Profesor emerit, profesor al inimilor

Judecători, procurori, avocaţi, profesori, studenţi i-au mulţumit prin simpla lor prezenţă sau prin discurs articulat public, lui Corneliu Bîrsan, doctor în drept şi profesor emerit al Facultăţii care a găzduit evenimentul, judecător al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Președintele unei înalte instanţe din ţară îl numea „profesorul inimilor noastre” şi am remarcat, ca jurnalist, că aceia care îi datorează formarea profesională profesorului Bîrsan îi poartă nu doar recunoștinţă, ci mai mult, îi poartă o dragoste infinită cu care au făcut zid în jurul lui în momente de lapidare publică a familiei sale.

Chintesenţa a ceea ce s-a rostit cu acest prilej este în cuvintele profesorului universitar doctor Claudia Ana Costea, directorul Departamentului de Drept Privat din cadrul aceleiași Facultăţi.

„Esenţială pentru existenţa subiectului nostru de drept de astăzi – titularul unei creaţii intelectuale este universalitatea juridică (de fapt și de drept), unitate abstractă aţi putea riposta, susceptibilă de modificări sau transformări v-aș răspunde, ce sunt privite prin originalitatea și noutatea pe care o au și libertatea de voinţă a autorului de a privi mai multe bunuri în ansamblul lor, ca o totalitate si nu în mod individual.  Fiecare subiect de drept, ne învăţa, în anul II de Facultate, Profesorul nostru drag, Corneliu Bîrsan, «are un singur patrimoniu, oricât de multe drepturi și obligaţii  ar cuprinde acesta; patrimoniul fiecăruia este unic și divizibil, putând face obiectul unei afectaţiuni, numai în cazurile și condiţiile…» impuse astăzi, cu titlu de excepţie, nu de lege, ci de către titularul întâi al dreptului real și apoi al dreptului patrimonial, proprietarul-creditor, autorul lucrării «Dreptul civil. Drepturile reale principale în lumina reglementărilor Noului Cod civil». Profesorul universitar doctor dr. Hc. Corneliu Bîrsan «a încălcat» din momentul apariţiei cărţii prevederile art. 627 NCC înstrăinându-și bunul pe o durată mai mare de 49 de ani în ciuda interesului legitim și serios care i-a marcat întreaga carieră și a literei și spiritului în care a format generaţii de juriști!

Nu intenţionez să vă prezint, în acest moment de viaţă și apogeu al carierei, pentru că, în opinia mea, vă număraţi printre aceia care nu au nevoie de nicio prezentare pentru că se prezintă singuri prin opera care le poartă amprenta personalităţii și semnătura. Sentimentele celui care scrie despre patrimoniu, bunuri, moduri de dobândire a proprietăţii, abuz de drept, publicitate imobiliară sunt, deopotrivă, ușor și dificil de explicat; nu este intenţia acestor rânduri să încerce acest lucru, deoarece cartea însăși le prezintă așa cum le-a simţit autorul. Ce află cititorul, poate, după ce întoarce și ultima filă este, de asemenea, o experienţă a fiecăruia în parte.

Pasiunea pentru drepturile reale și teoria obligaţiilor, exigenţa și minuţiozitatea cu care aţi scris și nu numai mă îndreptăţesc să spun că o trăsătură a personalităţii dumneavoastră complexe o reprezintă caracterul solid și maniera de a prezenta nuanţele și înţelesurile nebănuite pe care le ascund instituţiile dreptului civil în lumina Noului Cod. Citindu-vă interpretările și soluţiile la problemele controversate, mărturisesc că v-am asociat adagiului «Laboromniavincitimprobus».

Stăruie în amintirile mele promptitudinea cu care aţi răspuns la solicitările pe care am avut, uneori, îndrăzneala să vi le adresez și, ori de câte ori mă gândesc la dumneavoastră, îmi revine obsesiv în minte o caracteristică a dumneavoastră: rigoarea știinţifică. Dând timpul înapoi și gândindu-mă la împrejurările în care v-am cunoscut, îmi amintesc cu plăcere de sfaturile pe care le-am primit, de eleganţa discuţiilor știinţifice purtate, de încrederea pe care aţi avut-o în mine, lucruri care mă îndreptăţesc din nou să spun că o altă trăsătură a personalităţii dumneavoastră o constituie sensibilitatea și înţelepciunea.

Cuvintele mele, oricât de elogioase ar fi, nu sunt convinsă că au reușit să descifreze complet complexa dumneavoastră personalitate și, de asemenea, nu știu dacă am reușit, cel puţin pe alocuri, să egalez măiestria dumneavoastră. Se spune că sunt lucruri în viaţă care nu se uită; de un lucru sunt însă convinsă: că nu am să-i uit niciodată pe aceia care au contribuit la formarea mea profesională și spirituală, locul unde m-am format și graţie căror maeștri, iar dumneavoastră sunteţi unul dintre ei.

În ciuda realităţilor și a lumii dezlănţuite și nebune în care trăim, vă rog să primiţi astăzi bucuria de a reuși să exprim în cuvinte ceea ce cuvintele nu pot și nu ajung niciodată să exprime:  preţuirea mea sinceră și îndrăznesc a spune și o statornică admiraţie pe care le nutresc faţă de dumneavoastră.

Mulţumesc organizatorilor pentru că mi-au acordat această posibilitate să vă doresc, în numele colegilor Departamentului de Drept Privat din care faceţi parte, ca reușitele dumneavoastră să continue și în anii ce vor veni, conferind noi valenţe activităţii căreia, cu dăruire și devotament, îi dedicaţi inteligenţa, energia și puterea de muncă.  

Și pentru că fiecare carte își are propria cale de împlinire, uneori anevoioasă, alteori ușoară, și toate cer efortul multor oameni pe lângă cel al cărui nume apare pe copertă ca autor, vă cer permisiunea ca lor să mă adresez în încheiere:

Pentru Gabriela Bîrsan, care v-a fost mereu alături, care s-a bucurat, a râs și a plâns sau a dansat cu dumneavoastră, mulţumiri pentru că a știut să nu vă facă să simţiţi că aveţi și alte îndatoriri în afara profesiei și a scrisului; tinerilor colaboratori pe care i-aţi format de-a lungul carierei dumneavoastră academice le amintesc că felul muncii, element esenţial al contractului individual de muncă, poate fi modificat numai prin acordul de voinţă al părţilor, adică urmându-vă exemplul! Drum drept și lumină, Domnule Profesor!”

Aş mai adăuga doar că alături de generaţii întregi de juriști formate în 49 de ani, probabil cea mai mare realizare a profesorului Bîrsan este fiul său, care, în urmă cu o lună, a fost admis ca avocat român în Baroul de la Strasbourg.