Vucic și-a adjudecat un nou mandat în fruntea Serbiei

Președintele în exercițiu al Serbiei, Aleksandar Vucic, a câștigat duminică un nou mandat cu 59,8% din voturi, potrivit unei numărători paralele realizată de Ipsos și CeSID, bazată pe un eșantion de numărare parțială a secțiilor de votare. În schimb, SNS, partidul lui Vucic, nu pare să-și fi asigurat majoritatea parlamentară.

Estimări, procente, alianțe

Potrivit datelor parțiale ale Comisiei Electorale de Stat, prezența la vot a fost de 58,54%, mai mare decât la alegerile precedente.

Opoziția, reprezentată de Zdravko Ponos, un general de armată în retragere care a reprezentat așa-zisa coaliția pro-europeană și centristă, Alianța pentru Victorie, urmează să ocupe locul al doilea.

La votul parlamentar, Partidul Progresist Sârb (SNS) al lui Vucic urmează să fie pe primul loc cu cca 43 – 46% din voturi, potrivit proiecțiilor Ipsos și CeSID, și numărării de către Comisia Electorală a cca. 50% din voturile exprimate. Alianța opoziției, Uniți pentru Victorie, a rămas pe locul secund, cu 12% din voturi.

Partidul Socialist din Serbia, un aliat de lungă durată al SNS, este probabil pe locul al treilea, cu 11,6% din voturi. Coaliția de dreapta Nada (Speranța) și Moramo (Trebuie), o alianță de mișcări și partide verzi, au strâns aproximativ 5,4% și, respectiv, 4,3% din voturi.

Întrucât SNS nu va dispune probabil de suficiente mandate în parlamentul cu 250 de locuri pentru a guverna singur, va trebui să caute parteneri de coaliție. SNS reprezintă cca. 40% din Parlament, iar împreună cu aliații lor tradiționali – socialiștii – pot dispune în continuare de o majoritate confortabilă de cca. 58%.

Electoratul din Serbia dă dovadă că susține pacea și stabilitatea propusă de președintele Vucic / Foto: Facebook

Vucic, între aderarea la UE și păstrarea relațiilor cu Rusia și China

Președintele Vucic (ca și Orban în Ungaria) a candidat pentru un al doilea mandat de cinci ani, cu o promisiune de „pace și stabilitate” pentru Serbia, încercând să împace și capra și varza, adică presiunile imense ale Occidentului pentru a rupe legăturile tradiționale cu Moscova și aspirațiile de a adera la Uniunea Europeană. Serbia nu este membru NATO și are o populație ostilă ideii de aderare la NATO din cauza bombardamentelor din 1999.

Vucic a recunoscut că, la aceste alegeri, conflictul din Ucraina a avut un impact asupra campaniei și a spus că Serbia își va menține „neutralitatea militară”, precum și diversele parteneriate pe care le are cu Federația Rusă.

Cu toate acestea, Serbia a susținut două rezoluții ale Națiunilor Unite care condamnau războiul ruso-ucrainean, dar a refuzat categoric să impună sancțiuni împotriva Moscovei.

Această poziție, evident, a adus un val imens de critici pentru președintele sârb, propaganda „liberală” numindu-l nu doar „om al lui Putin”, ci și dictator, corupt, implicat în crima organizată etc.

Activistul austriac Gunther Fehlinger, încercând să-și arate repulsia față de președintele sârb / Foto: Twitter

De asemenea, atât presa, cât mai ales diverși activiști pe social media, susțin cu vehemență ideea aplicării de sancțiuni Serbiei pe motiv că ar „susține” Rusia sau pentru că nu susține Ucraina, izolarea Serbiei de restul lumii, respingerea aderării la UE.

Unii nu se sfiesc să avanseze nici idei precum cea că Serbia ar fi un al doilea Belarus, ori că Putin îi dictează lui Vucic, Serbia nefiind decât „un stat satelit” al Rusiei, glosând pe ideea „benefică” de a bombarda Serbia ca în 1999!

Opoziția a încercat o manevră similară cu cea din Ungaria

O coaliție de partide a fost construită cu un unic scop, acela de a-l învinge pe Aleksandar Vucic. Metoda este deja arhicunoscută, s-a mers exact pe aceeași schemă și în Ungaria, ideea din Serbia fiind aceea de a intra cumva într-un al doilea tur de scrutin cu reprezentantul opoziției și președintele în exercițiu, iar în ceea ce privește Parlamentul, pentru a se ajunge undeva în zona gri a sondajelor, la o extrem de mică diferență, suficientă însă pentru a se putea manevra rezultatul final și obținerea unei fragile majorități.

N-a fost să fie! Cu 11% obținuți la urne, strategia s-a dovedit a fi un imens eșec! Oricât s-a străduit coaliția artificială să-l demonizeze pe Vucic, să demonizeze realizările lui de până aici, electoratul a rămas alături de președintele său și de partidul acestuia. Evident, spre disperarea „europenilor” și a presei occidentale.