Nu aveţi vreun vinovat la îndemână, vă rugăm? Nu căutaţi prea departe, ei sunt aici, ei sunt disponibili, nu se apără, încasează senin toate loviturile, sunt mai săraci şi, în plus, străini. Romii.
O ocazie de aur de a valsa cu ei, pe muzica unei arii atât de cunoscute încât a devenit de-a dreptul obsesie (în franceză « démangeaison musicale », în traducere liberă « mâncărime muzicală »): ei sunt de vină pentru tot, pentru criza şi şomajul din Franţa, pentru nemulţumirea francezilor în faţa noilor impozite, nu au o vocaţie pentru a se integra în Franţa (sau în Europa), deci trebuie să se întoarcă acasă (dacă nu avem noi grijă ca să se facă, de ce nu, cu forţa).
Ministrul de Interne, Manuel Valls, arată cu degetul şi-şi dă liber la opinii, iar noi, văzând sondajele care îl însoţesc în delirul său (70% dintre francezi ar crede la fel, se pare), nu putem decât să remarcăm evidenta coincidenţă: campanie avansată pentru alegerile locale, dorinţă de a deturna atenţia publicului, dorinţă de a atrage luminile presei, rampei…
La naiba deci cu promisiunile de sprijin din partea mai marii noastre surori franceze, după cum regretă deja la unison presa în limba română… Aşa după cum remarca pertinent « Jurnalul naţional », podul prieteniei, construit atât de greu prin întâlniri bilaterale şi partenariate strategice s-a şubrejit, este pe cale să sară în aer. Planuri comune de reinserţie a romilor, scădere a compensaţiei pentru întoarcerea în ţară ( de la 300 de euro la 50 de euro pe persoană, la sugestia consilierului primului ministru Victor Ponta, pe probleme ale romilor, Damain Drăghici), toate aceste planuri s-au dus în ritmuri de Val(l)suri albastre.
Când demagogia şi paranoia ies la suprafaţă, când politicienii ne servesc acceaşi supă anuală în Franţa şi când noi, populaţia hexagonului, o mâncăm de fiecare dată cu entuziasm, poate că nu ar fi inutil să ne oprim o secundă şi să reflectăm. Delirul dăunează sănătăţii, problema nu o constituie expulzările, ele au loc în bună pace atât în Franţa cât şi în România, de altfel; problema rezidă în discursurile goale de conţinut, care stigmatizează şi nu onorează nici Franţa nici ideii de democraţie. Ca să nu mai vorbim de integrare sau solidaritate, de “a gândi” în stil european… Românii cunosc bine proverbul „frate frate dar brânza este pe bani”! Nu e niciun bai. Dar important este să spui şi să acţionezi cu respect faţă de celălalt.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
