Aseara am fost la Teatrul de Comedie sa vad "Avarul indragostit".

Cultură

„Avarul îndrăgostit”

[…] M-am plictisit ingrozitor, dar, cu mult mai puternic a fost sentimentul meu de dezamagire pe care mi l-a inspirat publicul din sala care se amuza cu zgomot la cea mai anosta replica ce-si dorea sa fie comica !
Chiar atat de slaba sa fi ajuns calitatea publicului romanesc ?Ce-i drepx si piesele   de teatru nu mai sunt ce erau odata, iar dorinta regizorilor de-a se “moderniza” si a “actualiza” orice text clasic m-a facut sa ma duc din ce in ce mai rar la teatru.Am ramas fidela operei care pastreaza intr-o mai mare proportie montarile clasice cu dramatismul care iti misca inima si sufletul mult timp dupa ce-ai iesit din sala.Rolul principal a fost jucat bine de Ion Chelaru, iar Mirela Zeta-mai cunsocuta de la Mondenii, decat de la teatru-e o prezenta agreabila.Un rol bun face si Dan Tudor, in rolul unui baron/interlop care cumpara un teatru pe care vrea sa-l transforme in cazino.
Dar piesa in ansamblul ei e slabuta.Mi-e dor de “Zborul deasupra cuibului de cuci” de la Teatrul National, de Ion Lucian cu replicile lui subtile in care ataca regimul Ceausescu, in vremea lui, mi-e dor de profunzimile Olgai Tudorache sau de fragilitatea bovariana a “Damei cu camelii” intruchipata de Valeria Seciu care-l avea ca partener pe Gheorghe Visu.Mi-e dor de Mitica Popescu in “
Niste tarani” si de prea devreme plecata Leopoldina Balanuta .Prin comparatie cu “Avarul indragostit” mi-e dor de Constantin Dinulescu pe al carui “Hagi Tudose” l-am vazut, cred, de vreo cinci ori. Teatrul romanesc si-a pierdut substanta, actorii tinerei generatii sunt prea artificiali si le lipseste cultura generala, uneori talentul, anii de studiu profund, toate fiind necesare pentru o prestatie care sa-ti ramana intiparita in minte.
Mi-o amintesc pe Maia Morgenstern tăcând. Era genială chiar și-așa !Dar si ea vine din generatia mai veche.Cand mi-e dor de un teatru, mai imi cumpar cate un dvd cu piese vechi, cu actori pe care-i vedeam , la varsta copilariei, pe vremea lui Ceausescu si, de cele mai multe ori, acelea sunt amintirile de care trag, ca de un elastic, pentru a le intinde pe parcursul anilor in care nu ma mai pot intalni cu arta dramatica de valoare de atunci.

În lipsa unui acord scris al QMagazine, pot fi preluate maxim 500 de caractere din acest text, fără a depăşi jumătate din articol. Este obligatorie citarea sursei www.qmagazine.ro, cu link către site, în primul paragraf, și cu precizarea „Citiţi integral pe www.qmagazine.ro”, cu link, la finalul paragrafului.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai populare articole

To Top