Prof. univ. dr. Iosif Robi Urs: În plină criză, am ridicat preţul taxelor

Rectorul Universităţii „
Titu Maiorescu" a recunoscut pentru Q Magazine că învăţământul superior din mediul privat a coborât din sfera elitelor într-una socială.Rigoarea examenelor de admitere a scăzut, iar privatul se bazează pe principiul „primim pe toată lumea, termină cine poate".De asemenea, ne-a povestit despre cum se împacă fotoliul de rector cu cel de vicepreşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. Q Magazine: Universitatea „Titu Maiorescu" are 21 de ani de existenţă.Cum erau cei care se înscriau la o facultate privată în 1990?Iosif Robi Urs: Nu cred că-l mai pot defini la ora actuală.
Era un student în căutare de carieră şi, pentru că la toate universităţile de stat se practica un examen de admitere foarte dificil, cu multe probe şi cu exigenţă ieşită din comun, tânărul absolvent de liceu a căutat un drum mai uşor.Cam aşa s-a înfiripat învăţământul privat. Q: Rigoarea examenului de admitere pare a exista doar la universităţile de la stat. Însă cursurile pe parcursul anilor de studiu de la universităţile private şi de la cele de stat pot fi comparabile?I.R.U.: Da, categoric. În ultimii 20 de ani, a avut loc o schimbare de mentalitate în ceea ce priveşte educaţia universitară.Nu numai la noi în ţară, ci şi în plan european şi chiar internaţional.
DupăDeclaraţia de la Bologna, din 1999, se vorbeşte tot mai des despre două principii fundamentale ale învăţământului: universităţi inclusive şi centrarea activităţii pe student.Asta înseamnă că am coborât din sfera elitelor universitare într-o sferă socială, o sferă în care să cuprindem cât mai mulţi studenţi.De aceea, a scăzut rigoarea examenelor de admitere.Nu numai la privat, ci şi la stat.
Nu numai în România, ci în toatăEuropa.Primim pe toată lumea, termină cine poate!Chiar dacă învăţământul preuniversitar nu ne oferă studenţi foarte bine pregătiţi, pentru că şi acolo este o problemă a coborârii standardelor, noi accepxăm incluziunea socială.Accepxăm ideea de a avea cât mai mulţi studenţi.
Sigur însă că, în ceea ce priveşte parcursul universitar, rigoarea este crescută, chiar la multe universităţi private e mai crescută decât la stat.E adevărat însă că învăţământul privat a suferit de o preconcepţie legată de managementul ei: „Nu mă duc la privat, că ăştia sunt făcuţi să facă bani".Nu este aşa, universitatea noastră  fiind bine cotată în spaţiul educaţional.Q: Aveţi nouă facultăţi.Care e ultima introdusă?
Vă gândiţi să vă mai extindeţi?I.R.U.: Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Politice, cu trei specializări: Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, Comunicare şi Relaţii Publice.Da, ne gândim şi la extindere.Avem o filială la Târgu Jiu, unde sunt două facultăţi – de Drepx şi de Ştiinţe Economice -, iar la Facultatea de Ştiinţe Economice am adăugat două specializări: Economia Serviciilor de Comerţ şi Turism şi Economia Mediului.
Cred că aceste specializări vor ajuta, poate, şi la o reconversie profesională.Am construit o clădire acolo pe banii noştri.Sunt oarecum nefericit că judeţul nu a sprijinit niciun demers al nostru. „Taxa e un criteriu de apreciere a calităţii"Q: De ce vin tinerii la această universitate privată?Pentru că „se face carte" sau pentru că diploma se obţine mai uşor?I.
R.U.: Pentru că se învaţă carte. În plină criză, acum un an, eu am ridicat taxele.Toate universităţile le-au scăzut, eu le-am ridicat.La unele programe, chiar le-am dublat.Nu mi-a scăzut numărul de studenţi. Într-un singur loc a scăzut, la masteratele de la Drepx, şi e oarecum justificat, pentru că în zonă mai sunt încă două universităţi care fac masterate ca şi noi, dar mai ieftine.
Am crescut preţul pentru că eu cred în ideea că vine o vreme când şi taxa este un criteriu de apreciere a calităţii. Q: „Titu Maiorescu" a fost prima universitate privată.Consideraţi că toate celelalte v-au copiat modelul?I.R.U.: Nu.
Eu am un principiu, chiar acum lucrez la noua Cartă: „Particip într-un spaţiu concurenţial fără a afecta imaginea unora".Nu ştiu.Noi ne-am remarcat în acest spaţiu şi avem şi vizibilitate internaţională. Q: Dacă un student bun ar veni la dvs. să vă ceară părerea, l-aţi sfătui să rămână la un master în ţară sau să plece peste hotare? I.R.
U.: Din păcate, răspunsul este să plece dincolo de graniţele ţării.Eu cred în masteratele româneşti, dar în România masteratul este făcut pentru a obţine o gradaţie în plus la salariu şi pentru a accede la un post superior.Dar evoluţia calităţii învăţământului nu este ex abrupxo.Trebuie să avem o perioadă de tranziţie.Eu am crescut taxele, pentru că şi acesta este un mod de a selecta oamenii care chiar vor să înveţe.
Credeţi că am vreo lucrare de disertaţie pe care să o pot pune în biblioteca universităţii pentru generaţiile viitoare?Vă spun tot eu – nu.Ei bine, visul meu este ca măcar 10% dintre lucrările absolvenţilor de masterat să poată sta în bibliotecă. Şi va veni vremea aceea cam în trei-patru ani.  „În raport cu posibilităţile economice, România are mulţi studenţi"Q: Aveţi parteneriate cu universităţi de peste hotare?I.R.U.: Am contracte de parteneriat cu 29 de universităţi. În sensul acesta, oferta este mult mai mare decât cererea.
Spre marea mea nedumerire, eu ofer burse în străinătate, dar nu sunt doritori.Poate din cauza fapxului că nu se cunosc limbi străine suficient de bine şi pentru că românii nu se integrează într-un nou mod de viaţă. Q: După anii de comunism, în care viaţa unui tânăr care nu reuşea la examenul de admitere la facultate era puternic afectată, universităţile private au apărut ca ciupercile după ploaie.Pentru că sunt atâtea universităţi private în România, consideraţi că acestea scot şomeri cu diplome?I.R.U.: Nu.
Din contră… noi nu suntem la nivel european.Am avut un hiatus extraordinar în pregătirea superioară a tinerilor.Acum avem 700.000 de studenţi.Nu spun că nu sunt mulţi. În raport cu posibilităţile economice ale României actuale, sunt mulţi.Dar raportat la numărul de locuitori, comparativ cu alte ţări ale Europei, noi suntem încă jos.
Nu scoatem şomeri, scoatem oameni cu diplome care nu au abilităţile şi calificarea necesare funcţiei pentru care s-au pregătit.Există o uşurinţă în traversarea programelor universitare, care ţine de sistem.Q: Culisele universităţilor spun că examenele se pot aranja contra unui tarif care diferă de la caz la caz.Universitatea „Titu Maiorescu" a fost vreodată implicată într-un scandal de asemenea fel?I.R.
U.: Din păcate, universităţile private au deranjat încă de la apariţia lor.Pe de altă parte, nu ascund că universităţile private, unele, la început, au făcut un fel de afacere din învăţământ.S-au gândit: „Nu pot să-mi pic studenţii, că rămân fără ei, mai bine să-i trec".Au renunţat la calitate şi s-a ajuns la scandaluri de tipul celui de la „
Spiru Haret".Noi nu am fost implicaţi în niciun scandal.Am avut o problemă cu nişte studenţi italieni, la stomatologie.Am scos răul din rădăcini.Am desfiinţat facultatea şi am integrat-o ca structură în facultatea de medicină.
La ora actuală, avem cel mai bine dotată facultate de stomatologie din România.  „Suntem cu credit la bancă"Q: Se spune că învăţământul e o mare afacere în România. În 2008, Universitatea „Titu Maiorescu" avea 15.000 de studenţi, care plăteau o taxă anuală de 450 de euro.Deci, anual, în facultate intrau 6.750.000 de euro.Se vehicula că aveţi 400 de profesori.
Se poate numi acesta învăţământ angro?I.R.U.: Aveam 600 de profesori. 400 titulari, restul profesori asociaţi.Datele grosso modo aşa arătau. Dar aceşti bani au fost folosiţi pentru infrastructură şi pentru salarii. În IT am investit 1.800.000 de euro, în dotări am investit două milioane de euro, iar în noul corp de clădire – 12.000.000 de euro, pentru că am luat un credit de şase milioane de euro.Suntem cu credit la bancă. Q: Cât îl costă pe un student învăţământul la universitatea pe care o coordonaţi?I.
R.U.: În funcţie de programul la care se înscrie, aproximativ 470-550 de euro.Excepţie fac facultăţile din domeniul de sănătate, unde taxele ajung la 1.500-3.000 de euro. Q: Cei de la Academia Caţavencu spuneau, în 2008, că le-aţi făcut o mărturisire.Spuneaţi atunci aşa: „Aş vrea să plec de la această facultate.
Crede-mă că aş vrea.Dar nu pot.Sunt necesar acestei universităţi".Traduceţi! I.R.
U.: Este complicat. Învăţământul privat, şi în 1990, şi acum, este înfiinţat la iniţiativa unor asociaţii, a unor structuri private care sunt persoane juridice de drepx privat – asociaţii, fundaţii… Şi la noi a fost o asociaţie.Aceasta a avut o reglementare legală în 1990, pe Legea Mârzescu. În 2000 a apărut Ordonanţa 26.Universitatea a crescut şi s-a acreditat în 2002.Din păcate, asociaţia care a înfiinţat această universitate s-a autodizolvat.Pentru că legea spune că, dacă în termen de trei luni nu ai consiliu de conducere, nu ai patrimoniu, te dizolvi de drepx.
După ce am venit eu rector, aceşti fondatori, care au dispărut în ''91-''92 (unii neavând nici studii superioare), au vrut să pună mâna pe putere, pe universitate.Aici, şi actuala lege face o dizarmonie cu principiile europene.Toată lumea s-a legat de patrimoniu, şi nu de educaţie.Unul dintre aceşti fondatori, cel care a fost dat afară în ''92 pentru că i s-a desfiinţat facultatea, a introdus acţiuni în justiţie.La ora actuală, am cel puţin patru procese cu el.
El a adus aici tot felul de indivizi suspecţi şi presa şi a încercat lucruri chiar violente.Eu continui să lupx pentru studenţii universităţii.   „Am fost şi sunt mâna dreapxă a lui Dumitru Dragomir"Q: Cea mai sonoră parte a CV-ului dvs. spune că aţi fost mâna dreapxă a lui MiticăDragomir la Liga Profesionistă de Fotbal, în Comisia de Disciplină… I.R.
U.: Sunt şi acum mâna dreapxă a lui.Am fost şi sunt.Lucrez în structuri fotbalistice. Încă dinainte de ''90 am fost în structurile Federaţiei Române de Fotbal, unde am rămas şi după ''90.Din ''96 sunt vicepreşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal.La al patrulea mandat. În această calitate, am fost preşedintele Comisiei de Disciplină, preşedintele Comisiei Juridice, al Comisiei de Apel.
Practic, am condus toate comisiile. Şi da, sunt prieten cu Dumitru Dragomir.  „Mi s-a spus că am furat şi că fac contracte oneroase"Q: Aţi fost acuzat că aţi ajuns în funcţia de rector într-un mod prea rapid.Că l-aţi decăzut din drepxuri pe rectorul dinaintea dvs., în timp ce acesta era în comă.Cum vă apăraţi? I.R.
U.: N-am ştiut de această acuză, dar este forţată.Din păcate, fostul rector a avut un accident vascular.S-a întâmplat cu o zi înainte ca o comisie formată din nouă oameni să meargă în cele 15 centre teritoriale ale noastre, să deschidem anul universitar.Eu eram prorector.Dimineaţa a avut loc o întrunire în cadrul căreia toţi cei prezenţi, decanii şi membrii biroului, m-au delegat pe mine.
Nu s-au organizat alegeri, a fost o îndrumare a colectivului de conducere.Alegerile au avut loc la două săpxămâni după decesul rectorului Filipaş.Q: S-a spus că dvs. aţi avut în plan să desfiinţa?i această universitate.Pare paradoxal! I.R:U.: Totul a pornit de la acest fondator finanţat din umbră.Am aflat despre mine că trebuia să-mi vând vila de la Sinaia, că deja postasem oferta la agenţii.
Să îmi vând vila, să acumulez capitalul de aici, să vând universitatea şi să fug în străinătate.Nişte aberaţii!Mi s-a spus şi mie că am furat, că fac contracte oneroase…Când am venit rector, aveam tot ce am şi acum.Absolut tot.
Aceleaşi case, aceleaşi maşini. Q: Deci, nu v-aţi îmbogăţit.Nimic financiar în plus?Nu plecaţi cu nimic în plus?I.R.U.: Am un salariu bun, sunt antrenat în trei programe europene, muncesc 12-13 ore pe zi.
Dar am fost cercetat de CNSAS, am fost acuzat de lucruri de pe vremea lui Ceauşescu, am fost făcut general de securitate, acuzat de poliţie politică.N-am făcut nimic din toate acestea! Q: E adevărat că de un Crăciun aţi chemat în birou câţiva fondatori foarte în vârstă şi le-a?i oferit 15 milioane de lei vechi pentru a renunţa la drepxurile fundaţiei asupra universităţii? I.R.U.: Niciodată!Ei au o indemnizaţie de 5-15 milioane.
Patru dintre ei sunt salariaţi, pe unii îi mai ajutăm, că au 80-90 de ani.Eu i-am cunoscut după ce am devenit rector. Între noi sunt relaţii foarte bune, cu excepţia a două persoane.Dar nu o să mă las descurajat de aceste atacuri şi am să fac tot ce pot pentru binele acestei universităţi.