Toamna politică. Actori, mesaje și scenarii posibile. O analiză de Radu Magdin

Peisajul politic românesc devine din ce în ce mai încins, reluându-se, după o vară relativ calmă, mesaje puternice in pregatirea alegerilor parlamentare din 11 decembrie. Analiza de față are scopul de a trece în revistă jucătorii politici și instituționali cheie, de a scoate în evidență principalele tendințe în mesajele și strategiile lor politice, dar și de a explora scenariile privind formarea coalițiilor în urma alegerilor parlamentare.

Noua majoritate parlamentară va avea un rol cheie, fiind responsabilă de continuarea creșterii economice, precum și de asigurarea stablității guvernamentale în două momente-cheie: aniversarea a 100 de ani de la înfăptuirea „României Mari” (2018) și prima Președinție UE a țării, în prima jumătate a anului 2019.

 România ocupă locul 1 în Uniunea Europeană cu o creștere economică de 6%

în trimestrul al doilea din 2016

Scena politico-instituțională – o privire de ansamblu

• Președintele țării, Klaus Iohannis, se află pe un trend descendent în materie de popularitate, din diverse cauze:este perceput ca fiind lipsit de activitate, atât de prieteni, cât și de  dușmani (oponenții îl atacă puternic în legătură cu „vacanțele sale”, iar PNL nu înțelege de ce nu este mai mult, ca mesaje, de partea lor); în plus, nu își folosește avantajele instituționale în aceeași manieră ca fostul Președinte Băsescu, cel din urmă actionand ca un „Președinte jucător”. Una dintre principalele întrebări din această toamnă este dacă și în ce mod va indica Președintele alegătorilor că PNL este într-adevăr alegerea sa preferată și dacă va încerca să obțină, prin negociere, „propriul său guvern” în decembrie.
• Prim-ministrul, fostul Comisar European Dacian Cioloș, aflat la conducerea unui guvern tehnocrat din decembrie 2015 este în continuare ca percepție publică un om de bun simț, în timp ce neagă viitoare ambiții politice alături de PNL. Prim-ministrul este curtat de  liderii PNL, mai mult însă de Alina Gorghiu, apropiată de Iohannis, și mai puțin de Vasile Blaga. În timp ce Cabinetul tehnocrat a înregistrat câteva victorii, în special în lupta împotriva birocrației, aducând un plus de transparență și mai puține formalități în obținerea variilor acte, reproșul major ține de lipsa de curaj politic, de sentimentul că nu mișcă lucrurile, cum ar face-o eventual un guvern politic.
• PSD (Partidul Social-Democrat, în mod tradițional cea mai mare formațiune politică din România) s-a poziționat în urmă cu câteva luni ca principala forță a opoziției și a făcut eforturi repetate pentru a asocia Cabinetului Cioloș ștampila de „guvernul zero”, în special în urma controverselor privind absorbția fondurilor UE. Liderul PSD, Liviu Dragnea, rămâne necontestat în cadrul partidului după ce a reușit să supraviețuiască politic atât unei decizii judecătorești vizând rolul său în cadrul referendumului din 2012 de suspendare a lui Băsescu, cât și încercării, în acest context, de a-l debarca de la conducerea partidului, inițiată de Valeriu Zgonea, fost Președinte al Camerei Deputaților. PSD este cotat cu prima șansă în câștigarea alegerilor parlamentare, fapt recunoscut chiar și în sondajele publicate recent de PNL, în care PSD este creditat cu 37%, iar PNL cu 31% . În momentul de față, PSD se confruntă cu dileme interne din cauza unui număr mare de parlamentari care au fost anunțați că nu vor mai ocupa poziții eligibile pe listele partidului la alegerile din decembrie. O parte din ei ar putea migra către alte opțiuni, în special PRU, dacă are loc și transferul lui Victor Ponta.
• PNL, principalul partid de dreapta din țară se confruntă cu probleme de coeziune internă (este dificil pentru vechiul PNL și vechiul PDL să devină coechipieri de nădejde) dar și cu lipsa unei strategii politice clare, de diferențiere a partidului în ochii alegătorilor. Relația sa cu guvernarea e ambigua: (ar) susține guvernul tehnocrat, dar nu (ar) vrea să sufere electoral de pe urma acestei susțineri. Lipsa unui mesaj clar din partea PNL a dus la obținerea locului trei în alegerile locale din iunie în capitală (PSD a câștigat Primăria București și primăriile diverselor sectoare ale capitalei; USB, Uniunea Salvați Bucureștiul, condusă de Nicușor Dan și Clotilde Armand, a ocupat locul al doilea);
• Pe scurt: PNL are Președintele (sau cel puțin speră că încă mai are simpatia sa, dacă nu chiar acces la puterea sa) și este principalul susținător al Prim-ministrului, PSD controlează Camera Deputaților (noul său Președinte este de asemenea membru PSD, după ce Zgonea a fost dat afară din partid) și Senatul României (liderul ALDE, Călin-Popescu Tăriceanu, este un bun aliat al PSD-ului)

Principalele tendințe în stabilirea mesajelor și strategiilor politice

• poziționarea în raport cu Guvernul – Președintele și PNL-ul îi susțin în continuare pe tehnocrați (chiar dacă Iohannis a spus explicit cu câteva luni în urmă faptul că acest guvern tehnocrat nu este cu adevărat „guvernul său”); PSD, ALDE și PMP (Partidul Mișcarea Populară al lui Băsescu) se poziționează clar împotriva executivului, acuzându-l de eșec aproape săptămânal; USB, reinventat ca USR (de la salvarea Bucureștiului, aceștia au acum obiectivul de a se uni pentru „a salva România”), iar alte două partide cu valențe naționaliste (PRU / Partidul România Unită și AN / Alianța Noastră) încearcă să se poziționeze ca alternative la politicienii convenționali din spațiul nostru politic. Partidul minorității maghiare, UDMR, în mod obișnuit un factor esențial în formarea majorității pentru guvernare, preferă să fie precaut, menținându-și alternativele deschise, în timp ce favorizează în principiu o alianță cu PNL.
• valul naționalismului economic și politic – un aspect ce trebuie luat în considerare este consolidarea unui trend al naționalismului economic și politic. Inițial promovat de politicieni vizați de justiție și de anumite televiziuni foarte populare, acum începe să capete amploare. Povestea de bază este: iată, după 26 de ani de la Revoluție, nimic nu mai este al nostru, economia este în derivă (deși numerele / rezultatele economice contrazic acest aspect), afaceriștii și politicienii locali sunt arestați de duo-ul „SRI-DNA”, care lucrează cu americanii pentru a consolida controlul străin în „colonia România”. Românii ar trebui, conform acestui narativ, să preia controlul și să administreze țara din nou. Această poveste nu este încă o carte câștigătoare din punct de vedere electoral (nu există riscul pentru un PiS sau Fidesz românesc la putere, cel puțin la alegerile din decembrie), însă numeroase partide vor lansa mesaje speciale pentru acest nou tip de electorat: PMP-ul lui Băsescu, Alianța Națională a lui Munteanu și PRU, partidul lui Bogdan Diaconu.
  

  ---

  Iată, după 26 de ani de la Revoluție, nimic nu mai este al nostru.

  ---

  

• problema recentă a transferului politic al lui Ponta – cel mai important subiect din ultimele două săptămâni (separat de polemicile vizand „vacanța lui Iohannis”) este problema transferului fostului Prim-ministru Ponta la PRU, un partid naționalist cu o intenție de vot redusă în acest moment. Ponta rămâne popular, în special datorită moștenirii sale economice (a restabilit creșterea economică după o perioadă de austeritate, a crescut salariile și pensiile), și ar putea să ajute PRU să intre în Parlament. O serie de parlamentari fideli au venit la PRU în ultimele zile, în timp ce Ponta nu și-a clarificat însă poziția față de eventualul transfer. Există două explicații principale: ar putea negocia încă cu Președintele PSD, Liviu Dragnea, poziții eligibile pentru oamenii săi de încredere pe lista social-democrată; sau Ponta plănuiește într-adevăr să se alăture PRU, fie ca o platformă pe care să o crească pentru „Prezidențiale 2019″, fie ca parte a unui aranjament strategic ca PSD + ALDE + PRU să poate forma guvernul în decembrie (în caz contrar, fără Ponta, PMP-ul lui Băsescu va putea mobiliza mai multe voturi ale naționaliștilor, iar Băsescu ori va lucra mai mult cu PNL-ul, ori va sta în opoziție față de o mare coaliție guvernamentală PNL-PSD);
• chiar este vorba despre economie: locurile de muncă și combaterea sărăciei sunt mai importante decât lupta împotriva corupției – unul dintre factorii principali care ar putea favoriza întoarcerea PSD-ului la guvernare este rațiunea economică („it’s really the economy, stupid!”). Oamenii sunt în prezent mult mai interesați de salarii, pensii și de propria bunăstare decât de soarta politicienilor corupți. DNA este în continuare popular, în timp ce România începe să fie divizată: un număr din ce în ce mai mare de români și-ar dori să vadă că mecanismele anti-corupție continuă să funcționeze, dar fără apariții constante la TV (există o saturație în creștere față de „anti-corupția tv”, iar anumite îndoieli sunt ridicate în dezbateri televizate despre oportunitatea unor arestări și condamnări). Riscul este ca trend-ul naționalist descris mai sus să se cupleze cu sentimentele vizavi de justiție, rezultând pe termen mediu atât în diminuarea luptei anti-corupție, precum și în scăderea popularității partenerilor străini ai României. Alegerile locale din 2016 au arătat că mesajul anticorupție nu mai e suficient în sine pentru a da un avantaj electoral important.

Subiecte care ar putea fi abordate de partidele politice 

PSD va miza pe mesaje pozitive privind locurile de muncă și combaterea sărăciei și pe mesaje negative despre Președinte și guvernul tehnocrat; PNL va încerca să demonizeze întoarcerea PSD-ului la putere, inclusiv prin folosirea diasporei și prin încercarea de a reînvia vechea mantră a corupției, în timp ce, la capitolul mesaje pozitive, vor folosi promisiunea salariilor mai mari pentru primari; PMP va lovi în toate direcțiile și va miza pe personalitatea puternică a lui Băsescu, în timp ce va aduce în discuție subiecte de politică externă, mai ales privind Republica Moldova (al doilea tur al alegerilor prezidențiale în Moldova se va desfășura la mijlocul lui noiembrie, în timpul alegerilor parlamentare din România, iar Băsescu susține fervent cauza unionistă);

ALDE va încerca să demonizeze PNL-ul pentru că nu este suficient de liberal și își va continua cruciada împotriva DNA-ului; e de așteaptat ca USR-ul lui Nicușor Dan să lanseze mesaje anticorupție precum și unele populiste, dar nu naționaliste, problema sa principală fiind lipsa structurilor de partid în țară;

PRU va intra în Parlament doar dacă se alătură și Ponta partidului, iar AN-ul lui Munteanu, chiar și posibil consolidat după venirea lui Funar și a altora, s-ar putea să fie prea slab în lupta pentru un electorat național, în competiție cu PMP si PRU.

Scenarii de formare a coalițiilor politice după alegerile parlamentare

• Scenariu principal: o majoritate strânsă în jurul PSD (PSD + ALDE +/- PRU, +/- acord de sprijin parlamentar cu UDMR) – acesta pare, până în momentul de față, cel mai realist scenariu. Prim-Ministru ar putea fi actualul Vicepremier Vasile Dâncu sau ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Maior (în timp ce Ponta l-a exclus, prin mesaje publice,pe Dâncu,Dragnea l-a exclus de pe lista politică pe Maior). Însă, atât Dâncu cât și Maior rămân principalii favoriți, deoarece, cel mai probabil, Ponta și Dragnea vor fi respinși formal de Președintele Iohannis în decembrie.
• A doua probabilitate: o majoritate strânsă în jurul PNL, în cazul în care USR intră în Parlament, iar ALDE nu (PNL + USR + UDMR +/- PMP), PMP s-ar alătura acestui grup prioritar în situația în care Băsescu primește funcția de Prim-Ministru. De asemenea Cioloș este în continuare o opțiune valabilă pentru acest Cabinet.
• Al treilea scenariu: o mare coaliție PSD-PNL, cu Vasile Dâncu sau Dacian Cioloș în funcția de Prim-Ministru. Din punct de vedere istoric, sunt destul de greu de administrat aceste coaliții mari în România, resursele administrative nefiind suficiente pentru a hrăni ambele mari partide. Experimentele anterioare au mai avut loc în 2009 (PSD-PDL) și 2013 (USL, format din PSD și PNL), si au dus la un eșec complet după doar un an sau doi.

http://thesmartlink.org/