Evreii din Europa către Ronald Lauder: Israel este singurul stat evreiesc pe care îl avem!

Ronald Lauder, președintele Congresului Evreiesc Mondial și unul dintre miliardarii lumii, a criticat dur ultimele decizii luate de guvernul israelian care au culminat cu recenta Lege a naționalității evreiești.

Citește și: Scenariile armatei israeliene

Votată cu 62 de voturi pentru și 55 împotrivă (doi parlamentari fiind absenți), Legea  definește Israelul ca fiind „statul evreiesc” care aparține exclusiv evreilor, fără să fie amintită minoritatea arabă. Inclusiv limba arabă, considerată limbă oficială anterior adoptării acestei legi, a fost coborâtă doar la un „statut special”.

Un rol esențial în trecerea acestei legi, așa cum a fost ea finalizată, revine minorității religioase din Israel care a făcut presiuni asupra Cabinetului condus de Beniamin Netanyahu.

Evrei ultraordocși/ Foto: Yaakov Lederman/Flash90

Israelul este un miracol

„Ortodoxia trebuie respectată, dar nu putem permite unei minorități radicale să decidă în chestiunile politice pentru evreii din lumea întreagă”, a scris Lauder într-un editorial publicat de un ziar american.

„Pentru mulți israelieni, evrei și suporteri ai Israelului, ultimul an a fost unul provocator.

În vara anului 2017, guvernul israelian s-a retras dintr-un acord care ar fi creat o zonă de rugăciune egalitaristă la Zidul Plângerii și a propus o lege strictă de convertire care afectează drepturile evreilor ne-ortodocși. În această vară, Knessetul (n.r. Parlamentul israelian) a adoptat o lege care neagă drepturile egale pentru cuplurile de același sex. O zi mai târziu a apărut legea statului național, care reafirmă în mod corect că Israelul este un stat evreu, dar dăunează și egalității și apartenenței cetățenilor druzi, creștini și musulmani israelieni.

Luna trecută, un rabin conservator a fost reținut pentru presupusa crimă de a efectua o ceremonie de nuntă neortodoxă în Israel. În mai multe municipalități, au fost făcute încercări de a întrerupe viața seculară prin închiderea magazinelor convenționale de șabat.

Aceste evenimente creează impresia că dimensiunile democratice și egalitare ale statului democratic evreu sunt testate.

Israelul este un miracol. Evreii diasporei se uită la Israel, admiră realizările sale uimitoare și îl văd ca a doua lor casă. Cu toate acestea, astăzi unii se întreabă dacă națiunea pe care o prețuiesc își pierde calea.

Mișcarea sionistă a fost fără încetare democratică încă de la început. Pe steagul ei a fost scris mare libertate, egalitate și drepturile omului pentru toți. A fost, de asemenea, una dintre primele mișcări naționale care garantează egalitatea deplină și drepturile de vot pentru femei. Iar atunci când Israelul a fost fondat, a devenit imediat prima și singura democrație în Orientul Mijlociu. Declarația sa de independență garantează „egalitatea deplină a drepturilor sociale și politice pentru toți locuitorii săi, indiferent de religie, rasă sau sex”, precum și garantarea libertății religiei, conștiinței, limbii, educației și culturii.

Primul Congres Sionist, Basel, Elveția, 1897

Theodor Herzl, Chaim Weizmann, Zeev Jabotinsky, David Ben Gurion și Golda Meir au subliniat întotdeauna necesitatea combinării naționalismului evreiesc cu umanismul universal. Deci, acum, când guvernul israelian pare să stingă valoarea sacră a egalității, mulți suporteri simt că îi întorc spatele moștenirii evreiești, etosului sionist și spiritului israelian.

Problema în cauză este în primul rând una morală, însă noua legislație a statului-națiune poate avea, de asemenea, repercusiuni severe la nivel național și internațional. În Israel se va înălța sensul de polarizare și discordie. În străinătate, Israelul se poate găsi asociat cu un sistem de valori rupte și prieteni îndoielnici. Drept urmare, viitorii lideri ai Occidentului pot deveni ostili sau indiferenți față de statul evreu.

Tragic, noile politici nu vor întări Israelul, ci îl vor slăbi și, pe termen lung, ar putea pune în pericol coerența socială a Israelului, succesul economic și poziția internațională.

Dar cea mai mare amenințare este pentru viitorul poporului evreu. Timp de peste 200 de ani, iudaismul modern s-a aliniat la valorile iluministe. Evreii din noua epocă au fuzionat mândria noastră națională și afilierea religioasă cu o dedicarea către progresul uman, a culturii și a moralității. Conservatori și liberali, toți credem într-un sionism drept și într-un iudaism pluralist care respectă fiecare ființă umană. Deci, atunci când membrii guvernului actual din Israel subminează în mod nelegal legământul dintre iudaism și iluminism, ei zdrobesc nucleul existenței evreiești contemporane.

Deja astăzi, principala provocare cu care se confruntă diaspora evreiască este o diviziune profundă la nivelul generațiilor. În întreaga lume, și mai ales în America de Nord, evreii milenialls ridică îndoieli pe care părinții și bunicii lor nu le-au avut vreodată. Angajamentul față de Israel și instituțiile evreiești nu este necondiționat.

Trecerea torței la această generație mai tânără este deja o activitate dificilă – așa cum atestă mulți lideri, educatori, rabini și părinți. Dar când propria guvernare a Israelului propune o legislație dăunătoare, această sarcină poate deveni aproape imposibilă.

Dacă tendințele actuale persistă, tinerii evrei ar putea să nu accepte o afiliere față de o națiune care îi discrimineze pe evreii non-ortodocși, minoritățile ne-evreiești și pe membrii comunității L.G.B.T.  Ei ar putea să nu  lupte împotriva mișcărilor Boycott, Divestment, Sanctions, ar putea să nu sprijine Israelul la Washington și ei  ar putea să nu ofere acea gardă strategică din spate de care Israelul are atâta nevoie.

Să nu uităm: o vastă majoritate a evreilor din lume nu se identifică drept ortodoxă. Unii sunt tradiționali, alții seculari, conservatoari, reformați sau complet neafiliați. Ortodoxia trebuie respectată, dar nu putem permite politica unei minorități radicale de a înstrăina milioane de evrei.

Suntem un popor mic ca număr și trebuie să oprim divizarea în rândul nostru. Odată ce ne vom uni, viitorul nostru va fi fără limite.

Întotdeauna am fost lângă Israel și întotdeauna voi fi. Dar acum, ca un frate iubitor, cer guvernului Israelului să asculte vocile de protest și de indignare din Israel și din lumea evreiască. Ca președinte al Congresului Evreiesc Mondial, îi invit pe liderii israelieni să își regândească acțiunile distructive din această vară.

Ele nu reprezintă nici ceea ce suntem și nici cine ne dorim să fim. Aceasta nu este fața pe care vrem să o arătăm copiilor, nepoților și familiei națiunilor. Să lucrăm împreună pentru a schimba cursul și pentru a ne asigura că Israelul va continua să fie statul democratic evreu pe care trebuie să îl reprezinte.”, a scris Ronald Lauder.

Apelul miliardarului vine după ce mai multe măsuri ale Guvernului israelian au fost luate la presiunea partidelor religioase care vor să decidă cine este evreu și cine nu și care condiționează acordarea acestei recunoașteri de ortodoxismul iudaic profund religios, nerecunoscând alte forme, mai liberale și mai actuale de iudaism care pot fi întâlnite la generația nouă și cu precădere la evreii din diaspora.

Două zile mai târziu, Rabinul Menachem Margolin, președintele European Jewish Association cu sediul la Bruxelles, i-a dat o replică lui Lauder, publicată de ziarul The Times of Israel.

Rabinul Menachem Margolin 

Cuvinte grele

„Majoritatea evreilor din diaspora ştiu că a ajuta Israelul ar putea fi cea mai bună investiţie în propriul lor viitor.

Ronald Lauder, o personalitate marcantă care are multe merite şi căruia poporul evreu îi datorează multe având în veder eforturile lui generoase şi neobosite pentru ei şi pentru statul Israel, a scris într-un articol publicat în The New York Times , la 13 august, spunând, printre altele că Statul Israel denaturează valori evreieşti şi dăunează democraţiei şi egalităţii. Acest fapt îi va face pe şi mai mulţi evrei să se distanţeze de statul Israel. Vestul este indiferent şi chiar ostil faţă de acesta.

În plus, domnul Lauder a mai scris despre comportamentul statului Israel că este o mare ameninţare la adresa viitorului poporului evreu.

Sunt cuvinte grele. Deoarece vin din partea domnului Lauder, trebuie luate în serios. Dar în aceeaşi măsură în care le suntem datori prietenilor să le ascultăm în mod echitabil punctele de vedere, le mai suntem datori şi să le semnalăm greşelile pe care le fac. Astăzi, această sarcină îmi revine mie, în numele Asociaţiei Europene a Evreilor şi în numele iudaismului tradiţional şi autentic.

Limbajul şi vehemenţa folosite de către domnul Lauder în susţinerea punctelor sale de vedere sunt înspăimântătoare şi cu certitudine aceasta a fost şi intenţia. La fel cum este şi formularea premisei în termeni absoluţi şi divizitatori, folosind un limbaj de natură ei versus noi, de partea noastră sau de partea lor. Acest fapt în sine este foarte regretabil.

Fiind american, domnul Lauder este cu siguranţă foarte conştient de faimosul citat al Preşedintelui Lincoln care spunea că o casă divizată nu poate sta în picioare. Privind peisajul politic actual al Americii, fundaţia pare într-adevăr destul de instabilă şi poate asta a contribuit la formularea acestor gânduri ale sale…

Dar să fie oare Israelul în această situaţie? Nu sunt deloc de acord cu această idee.

Să fim clari, ideile domnului Lauder nu sunt deloc noi. Au existat mereu divergenţe de opinie între evrei cu privire la ce anume va aduce garanţii pentru viitorul naţiunii: să fie asimilată de alte naţiuni sau să fie separată de ele?

Astăzi au trecut destui ani pentru ca noi să ştim care este adevărul. Cei cărora nu le plac evreii au făcut orice pentru a-i persecuta.

I-au persecutat pe cei cu minţi luminate, pe cei moderni şi pe cei asimilaţi cu la fel de mult – dacă nu chiar cu mai mult! – venin şi ură precum pe cei tradiţionalişti. Privind inamicii de astăzi ai Israelului, oare fac ei diferenţe, în mod realist, în funcţie de ramura fiecăruia? Nu, şi ceea ce doresc ei este să dezrădăcineze întregul copac, nu doar ramuri.

Acel iudaism care a supravieţuit îi datorează asta celor ce s-au luptat cu îndârjire să îi păstreze rădăcinile; şi acele rădăcini, fără să fim aroganţi sau trufaşi atunci când o spunem, sunt cele ale iudaismului autentic. Realitatea este că un mare procent din asimilaţioniştii evrei (mai bine de 70%, incluzându-i pe cei ce au părăsit poporul evreu şi li s-a pierdut urma) făceau parte din acelaşi grup care a căutat siguranţă în nimicnicie.

Mişcarea reformatoare există de câteva sute de ani, dar dacă intră cineva într-o sinagogă reformistă şi îşi întreabă vecinul dacă bunicul acelei persoane a fost de asemenea un evreu reformat, va primi un răspuns negativ în 99% dintre cazuri. Asta deoarece realitatea a dovedit că de cele mai multe ori, nepotul unui practicant reformat nu mai este practicant evreu sau nu se mai identifică drept unul.

Anthony Gordon şi Richard Horowitz au cercetat într-un studiu publicat la Lost Angeles cum arătau lucrurile privind familiile a o sută de evrei de primă generaţie, după patru generaţii, aceştia fiind împrăştiaţi în diferite grupuri. Răspunsurile nu lasă loc de dubii: în cazul celor seculari, 4 urmaşi vor rămâne evrei; în cazul celor reformaţi, 13; în cazul celor conservatori, 52; dintre cei modern-ortodocşi, 337; iar dintre cei ultra-ortodocşi, 3398. Chiar şi cu o marjă de eroare, lucrurile sunt neiertător de clare.

Trebuie să privim în mod foarte serios cum evoluează lucrurile pe termen lung, care este viitorul pentru poporul evreu, şi să nu devenim alarmaţi din cauza zgomotului de fundal sau a criticilor. Cu certitudine nu ar trebui să luăm în calcul criticile liderilor vestici, ale căror istorie şi abordare sunt adesea mărturia unei busole morale în cel mai bun caz dezorientate şi, în cel mai rău caz, pierdute de-a dreptul.

Nu există nici un dubiu asupra faptului că iudaismul ar trebui să fie plăcut şi primitor faţă de orice persoană şi pentru orice evreu, şi cu siguranţă se pot face şi ar trebui făcuţi mai mulţi paşi pentru a fi cât mai inclusiv şi deschis. Dar nu ar trebui sub nici o formă să sacrificăm rădăcinile copacului, cele ale iudaismului însuşi, de dragul adaptării la condiţii, modă sau mişcări de natură politică. Iudaismul ne învaţă că fiecare persoană trebuie să fie discipolul lui Aharon HaCohen, care iubeşte pacea şi o caută, care iubeşte oamenii şi îi apropie de Tora, dar nu să apropiem Tora de ei. Cu alte cuvinte, depinde de noi să îmbrăţişăm Tora şi nu invers.

Statul Israel este asigurarea de viaţă a poporului evreu

Fiecare ţară din lume a trecut prin perioade negre, iar poporul evreu nu are nici un certificat de asigurare nicăieri altundeva în lume. Vasta majoritate a evreilor din diaspora înţeleg faptul că ajutorul lor, vital statului Israel, ar putea cândva să fie investiţia pe care au făcut-o în propriul lor viitor. Evreii americani, care au contribuit atât de mult, inclusiv prin a aduce atât de multe lucruri pozitive în Israel, cred că înţeleg acest lucru foarte bine. Israel este singurul stat evreiesc pe care îl avem.

Ierusalim, capitala statului Israel. Foto: Thomas Coex/AFP/Getty Images

Aşadar, fiecare evreu din lume căruia îi pasă de continuitatea poporului evreu trebuie să facă tot ce poate pentru a se asigura că statul Israel va rămâne mereu un stat autentic evreiesc – chiar şi cu patru generaţii mai târziu. Deci trebuie să fie fundamentalmente evreiesc ortodox.

Mai trebuie să fie şi sensibil, umanitar, să se comporte în mod respectuos cu toţi cetăţenii săi, şi să continue să fie o lumină călăuzitoare a dreptăţii şi sincerităţii. Bazându-mă pe dovezi, consider că este în continuare un far călăuzitor, iar eu şi multele mii de evrei reprezentaţi de  Asociaţia Europeană a Evreilor continuăm să îl vedem ca atare, cu mândrie. Desigur, aşa cum am mai spus, se mai pot face eforturi pentru a fi mai inclusiv şi să reflecte mai bine modernitatea, dar în primul şi cel mai important rând, trebuie să rămână întotdeauna un stat evreiesc.

Acesta este singurul nostru popor, şi aceasta este singura noastră ţară.”, a scris Rabinul Margolin.