84 de morți nevinovați degeaba…

Alexandru Ojică, doctorand în Teologie şi corespondent al revistei Q Magazine în Franţa, povestește cum a trăit atacurile de la Nisa, în urma cărora 84 de oameni au fost ucişi.

14 iulie 2016. Înainte de începerea serviciului religios al Euharistiei, l-am întrebat pe părinte dacă va fi ceva deosebit în cadrul slujbei de ziua națională a Franței. Mi-a răspuns că pentru Biserica din Franța e o zi de tristă amintire. Însă, a ținut să-mi amintească doar să fiu atent la partea introductivă. Nu a slujit el, ci un coleg de-al lui care și-a început cuvântul de început folosind următoarele cuvinte: „Înainte de Euharistie să ne rugăm pentru Franța căci e ziua națională a Republicii. Să îi avem în gândurile noastre pe toți cei care locuiesc în Franța, să ne rugăm pentru pacea din inimile tuturor celor ce locuiesc aici, străini și nu numai. De asemenea, să ne rugăm pentru ca toți cei care se simt respinși aici să-și găsească un loc demn în Franța”. Iar luni, 11 iulie, când Biserica Romano-Catolică l-a pomenit pe Sfântul Benedict de Nursia, patronul Europei, pe tot parcursul zilei au fost exprimate gânduri pentru ca Europa mult încercată să nu cedeze și să civilizeze în continuare. Vorbind cu un alt pelerin îi spuneam că Europa va muri când va înceta să mai devină factor de civilizație pentru întreaga omenire. Aseară citeam că starea de urgență nu va mai fi prelungită întrucât „nu ar avea niciun sens. Ar însemna că nu mai suntem o republică în care statul de drept este aplicat în toate circumstanțele”.

Uniunea Europeană nu e Europa

Despre atentatul din Nisa am aflat în această dimineață, tot la începutul slujbei, când Bonaventura, doctor al Bisericii Apusene, celebrat astăzi a fost pus în contrast cu oamenii care nu-L caută pe Dumnezeu în viețile lor. Desigur, starea de urgență a fost din nou prelungită. Cert e că Uniunea Europeană nu e Europa dar valorile și spiritul Europei sunt prezente în tot continentul. Probabil doar ca o amintire a ceea ce a fost, a ceea ce ar fi năzuit să fie dar nu s-a mai întâmplat. Nu pot crede într-o împreună conviețuire a oamenilor în condițiile în care nu împărtășesc aceleași valori. Mai ales cele care stau la baza societății moderne.

Fanatismul religios e necruțător pentru că e dincolo de absurd. Iar cei ce comit asemenea orori în numele unui crez religios sau nu, cu siguranță nu au avut o urmă de îndoială în „credința lor”. Căci a exista nu e dovedit doar de cunoaștere, ci și de îndoială. De verificare, de punerea unor întrebări asupra a ceea ce ai fost învățat. Dar în această manieră, cel care a omorât aseară 84 de persoane, a făcut umbră degeaba pământului.