Dan Diaconescu, „senzaționalul” din privatizarea Oltchim

Acestea sunt doar câteva elemente care fac din Oltchim o companie greu de privatizat.

A admis-o și Remus Vulpescu, șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI), într-o discuție cu Q Magazine: „Orice proces de privatizare poate fi un succes sau un eșec”; „Câtă vreme nu știm sigur că avem un investitor așa cum are nevoie Oltchim, este, teoretic, posibil ca încercările noastre să nu fie încununate de succes”; „La Oltchim nu ne-am propus să demarăm procedura insolvenței, ci să evităm, prin toate mijloacele de care dispunem, falimentul”.

Achiziția furnizorului nescos la vânzare
În spatele Oltchim atârnă o povară de 1 miliard de euro, 700 de milioane datorii și 300 de milioane pierderi, la o valoare de piață între 30 și 50 de milioane de euro, insignifiantă raportat la valoarea datoriilor. Ea are trei centre de profit: producția de PVC, care însumează 40% din capacitatea de producție, poliolii reprezintă un al doilea centru de profit și soda caustică, cel de-al treilea. Până la vânzarea Arpechim către Petrom, această companie făcea parte dintr-un sistem integrat.
Nicio companie serioasă nu vine să investească într-alta cu aceste coordonate, cu 1 miliard de euro datorii și pierderi, scoasă din acest circuit integrat, fără nicio posibilitate de a prelua Arpechimul de la OMV și neavând o sumă de peste 100 de milioane de euro, apoi alte 30-40 de milioane de euro de punere în funcțiune, sunt de părere analiștii economici. Pentru a fi pusă în funcțiune, Rafinăria Arpechim are nevoie de 500.000 de tone de țiței. Deci un efort de încă aproape 200 de milioane de euro. Un miliard înseamnă un miliard două sute. Apoi, peste 3.000 de muncitori, cu niște sindicate foarte active. Toate aceste elemente integrate fac imposibilă venirea unui nume mare, a declarat analistul economic Ionel Blănculescu, fost ministru al Controlului, pentru Q Magazine. Deși este de acord că asupra privatizării planează mai multe riscuri, șeful OPSPI consideră că, totuși, companiile românești au potențial și că investițiile le-ar ajuta să devină performante la nivel european.
„Orice mare companie ar fi interesată de proiecte de investiții în România. Trebuie doar să existe timp și stabilitate într-o decizie economică bună în România pentru ca astfel de proiecte să se concretizeze. Avem preocuparea păstrării locurilor de muncă, a diminuării impactului social în județele Argeș și Vâlcea și sperăm ca din această situație dezastruoasă să reușim să obținem răul cel mai mic. De o soluție ideală este greu să vorbim, există Rafinăria Arpechim, care nu aparține statului român, și facem toate eforturile să intermediem vânzarea cât mai avantajoasă a acesteia către viitorul proprietar al Oltchim, deși statul nu poate să convingă OMV să vândă sau
pe viitorul proprietar să cumpere”, opinează Vulpescu în dialog cu
reporterul Q Magazine.

Amânarea licitației scoate ofertele „importante” din joc
Licitația a început cu o amânare. Termenul de depunere a ofertelor pentru privatizarea Oltchim a fost prelungit cu trei zile. Preşedintele PP-DD, Dan Diaconescu, care a depus oferte de preluare, a cerut amânarea privatizării pe motiv că acest lucru ar putea aduce prea puţini bani statului român. Şi companiile care reprezintă Gazprom au cerut amânarea cu două săptămâni a termenului limită pentru depunerea ofertelor de privatizare la Oltchim, potrivit șefului OPSPI.
Amânarea licitației din punct de vedere legal reprezintă o inepție, pentru că în momentul în care în documentația de privatizare s-a stabilit data de 17 septembrie, ora 12, pentru aducerea ofertelor, au fost depuse patru oferte, anunțate, și nu mai poate să intervină din punct de vedere juridic, legal, niciun fel de amânare. Amânarea putea să intervină înaintea depunerii ofertelor. După această etapă, nu se pot găsi în procedura de licitație decât cei patru care s-au înscris. Astfel, orice participant care a depus oferta după data inițială a termenului limită poate fi atacat prin contestație, fără drept de apel, și-și va pierde participarea.
„Nu există o procedură de vânzare a unor bunuri ale statului care să nu fie atacabilă. Nu există o procedură de vânzare a activelor statului în care să ne intereseze doar vânzarea în sine, nu și prețul, nu și alte consecințe, iar în cazul Oltchim, s-a spus public, de la cel mai înalt nivel din cadrul Guvernului României, impactul social este poate cel mai important aspect pe care noi îl avem în vedere. Deci, câtă vreme nu știm sigur că avem un investitor așa cum are nevoie Oltchim, este, teoretic, posibil ca încercările noastre să nu fie încununate de succes. Asta nu înseamnă să nu încercăm, să renunțăm înainte de a ști ce avem și nu înseamnă să tergiversăm, cum s-a întâmplat niște ani la rând”, ne-a explicat Vulpescu.

Acționar? Creditor? Obligatoriu ambele!
De altfel, întreg procesul este contestabil. Sunt trei anunțuri de privatizare. Unul pentru vânzarea acțiunilor la Oltchim, de 4 milioane de euro și cu trei Caiete de Sarcini. Al doilea este de vânzare a unei creanțe Electrica, de 149 milioane de euro, și al treilea anunț privește vânzarea creanței AVAS, de 250 milioane de euro. Ministerul Economiei a oferit posibilitatea ca și cele două creanțe să fie vândute independent sau împreună.
Orice companie are o valoare care este dată de activul net corectat, adică o diferență între activele și pasivele companiei. Acele două datorii sunt parte din corpul Oltchim, ele nu pot fi valorificate separat. Valoarea unei companii trebuie să fie stabilită ţinând cont de datorii, sunt de părere analiștii.
Statul a mizat pe logica investitorului. „Există niște considerente generale și recunoscute care ne fac să credem că interesul unui investitor nu prea există când este vorba doar de cumpărarea unuia dintre cele trei active. Să devii doar acționar majoritar în Oltchim acum cu 54% și să fii supus presiunilor din partea creditorilor nu este o perspectivă îmbucurătoare pentru niciun investitor privat. Să fii un simplu creditor al Oltchim, când se știe că Oltchim nu este un bun platnic, din nou nu este o perspectivă. Singurul mod în care noi sperăm să atragem un acționar este ca acesta să fie și acționar majoritar, și creditor majoritar, în virtutea calității de creditor majoritar să nu fie supus presiunii celorlalți creditori pentru plata creanțelor lor”, ne-a explicat Vulpescu.

10 milioane pentru o datorie de 149 de milioane
De asemenea, spune Blănculescu, datoria Electrica este vândută la un nivel sub valoarea acesteia. „Când Ministerul Economiei spune că Electrica și AVAS pot să vândă sub valoare, ce înseamnă? Că intrăm în sfera ajutorului de stat. Dacă permiți ca o datorie de 149 de milioane de euro către Electrica să fie vândută la 10 milioane de euro, înseamnă că ai permis un ajutor de stat de diferență, ceea ce este clar o contestație câștigată de oricine, chiar de autosesizarea Comisiei Europene”, ne-a explicat analistul. Situația este dificilă, mai ales că unul dintre acționarii Electrica este Fondul Proprietatea (FP). „Când FP va vedea că Electrica nu încasează 149 de milioane, va contesta cu succes această operațiune în instanță, pe modelul în care Fondul contestă în instanță tot ce-l afectează”, a adăugat Blănculescu. Dincolo de oferte exotice și proceduri contestabile, Oltchim va avea, de la 25 septembrie, un administrator special care va decăpușa compania, a declarat premierul Victor Ponta. Ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, a precizat că aşteaptă repornirea Oltchim într-o perioadă cuprinsă între două şi patru săptămâni.

Din sfera penalului
Procedura de privatizare a Oltchim va fi urmată de procese, crede Cristian Duţescu, managing partner al Casei de avocatură Duţescu & Asociaţii. Mai grav este faptul că nu se cunoaște motivul pentru care au apărut oferte îmbunătățite, acestea ridicând suspiciuni de informări cu privire la oferte și prețuri, ceea ce ar deschide procese penale și lichidarea Oltchim.
„E bine că se privatizează, e ciudat că s-a amânat. Nu prea e bine că s-a amânat, dar măcar să se vândă odată! Atacabil în instanță este orice pe lumea asta, cu șanse mai mari sau mai mici. Nu prea există instituția amânării, dar, mă rog… Nu prea e în regulă că s-au depus oferte îmbunătățite. De ce? Poate au fost informații, iar aici am intra în zona Penalului. Dacă n-au fost informații… asta este, așa a hotărât vânzătorul să procedeze. Dacă a furnizat cineva date cu privire la ofertele făcute, la prețuri… au aflat. Când faci o ofertă îmbunătățită după un deadline, nu prea e în regulă. Sper să nu se fi întâmplat așa ceva, ar fi o nebunie totală, o dovadă de iresponsabilitate. S-ar produce un scandal fantastic, urmat de lichidarea Oltchim, că n-ar mai interveni nimeni, s-ar amâna cât ar dura procesul penal, teoretic, sper să nu fie așa, amânarea ridicând suspiciunile acestea”, a declarat Duțescu pentru Q Magazine.
Preşedintele PP-DD, Dan Diaconescu, a anunţat, înainte de deschiderea ofertelor pentru privatizarea Oltchim, că a dublat oferta cu care participă la licitaţie şi că s-a asociat cu un investitor strategic străin. PCC, Aisa Invest şi Chimcomplex (firme controlate de omul de afaceri Ştefan Vuza) au mai depus oferte pentru privatizarea Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Până la termenul limită, depuseseră oferte trei cumpărători: PCC SE, înregistrată în Germania, Dan Diaconescu şi Ştefan Vuza, prin firmele Chimcomplex şi Aisa Invest.

LA ÎNCHIDEREA EDIŢEI: Dan Diaconescu, noul stăpân al Oltchim
„Îi rog pe ciocoi să mă scuze că am câştigat. Oltchim a redevenit pământ românesc”, a declarat preşedintele PP-DD, Dan Diaconescu, după ce a aflat că a câştigat licitaţia pentru vânzarea a 54,8062% din capitalul social al Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Şi odată cu ea atenţia, dar, posibil, și voturile multora dintre români la parlamentare şi la prezidenţiale. Nu neapărat însă şi salvarea Oltchim. Creanţele pe care compania le are la AVAS şi Electrica nu au fost vândute.
de Mircea Sărărescu

Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a organizat prima licitaţie transmisă în direct la televizor. Miza a fost uriaşă: Oltchim şi cel puţin o parte din Arpechim, adică 3.000 de angajaţi. Pe piaţă există informaţii că în spatele lui Dan Diaconescu ar fi oamenii lui Ioan Niculae, proprietarul grupului Interagro, care recunoscuse că ar fi interesat de Oltchim, dar alături de Chimcomplex. Cu firme în datorii, Dan Diaconescu a depus ofertă şi a făcut spectacol „pe persoană fizică”, dar a venit și cu o ofertă mult peste celelalte pentru pachetul de acţiuni: 203 milioane de lei.
În cursă a mai intrat şi omul de afaceri Ştefan Vuza, care a depus două oferte: pentru achiziţia acţiunilor la Oltchim şi creanţa Electrica, prin firmele Aisa Invest şi Chimcomplex. Singura ofertă la pachet a venit din partea acţionarului minoritar, compania PCC: 13 milioane de euro pentru acţiuni şi alte 26 milioane de euro pentru creanţele Electrica şi AVAS.

Poporul cu banii, DD cu managementul
Premierul Victor Ponta a atenţionat că persoana care va câştiga licitaţia are la dispoziţie „între cinci şi zece zile” pentru a plăti preţul asumat, riscând, în caz contrar, să „răspundă în faţa legii”. Dan Diaconescu a spus că va atrage bani prin subscripţie publică şi că ar mai avea susţinerea unui investitor puternic care vrea să aloce un fond de 2 miliarde de euro la Oltchim şi Arpechim, dar şi că va păstra locurile de muncă, „desigur cu ajutorul de la stat pentru firmele strategice”.
Ministrul delegat pentru Dialog Social, Liviu Pop, a precizat că Dan Diaconescu trebuie să respecte cererile din Caietul de Sarcini: să relanseze activitatea economică, să menţină locurile de muncă. Pop a mai spus că la Oltchim va avea loc un control încrucişat, realizat de Corpul de Control al premierului şi reprezentanţii ANAF şi AVAS, şi că se aşteaptă şi un raport de la Curtea de Conturi pentru managementul din ultimii cinci ani.