Viorica Costiniu spune că Parchetul general distorsionează decizia corectă a CCR speculând emoțional situația victimelor, deși procurorii nu s-au grăbit să găsească vinovații

„În loc să spună că se vor mișcă mai repede cu investigațiile și că ei au trenat cercetările folosindu-se de artificii pentru a justifica lentoarea urmăririi penale, încearcă să  distorsioneze impactul deciziei corecte, de altfel, speculând emoțional situația victimelor față de care parchetul nu a avut, de fapt, nicio empatie, câtă vreme nu s-a grăbit să dovedească vinovatul și să dea satisfacție victimei în termenii legii.”, arată fosta judecătoare Viorica Costiniu, într-un comentariu transmis Q Magazine, după ce Parchetul general a criticat decizia CCR de joi, 26 mai, privind întreruperea prescripției.

• Roman Gofman a devenit noul director al Mossad. Netanyahu: Ridică-te și strălucește!
• Prof. Mariana Badea revine cu „Bumerang de manele… lingvistice”
• Generalul Gheorghiță Vlad: Resping toate acuzațiile! Nu pot ignora faptul că afectarea imaginii conducerii instituției Statului Major al Apărării într-un asemenea moment produce efecte care depășesc persoana mea
• Sindicaliștii din TVR amenință cu greva generală. Adriana Săftoiu, acuzată că dorește eliminarea drepturilor angajaților
• Ștefan Avrămescu, AUR: Atâta vreme cât nu suntem parte a unui guvern, nu înţelegem de ce să-l votăm

DECIZIA CCR

La 26 mai, judecătorii CCR au admis excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Vladimir Ciolacu, într-un dosar de evaziune fiscală aflat pe rolul Curții de Apel Brașov în 2019, și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.155 alin.(1) din Codul penal.

„Cu privire la această soluție, precizăm următoarele:

Art.155 alin.(1) din Codul penal a avut până în aprilie 2018 următorul conținut: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea  oricărui act de procedură în cauză”.

Prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională  a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât este neclară, imprevizibilă, incoerentă și lipsită de previzibilitate, de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite.

La pronunțarea deciziei de față, Curtea a observat că, după publicarea Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, legiuitorul nu a intervenit, potrivit art.147 alin.(1) din Legea fundamentală, în sensul punerii de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției și nu a luat măsuri pentru înlocuirea acestei sintagme și stabilirea unor condiții clare prin care să se poată dispune întreruperea prescripției răspunderii penale, prin introducerea unor termeni univoci cu privire la condițiile și termenul întreruperii prescripției. Așadar, din anul  2018 și până în prezent, legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, generând astfel un viciu de neconstituționalitate mai grav, întrucât textul de lege rămas în vigoare – „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea” – este un text incomplet și, prin urmare, inaplicabil. Mai mult, din cauza lipsei intervenției active a legiuitorului, în această perioadă instanțele de judecată au interpretat și aplicat în mod diferit/neunitar această normă juridică.

În aceste condiții, prin decizia prezentă, s-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesar să aștepte publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României.”, arată comunicatul transmis de judecători imediat după adoptarea deciziei.

PROCURORII CONSTATĂ DUPĂ 4 ANI…

Parchetul General a avertizat că declararea de către CCR ca neconstituţional a articolului privind întreruperea prescripţiei răspunderii penale, ar urma să aibă efecte majore, „cu aplicabilitate pentru aproape orice fel de infracţiune”. Potrivit procurorilor, „intervenţia unei discontinuităţi a normei va avea unul dintre cele mai grave efecte ale unei decizii CCR, afectând cvasitotalitatea infracţiunilor”.

Gabriela Scutea, procurorul general al României Foto Mihail Oprescu

Parchetul General a transmis, vineri, precizări, după ce CCR a decis că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul Penal sunt neconstituţionale, explicând că „punerea în acord a dispoziţiilor neconstituţionale depinde de motivarea şi criteriile reţinute de curte. Avem, însă, un reper adecvat de reglementare, în dispoziţiile vechiului Cod penal. De la acest punct, o intervenţie de modificare credem că va fi simplă şi trebuie adresată punctual, pentru această instituţie importantă de drept.

Consecinţele, în cazul în care neconstituţionalitatea va antrena încetarea efectelor art. 155 Cod penal, vor fi majore, cu aplicabilitate pentru aproape orice fel de infracţiune”, a transmis, vineri, Parchetul General, într-un comunicat de presă.  

Potrivit procurorilor, decizia ar afecta infracţiuni precum: furtul, coruperea sexuală a minorilor, falsurile, înşelăciunea, unele forme ale pornografiei infantile, unele infracţiuni contra siguranţei sistemelor informatice, accidentele de circulaţie.   

„În grupa de infracţiuni cu pedepse între 5 şi 10 ani, pentru care prescripţia generală este de 8 ani, sunt infracţiuni grave şi a căror cercetare presupune perioade mai mari, în mod obiectiv: evaziunea fiscală, rele tratamente aplicate minorului, infracţiuni de corupţie, traficul de persoane”. 

Potrivit procurorilor, „întreruperea termenului de prescripţie şi intervenţia prescripţiei speciale constituie un factor de echilibru în filozofia stabilirii răspunderii penale, efectul general al reducerii limitelor de pedeapsă fiind echilibrat prin termenul prescripţiei speciale, care este dublul termenului de prescripţie generală”.

De asemenea, procurorii mai explică faptul că „întreruperea termenului de prescripţie reprezintă un instrument pentru protecţia victimelor infracţiunilor şi trebuie asumat că intenţia legiuitorului (combinată din pedepse mai reduse faţă de vechiul cod penal şi procedura camerei preliminare, care depăşeşte în concret termenul de 60 de zile) nu s-a confirmat în totalitate prin aplicarea noului Cod de procedură penală. Nu trebuie ca legea să priveze victimele infracţiunilor de posibilitatea de a stabili răspunderea autorilor faptelor, ci trebuie aplicate soluţii pentru continuitatea unei instituţii importante a dreptului penal”. 

Procurorii concluzionează că „aspectul de neconstituţionalitate poate fi uşor remediat, dar intervenţia unei discontinuităţi a normei va avea unul dintre cele mai grave efecte ale unei decizii CCR, afectând cvasitotalitatea infracţiunilor”.

„S-au folosit de o enumerare de fapte penale care să impresioneze publicul profan. Unghiul din care trebuie privit, subtextul real de citit, este următorul: Raport concret al Parchetului în câte infracțiuni grave nu și-au dat silința să probeze vinovăția inculpatului și să convingă prin probe, în termenii legii, inclusiv temporali, de temeinicia acuzațiilor. Lentoarea cercetărilor a lezat aflarea adevărului judiciar în timp real, a sfidat victimele tratate cu dezinteres, a denaturat încrederea justitiabilului în justiție, a speculat, parșiv, făcând presiuni asupra judecătorului căruia i s-a cerut celeritate în judecată, reproșându-i-se, public, responsabilitatea unei prescripții a faptelor judecate, în condițiile în care multe luni sau mulți ani dosarele au stat pe masa procurorului până să se sesizeze prin rechizitoriu. În câteva luni instanța nu avea răgazul de la lege, dar, manipulat de procuror, judecătorul fie nu putea decât (ceea ce se dorește de fiecare dată) să meargă pe probatoriul de la urmărirea penală și să dea un verdict pus sub semnul întrebării, fie să procedeze la administrarea de probatorii, pe firul legii, chiar asumându-și și o împlinire a vreunei prescripții, situație mai benignă decât condamnarea poate a unui nevinovat pentru care timpul a lucrat în favoarea procurorului.” spune fostul magistrat, Viorica Costiniu.

SORINA MATEI: MĂ BUCUR CĂ MULȚI S-AU TREZIT DUPĂ 4 ANI!

Ziarista Sorina Matei a sintetizat situația deciziei pronunțate de judecătorii constituționali joi, 26 mai, arătând că situația constatată o dată în plus de CCR e valabilă de patru ani de zile.

„Decizia CCR privind prescrierea răspunderii penale ( cu întreruperea prescripției doar prin acte care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului) este din 26 aprilie 2018. Decizia poate fi consultată aici.

Mă bucur că mulți s-au trezit fără să verifice sau să citească nimic, inclusiv prin a bate câmpii cu grație, pe 26 mai 2022. Adică după 4 ani și 1 lună. În 4 ani și 1 lună trebuia pus Codul Penal în acord cu decizia CCR 297 din 26 aprilie 2018.

Cine nu și-a făcut treaba în 4 ani și 1 lună, de acum urlă toți? Păi haideți să vedem că este simplu:

• 465 de parlamentari din legislatura 2016-2020 • alți 465 de parlamentari din legislatura 2020-2024 • Șefii de Camere – Marcel Ciolacu, Teodor Meleșcanu, Titus Corlățean, Robert Cazanciuc, Ludovic Orban, Anca Dragu, Florin Cîțu • Miniștrii Justiției Tudorel Toader, Ana Birchall/ de două ori, Lucian Bode, Cătălin Predoiu/ de două ori (Stelian Ion a propus proiect pe punerea în acord a Codului cu decizia CCR)• Premierii României Viorica Dăncilă, Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă ( de două ori, interimar și plin)

După 4 ani și 1 lună, hoții strigă hoții.

CCR: În aceste condiții, prin decizia prezentă, s-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei nr 297 din 2018, fără a mai fi necesară publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial.”, a scris Sorin Matei pe contul său de Facebook.