configurația politică de după alegeri, va avea clarviziunea și tăria să se poziționeze corect și să nu mai sperie investitorii. Deciziile nu sunt ușoare, dar sunt necesare.

Compania European Drinks, deținută de frații Micula, a câștigat la ICSID 250.000.000 de euro de la statul român