Dorin Chirtoacă – semi-eşec lamentabil la Chişinău!

Oricum, ţinând cont de realitatea distribuţiei teritoriale a Basarabiei şi de rezultatele din principalele oraşe, Bălţi şi Cahul, practic aproape jumătate din Moldova de peste Prut a votat pentru revenirea la moştenirea sovietică. Igor Dodon: 49,5%, Dorin Chirtoacă: 46 %Electoratul de la Chişinău a tras o palmă zdravănă pe obrazul celor trei lideri Alianţei „pro-europene".
Repetatele semnale venite din partea societăţii civile s-au lovit de demagogie, politicianism şi oportunism politic.Vlad Filat, Mihai Ghimpu şi Marian Lupu sunt în egală măsură vinovaţi de această bruscă întoarcere a electorilor.Căci, „nu Dodon a învins, ci orientarea pro rusă şi anti-europeană a Republicii Moldova, la fel cum nu Chirtoacă a pierdut, ci Republica Moldova, cursul spre reforme şi integrare europeană" (Constantin Tănase, Timpul, Chişinău, 6 iunie).Concluziile scrutinului de la ChişinăuScrutinul local din Republica Moldova nu are nicio legătură cu buna administrare a comunităţilor locale, ci doar cu confirmarea sau nu a poziţionării electorale pentru viitoarele alegeri parlamentare şi/sau prezidenţiale. În definitiv, indiferent de partidul pe care-l reprezintă preşedinţii de raioane rămân aceeaşi ruşi/kazahi/mancurti ne-vorbitori ai limbii române, cu abonamente la avionul către Moscova sau Kiev, iar micile fabrici locale tot în portofoliul lui Oleg Voronin vor rămâne pentru mult timp.Ceea ce nu se vede din analizele făcute „la cald" este fapxul că în Consiliul General al Municipiului Chişinău (oraş cam de două ori mai mare decât Iaşiul) comuniştii au obţinut jumătate  din fotoliile de consilieri şi căPLDM şi PL-Dorin Chirtoacă pierd majoritatea municipală.
Nici măcar retragerea propriului candidat la primărie, PLDM nu a reuşit să ofere o gură de aer partidului domnului Mihai Ghimpu (unchiul fostului primar, Dorin Chirtoacă).Igor Dodon a reuşit o mobilizare exemplară a rusofonilor din Chişinău (a cărei rată de participare a fost net superioară faţă de a românilor) şi a câştigat aproape 50% din voturile electorilor spunând că el este pro-sovietic.Dorin Chirtoacă a câştigat 46% eludând problematica sovietică!Dar, dacă ar fi făcut-o, n-ar fi luat nici 10%.Niciunul dintre candidaţi nu a vorbit, în spoturile electorale, în limba română.
Toţi au declamat sau au sugerat că vorbesc în limba „moldovenească".Un compromis care îi va lega, din nou, pentru mulţi ani, de vechile metehne sovietice!Rezultatele alegerilor locale pot fi un indicator important al sentimentelor naţionale din Republica Moldova, dar deoarece Alianţa pentru Integrare Europeană nu poate convinge opoziţia comunistă pro-sovietică să  aleagă un preşedinte al Republicii (ales de Parlament!) este greu de crezut că se va ajunge prea curând la anularea clivajului existent în Basarabia: 60% sunt pro-sovietici şi 40% sunt nehotărâţi.Studenţii, tinerii au contat prea puţin în ecuaţia alegerilor.Centre urbane ca Nisporeni şi Teleneşti şi, evident Chişinău au contat mult în ecuaţia unei prezenţe la vot prea slabe în alţi ani dar în comparaţie cu un centru universitar pro-rus ca oraşul Bălţi efortul a fost nesemnificativ.
Lupxele intestine din interiorul AIE au dus la fragmentarea definitivă a electoratului chişinuean, oferind pe tavă comuniştilor câmp liber pentru o ofensivă propagandistică inteligent croită.Scandalurile de corupţie în care au fost implicaţi diverşi lideri „pro-europeni" (în frunte cu foarte controversatul Vlad Plahotnicu) au îndepărtat o populaţie sărăcită şi nostalgică după perioada sovietică.  Aceeaşi fractură dintre liderii AIE s-a dovedit a fi fatală pentru alianţă în lupxa pe care au avut-o de dat cu susţinerea puternică pentru comunişti care a venit de la Moscova.Din acest punct de vedere, scorul extraordinar obţinut de Igor Dodon poate fi privit ca o victorie personală a lui Serghei Narîşkin, şeful cancelariei de la Kremlin, omul care l-a chemat de nenumărate ori pe Igor Dodon la el pentru a-i da şi sfaturi şi ajutor electoral.Mai poate fi privită,  paradoxal, şi ca o înfrângere  personală a lui Vladimir Voronin care nu l-a  plăcut niciodată pe Dodon şi pe care l-a accepxat cu greu în echipa comuniştilor (la ordinul aceluiaşi Narîşkin).De altfel, după acest scrutin, pentru comuniştii liniei dure se anunţă vremuri tulburi: o altă echipă, mai tânără, mai obişnuită cu compromisurile va ajunge la conducerea PCRM.
Nu este exclus să fim martori la o anumită plecare în bloc a pro-sovieticilor duri, la o anumită dezagregare a acestui partid.În loc de post-scripxumChiar dacăAIE se poate consola cu intrarea în turul 2 a lui Dorin Chirtoacă şi câştigarea (numerică) a peste 60% din fotoliile de lideri raionali, acest lucru pare a fi lipsit de importanţă atâta timp cât o treime din populaţie locuieşte în Chişinăului şi peste jumătate a economiei gravitează în jurul Capitalei. În plus de asta, rezultatul de la Chişinău nu este doar o victorie de etapă pentru comunişti ci o adevărată gură de aer pentru forţele anti-româneşti, un punct de plecare pentru o îndepărtare şi mai mare de valorile europene.Cu această „victorie" atârnată pe steagul roşu comunist, trupa lui Voronin va începe o nouă ofensivă pentru rămânerea Moldovei în sfera de influenţă a Rusiei.„Victoria lui Dodon va reconfigura peisajul politic moldovean şi revanşa comuniştilor ar fi doar o chestiune de timp.Revenirea lor la putere va însemna o ofensivă comunistă pe toate fronturile, unul dintre ele, cel mai important, fiind cel ideologic" (Constantin Tănase – Timpul, Chişinău, 6 iunie 2011).
Dacă se va întâmpla să piardă cel mai important oraş din ţară va fi vina exclusivă a celor trei partide din AIE, dar mai ales a celor trei lideri, Vlad Filat, Mihai Ghimpu şi Marian Lupu, care nu au ştiut să lase diferenţele de opinii la o parte, ceea ce a dus, previzibil, la fărâmiţarea electoratului pro-european, ceea au şi aştepxat comuniştii. În plus, guvernarea ultimilor doi ani a dezamăgit crunt populaţia Republicii Moldova, oportunismul, politicianismul, dar şi afacerile oneroase nesuferind nicio modificare faţă de guvernarea comunistă anterioară.„Ce se va întâmpla în partea noastră de lume, vom vedea.Viitorul Republicii Moldova a fost mereu impredictibil.La fel ca şi trecutul ei…" (Dan Dungaciu pentru www.unimedia md.).