Bunătatea are o Zi – 13 noiembrie

Există oameni buni.

Dar de ce are nevoie bunătatea de toate aceste mecanisme? Ca să nu fim nepăsători, indiferenţi, ca să fim mai atenţi atunci când cei care ne sunt în preajmă au nevoie de un minim ajutor. Ca să nu lăsaţi să treacă pe lângă voi o ocazie de a vă dovedi bunătatea, ba chiar să încercaţi să provocaţi acea ocazie.

De ce trebuie promovată bunătatea? Pentru că bunătatea nu este un reflex, mai ales azi, când cu toţii suntem încărcaţi ceas de ceas cu sarcini suplimentare la capitolul griji; nu este un reflex într-o vreme când, culmea, o dovadă de bunătate faţă de cei din preajmă ne-ar putea oferi, fie şi pe timp limitat, un confort spiritual, o stare de bine care să ne ajute mai apoi să ne ocupăm cu mai mult optimism de propriile noastre probleme.

Să ne înţelegem, bunătatea cotidiană, bunătatea întâmplătoare, mica bunătate nu are nimic de-a face cu caritatea sau filantropia, cu care are totuşi în comun generozitatea. Nu donezi bani, donezi preocupare, implicare, atenţie pentru ceea ce se întâmplă în jurul tău. Nu câștigi notorietate, dar eşti recompensat cu satisfacţia că ai făcut o faptă bună. Bunătatea despre care vă vorbesc se manifestă prin gesturi mici, unele dintre acestea ținând de bunul-simţ, de educaţia elementară sau de minima civilizaţie: de exemplu, nu se mai cheamă că eşti cavaler dacă îi oferi unei femei locul în autobuz ori în metrou, sau îi permiţi să intre înaintea ta în lift sau într-o încăpere; azi, se cheamă că ai dat dovadă de bunătate.

Foarte important: bunătatea e contagioasă, fiindcă acela cu care ai fost bun va da la rându-i dovadă de bunătate când va avea ocazia. O bună prietenă era într-o deplasare în străinătate şi a vrut să-şi pună telefonul la încărcat. Însă încărcătorul ei nu mergea la priza din cameră, aşa că a coborât la recepţie şi a cerut ajutor. Recepţionera i-a spus să fie liniştită: păstrau toate încărcătoarele pe care clienţii hotelului le uitaseră în camere; erau atât de multe încât practic nu se putea să nu găsească unul care să i se potrivească. Cu toate acestea, n-a găsit. Prietena mea a fost scoasă din încurcătură de un domn care tocmai părăsea hotelul şi care i-a oferit un adaptor universal. I-a spus să-l păstreze, însă amica mea, după ce şi-a încărcat telefonul, a lăsat adaptorul la recepţia hotelului, să-i fie de ajutor următorului călător care avea să se confrunte cu aceeaşi problemă.

Pe internet există o adevărată comunitate a bunătăţii, din care fac parte oameni de tot felul, dornici să împărtăşească cu ceilalţi gesturile întâmplătoare de bunătate pe care le-au făcut sau pe care alţii le-au făcut pentru ei. Poţi ajuta un copil să-şi facă lecţiile sau poţi fi baby-sitter pe gratis într-o sâmbătă seara. Numai cine nu are copii nu ştie cât de dificile pot fi uneori serile de sâmbătă pentru părinţii tineri – vrei să ieşi în oraş cu prietenii, dar ce faci cu cei mici? Parcă n-ai chema bona (care oricum stă cu copiii zece ore pe zi de luni până vineri) şi nici pe mama n-ai deranja-o – e, totuşi, sâmbătă seara. Un prieten care să se ofere voluntar pentru această misiune „ingrată” e o rara avis, dar gestul lui va fi cu atât mai apreciat.

Şi, fiindcă vorbeam de părinţi, dă-le un telefon părinţilor tăi. Spune-le că îi iubeşti sau scrie-le o scrisoare în care să le mulţumeşti pentru tot ce au făcut pentru tine. Ai vecini sau cunoştinţe în vârstă? Nu-i ignora. Sună-i şi întreabă-i de sănătate din când în când. Sentimentul de inutilitate ne îmbătrânește, nu gravitaţia. Vârsta în sine nu e o povară fără circumstanţa agravantă numită singurătate.

În Bucureşti, dacă eşti şofer, simplul fapt că respecţi regulile de circulaţie e o dovadă de bunătate. Traficul din Capitală este, după mine, testul cotidian al bunătăţii, după cum – părerea mea – a te abţine de la mâncare e proba supremă a voinţei. Mă lupt cu ambele în fiecare zi. Încerc să las de la mine când sunt la volan, spunându-mi că maşina mea nu are nimic de demonstrat; că nu sunt fraier, ci generos; că, lăsându-l să intre în faţa mea pe şmecherul care a venit în trombă pe linia de tramvai, nu am cedat în faţa tupeului, ci am evitat un conflict cu posibile consecinţe dramatice între respectivul şmecher şi un alt şofer corect care, nefiind avizat că se află sub incidenţa unui random act of kindness, poate nu ar fi vrut să-i cedeze locul.

Fiindcă veni vorba despre maşini şi fiindcă vine iarna în curând, iată o frumoasă dovadă de bunătate: după ce îţi vei curăţa maşina de zăpadă, curăţ-o şi pe a vecinului. Sau pe a tinerei vecine. Cine ştie, poate îţi sună la uşă să-ţi aducă o cană de vin fiert drept mulţumire. Poţi fi un Casanova atât timp cât nu ratezi ocazia de a face o faptă bună.

Există o genă a bunătăţii?

Profesorul Philippe Ruston de la Universitatea Western Ontario a vrut să ştie dacă bunătatea are o componentă genetică. Ruston a pus 174 de perechi de gemeni identici (care au toate genele în comun) şi 148 de fraţi gemeni (care au în comun doar jumătate din gene) să răspundă la un chestionar cu 22 de întrebări. Aşadar, dacă genetica influenţează bunătatea, incidenţa răspunsurilor similare la chestiuni legate de morală ar fi trebuit să fie de două ori mai mare la gemenii identici comparativ cu fraţii gemeni. Şi, într-adevăr, acesta a fost rezultatul studiului, fapt care l-a determinat pe profesorul Ruston să concluzioneze că genele sunt responsabile într-o proporţie de 42% pentru deosebirile individuale de atitudine.

Acţionează pozitiv

Un studiu realizat de Universitatea din Oregon a demonstrat că Positive Action, un program care se ocupă de evoluţia personalităţii şi a aptitudinilor sociale şi emoţionale ale copiilor de şcoală generală, poate îmbunătăţi rezultatele şcolare ale acestora cu până la 10%.

Studiul s-a desfăşurat în 20 de şcoli publice, cu elevi care aveau rezultate şcolare sub medie. Programul constă în lecţii zilnice de 15 minute în care elevii învaţă să interacţioneze în mod pozitiv cu ceilalţi sau să-şi îmbunătăţească propriile abilităţi.

Dovezile de bunătate ajută sănătatea mentală

Vrei să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea mentală? E suficient să fii bun cu ceilalţi, arată un studiu al Asociaţiei Canadiene pentru Sănătate Mentală. Rezultatele studiului demonstrează că o faptă bună are un efect benefic atât asupra beneficiarului cât şi asupra binefăcătorului (ocazie cu care nu pot să nu constat că familia românească a cuvântului  „bunătate” este foarte numeroasă…).