Reportaj la Congresul Avocaţilor. Portretul robot al avocatului român: „Ne percepeţi aroganţi?”

Un mélange de idei în dialog, o scenă de discuţii savuroase, de observaţii interesante, scrutând prin politic şi social, dar şi de intervenţii acide şi nemulţumiri. E o microsocietate care emulează, în multe feluri, comunitatea în ansamblul ei. Morala: avocaţii sunt tot oameni. Dar nişte oameni speciali, dedicaţi justiţiei! Un reportaj special Q Magazine.

Congresul Avocaţilor 2012, găzduit la jumătatea lunii iunie în decorul somptuos al hotelului Marriott din Bucureşti, a avut loc în contextul în care comunitatea profesiilor juridice din România se confruntă cu însuşirea şi pregătirea în vederea aplicării noilor instituţii juridice create printr-un demers legislativ de anvergură – cele patru Coduri (Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedură Penală şi Codul de Procedură Civilă) ‒, legislaţie fundamentală pentru dezvoltarea pe termen lung a societăţii româneşti în context european. Potrivit preşedintelui Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR), avocat doctor Gheorghe Florea, „de reuşita schimbării la faţă a justiţiei atârnă interese esenţiale ale statului şi ale profesiei de avocat.” Acesta a subliniat că, deşi „problemele justiţiei sunt adeseori impregnate de atitudini politice, nu este cazul ca relaţiile avocaţilor cu societatea să afecteze relaţiile dintre magistraţi şi avocaţi. Nu este vremea unor confruntări instituţionale între profesiile juridice!” Mesajul? Justiţia aparţine, în egală măsură, tuturor: magistraţi, avocaţi, consilieri juridici, executori judecătoreşti, notari, grefieri.

Avocatura, pilon al statului de drept
Dezbrăcat de haina lui tehnică, discursul preşedintelui conţine observaţii de valoare şi, nu în ultimul rând, o doză de tristeţe, e drept, motivată profesional. Avocaţii, spune el, cer să nu mai fie trataţi ca auxiliari ai justiţiei. „Profesia de avocat este un pilon al justiţiei.” Din păcate, apărarea prin avocat este adeseori identificată drept cauza lentorii procedurilor judiciare, veritabilă stigmă postdecembristă, ceea ce este incorect. Nu în ultimul rând, reabilitarea în ochii opiniei publice a acestei profesii fundamentale necesită un proces de selecţie a avocaţilor care respectă standardele de competenţă. În caz contrar, calitatea apărării, deci și calitatea actului de justiţie, va avea de suferit.

Ca orice întrunire, şi Congresul Avocaţilor, ce reuneşte membri ai celor 40 de barouri din ţară plus Baroul Bucureşti, are momentele lui de tensiune. Un vorbitor invocă lipsa de uniune din organizaţie. Este înfierată avocatura clandestină, „încurajată printr-o complicitate dubioasă a autorităţilor.” Tocmai când spiritele se încing, cade curentul, prilej pentru participanţi să iasă pe holuri pentru a-şi răcori orgoliile.

„Crema” din justiţie, la congres

Congresul Avocaţilor s-a bucurat de participarea celor mai importanţi „jucători” din justiţia românească, de la preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, Horia Georgescu, la ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean. Acesta a subliniat că „profesia de avocat are un loc special în statul de drept”, iar cooperarea cu profesiile juridice este o prioritate a ministerului pe care îl conduce. El a făcut şi apologia avocaţilor, a căror contribuţie la reforma justiţiei şi elaborarea noilor coduri a fost esenţială. „Nicio lege nu se poate realiza fără implicarea dumneavoastră. Este o dezbatere de idei şi de controverse la care vă invit.” Ministrul a mai spus că a obţinut, pentru următoarea rectificare bugetară, alocarea de fonduri pentru logistică, personal auxiliar şi tot ceea ce presupune aplicarea noilor Coduri. „Nu vom schimba nimic de dragul schimbării, nu vom reveni asupra reformelor apreciate în rapoartele Comisiei Europene şi sper ca viitorul Raport să sesizeze progresele noastre în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare European”, a conchis ministrul.

Preşedintele Comisiei Juridice a Senatului, Toni Greblă, le-a promis avocaţilor că acest for „nu va adopta nimic fără consultarea UNBR” şi şi-a exprimat speranţa că, „prin adoptarea acestor Coduri, greutăţile resimţite în profesia dumneavoastră se vor atenua.”

O elită în slujba ţării

Pentru directoarea Institutului Naţional al Magistraturii, Octavia Spineanu-Matei, „este foarte important ca avocaţii să se privească uneori în oglindă şi să vadă cum sunt percepuţi dincolo de bară.” O intervenţie interesantă a avut şi Viorica Costiniu, preşedinta de onoare a Asociaţiei Magistraţilor din România, care a spus că „nu mereu ceea ce vrea ministrul se potriveşte cu nevoia practicienilor” şi că „în actul de justiţie toţi suntem la acelaşi nivel, nici mai sus, nici mai jos.” Dar poate că cel care a sintetizat cel mai bine obiectivul congresului a fost procurorul Constantin Sima, de la Asociaţia Procurorilor din România. „Obiectivul acestui congres este inedit, unic, să analizeze situaţia avocaturii din ’90 până azi în ţara noastră. Suntem asistaţi în acest decor grandios de spiritul marilor avocaţi ai României. În toate epocile, profesiile juridice au reprezentat o elită. Societatea are nişte aşteptări, trebuie să ne ridicăm la ele”, a precizat Sima, pledând totodată pentru accesul în magistratură al avocaţilor cu vechime.

Casa de Asigurări, mărul discordiei

Una dintre cele mai arzătoare şi mai controversate teme de la Congres a fost cea privind Casa de Asigurări a Avocaţilor. „Noi avem un sistem independent de sistemul de pensii naţional. Acest paralelism a existat şi înainte de ’89. S-au creat filiale ale Casei de Asigurări în teritoriu. Fiecare judeţ are câte un barou, în fiecare judeţ există şi o filială a Casei de Asigurări. Acum, din varii motive, 14 barouri sunt în faliment, în incapacitate de plată, nu reuşesc să facă faţă tuturor cheltuielilor: pensii, alocaţii şamd. De aceea a apărut subiectul şi se vehiculează ideea să se centralizeze fondurile, pentru ca aceia de la Casa Centrală să-i poată ajuta, la o adică, pe cei care se află în dificultate. Numai că Baroul Bucureşti, care are un excedent fantastic, vine şi spune: «De ce să-i ajutăm pe cei din Sălaj, care s-au falimentat singuri?»”, ne explică domnul Sükös József, decanul Baroului Harghita. Îl întreb ce rezoluţie va da Congresul pe această temă. „După discuţii destul de aprinse am ajuns la concluzia că nu se centralizează, pentru că mergem în contrasens cu ideea de autonomie şi de profesie liberală. Dar filialele care nu fac faţă, după o analiză economică a cauzelor, vor fi desfiinţate, deci se transformă în sucursale şi intră sub aripa Casei Centrale. În momentul în care se redresează pot iar să ceară să redobândească statutul de filiale. Prin acest compromis se acordă şi o umbrelă celor care sunt în nevoie. Nu poţi să-i spui unui avocat de Bacău, care a muncit 30 de ani şi a cotizat cu 10% din venituri, că nu ai de unde să îi dai pensia. Chiar dacă se presupune că un avocat într-o carieră a strâns ceva fonduri, nu e o regulă.”

Portretul robot al avocatului român

Are peste 35 de ani, poartă un ceas Cartier de 15.000 de euro, conduce o maşină de trei ori mai scumpă şi îşi face vacanţele (atâtea câte îi permite programul de lucru infernal) pe Coasta de Azur. Cel mai probabil s-a născut într-o familie de avocaţi cu tradiţie în profesiune şi cel mai adesea are propriul cabinet de avocatură. Cât este adevăr şi cât este mit în acest portret robot al avocatului român, înrădăcinat în mentalul nostru colectiv, am descoperit în mod empiric. Deloc surprinzător, cea mai interesantă parte a congresului au constituit-o întâlnirea, dar mai ales discuţiile cu câţiva reprezentanţi ai barourilor din România, care au avut darul să demonteze unele dintre ideile preconcepute pe care le avem cu toţii despre această profesie. Se spune că la avocat trebuie să mergi ca la preot şi să fii mai sincer decât cu acesta. Importanţa acestei relaţii umane mi-a fost confirmată de discuţiile purtate pe holurile şi în fotoliile de la Marriott.

„Ne percepeţi aroganţi?”

Dar cel mai relevant moment al reportajului meu la Congresul Avocaţilor a fost când, în urma interviului cu decanul Baroului Harghita, Sükös József, acesta m-a căutat şi mi-a adresat o întrebare pe cât de neverosimilă, pe atât de sinceră şi de admirabilă: „Ne percepeţi aroganţi?”. E o dovadă că avocaţii au puterea de a se uita îndelung în oglindă şi că mulţi dintre ei sunt oameni de calitate, nu doar „aspiratoare” de onorarii. Acordaţi-le prezumţia de nevinovăţie!