Ziua alegerilor din Rusia, o Maslenița întârziată

Alegerile prezidențiale din Rusia, care au avut loc pe 18 martie, pot fi caracterizate cu un aspect cu totul special, nemaivăzut până acum.

Citește și: Putin, la fel ca Merkel

Ziua alegerilor a arătat ca un fel de Masleniţa întârziată, sărbătoare folclorică rusească, un fel de carnaval în ajunul Postului Mare. Muzica veselă a umplut curțile școlilor transformate în secții de vot, adăugând cartierelor Moscovei senzația unei sărbători.

În chioșcuri, grabnic instalate alături de intrări, se vindeau pateuri, prăjituri cu ceai şi cafea, iar în unele zone se pregăteau chiar frigărui la grătar. Copiilor le erau oferite vopsele pentru desenat pe zăpadă şi jocuri cu animatori. În plus, spre deliciul lor, dar şi al multor maturi, li se propuneau baloane în culorile steagului rusesc cu inscripția „L-am ales pe președinte”. Ieșirea oamenilor din secțiile de vot cu baloane amintea de mitingurile de pe vremuri, cum ar fi cele de 1 mai.

Invitația la alegeri nu s-a făcut doar prin anunțuri puse la ușile scărilor de bloc, ci şi prim sms, anunțuri publicitare, amplasate peste tot şi răspândite în mass-media. N-au întârziat să se formeze cozi de 5-15 oameni la mesele unde se înmânau buletinele – o activitate politică care nu s-a mai văzut, probabil, de pe vremurile când se prăbușea URSS.

Acest fenomen, observat nu numai într-un raion al Moscovei,  de mai mulți participanți la vot în rețelele de socializare, ne arată dezvoltarea a ceea ce s-ar putea numi „democrația putinistă”.

Citește și: Ce spune Meleșcanu despre relațiile cu Rusia

De la tendințe mai mult birocratice de mimare a activității partidelor politice diferite, care se manifestau în anii 2000-2010, s-a trecut la aprobarea de către poporul rus a persoanei conducătorului ţării şi a liniei strategice adoptate de dânsul.

Această democrație nu se caracterizează prin concurenţa a câtorva partide sau câtorva persoane „grele” din elitele de conducere, ci prin concurenţa ideilor reprezentate de partide sau personalităţi, care se cer a fi aplicate în viaţă de către conducerea ţării.

Căci nicio personalitate politica matură în Rusia nu poate să se gândească serios şi concret să-i conteste liderului ţării primul loc, câmpul politic e secat de personalităţi marcante, iar luptele adevărate se petrec nu pe scena politică, ci în culisele ei. Până când naţiunii ruse se pare că îi este de ajuns un singur lider puternic, dacă el apelează direct la ea şi-i promite să o apere.

Liderul, în schimb, are nevoie de tot mai multă susținere veritabilă din partea alegătorilor, nu doar administrată de autoritățile locale, ca în mijlocul primului deceniu al secolului XXI.

Ruşii îi oferă lui Putin creditul lor. Prezenţa la vot în Rusia a ajuns la 67,4% din alegători, a numărat Comisia Electorala Centrală a Rusiei. Deşi unele surse de opoziție au relatat despre cazuri de adăugare a buletinelor la urne, veridicitatea lor tot nu este confirmată (doar 5 cazuri au fost confirmate de CEC).

Din cei ce au venit la vot, 76,7% şi-au dat votul președintelui actual Vladimir Putin.

11,8% l-au preferat pe comunistul Pavel Grudinin, un scor destul de însemnat pentru un conducător de gospodărie agricolă, care a intrat pentru prima dată  într-o cursă prezidențială, ceea ce arată o anumită înclinație a electoratului spre stânga. În unele regiuni unde Partidul Comunist este dominant – cum e regiunea Altai, de exemplu – Grudinin a strâns aproape 23 % din voturile exprimate. Însă rezultatul lui a rămas sub așteptările multora dintre susținătorii lui ceea ce, după opiniile experţilor, se datorează şi accentului greșit pus pe ideologia stalinistă, care până la urmă s-a dovedit a nu fi într-atât de populară în Rusia decât au crezut comuniștii din PCFR.

Al treilea loc, cu 5,7%, îl ocupă liderul Partidului Liberal-Democrat al Rusiei, Vladimir Jirinovski, căruia mai mulţi politologi îi prezic acum sfârșitul carierei politice.

Candidaţii cu adevărat liberali abia au trecut de un procent: 1,7% a primit Xenia Sobceak, 1,0% – Grigori Iavlinski. Rezultatele lor nu trebuie însă să ne înşele: nu toţi alegătorii au venit la vot, atraşi de muzică optimistă şi baloane colorate. Sociologii nu s-au încumetat încă să facă portretul celor ce au rămas acasă, adică 32% din alegători.

Reacțiile pe rețelele de socializare ne arată că aceia care nu s-au dus la vot sunt în general oameni de vârsta medie, lucrând în domeniile IT, marketingului, businessului, ale jurnalisticii sau ale științei. Vocea lor a rămas până acum necunoscută, însă ea poate conta în cazul în care Rusia ar trece de la cvasi monarhia de azi la competiția adevărată între câţiva candidaţi – ceea ce se poate întâmpla, de pildă, peste 6 ani.