Ponta: Îl susţin!

Damon Wilson, vicepreşedintele executiv al Consiliului Atlantic (grupul strategic de promovare a politicilor NATO), a fost primul care a lansat pe Twitter ipoteza ca Mircea Geoană să devină viitorul secretar general al NATO.

A urmat apoi Victor Ponta, care, într-o intervenţie televizată, a spus că, având în vedere posibilitatea ca viitorul secretar general al NATO să provină din una dintre ţările noi membre ale Alianţei, cu trimitere la Polonia şi România, „altcineva, nu Băsescu, a venit, a discutat cu mine acest subiect şi îl susţin”. Primul ministru a păstrat, enigmatic, numele celui pe care hotărâse că îl susţine, neinfirmând că este vorba de Mircea Geoană. De altfel, soluţia îi convine de minune premierului, pentru că l-ar trimite într-un „exil” luminat pe fostul preşedinte al PSD, mai ales după ce acesta declarase că este cel mai potrivit să fie preşedinte al României. Spusele lui Mircea Geoană contravin calculelor de până acum din USL, unde Crin Antonescu este prezidenţiabilul desemnat. La câteva zile, a pus umărul puternic pentru Geoană și fostul ministru al Apărării Ioan Mircea Paşcu. „Domnul Geoană este categoric un candidat, a fost ministru de Externe al României. El a făcut şi un turneu în SUA să îşi obţină sprijin de acolo”.

Pașcu declara că în ansamblul criteriilor, „candidatul este criteriul fundamental”, având în vedere că până la urmă „nu ţara va conduce NATO, ci candidatul respectiv”.

De ce este Mircea Geoană un candidat potrivit pentru această funcţie? Din moment ce nu există un proces efectiv de alegeri, credeţi că el va beneficia de suportul necesar în cadrul NATO?

Cineva care a fost ministru de Externe, lider politic în ţara sa și care a jucat un rol important la asigurarea aderării ţării sale în NATO are un portofoliu care îl susţine ca potenţial conducător al Alianţei. Orice candidat de succes trebuie să câștige suportul tuturor aliaţilor NATO, sau cel puţin să nu aibă contestatari. Cu toate acestea, este încă devreme să speculăm șansele exacte ale unui candidat. Secretarul general Rasmussen rămâne conducătorul NATO și are o agendă încărcată în viitorul apropiat.

Unii analiști susţin că noul secretar general ar trebui ales din statele nou intrate în Alianţă, cum ar fi Polonia și România. Este acest aspect de egalitate între membri mai important decât experienţa și influenţa unui candidat?

Membrii NATO vor alege persoana pe care o consideră cea mai potrivită pentru conducerea Alianţei. Deși calitatea candidatului contează mai mult decât poziţia geografică, ţările din Europa Centrală sunt membre de mai bine de un deceniu și este normal ca cei mai convingători candidaţi să apară din această regiune. Important este ca aceia care candidează din Europa Centrală sau Europa de Est să fie văzuţi ca niște concurenţi viabili și să li se acorde o audiere corectă precum candidaţilor din toată Alianţa. Cred că ar fi un semnal puternic de solidaritate faptul ca Alianţa să aibă în curând un lider dintr-o ţară care a aderat la NATO după 1999.

Ce calităţi îi sunt necesare unui secretar general de succes? Aţi putea numi câteva exemple din istoria Alianţei?

După părerea mea, un secretar general de succes este acea persoană conștientă de rolul său ca lider și promovează interesele Alianţei în acest sens, și face mai mult decât o simplă administrare a unor consensuri. NATO are nevoie de un lider care să îi determine pe liderii politici din Alianţă să ia decizii grele și semnificative. Rasmussen a mers pe acest drum, fiind unul dintre cei mai importanţi avocaţi pentru o politică puternică a Alianţei, în cazul Afganistan, de exemplu. Am lucrat, de asemenea, pentru Lordul Robertson și cred că a fost unul dintre cei mai buni secretari generali ai NATO care au fost dispuși să ofere o lecţie de leadership în momente dificile, mai degrabă decât să se mulţumească a căuta un drum sigur în timpul dezbaterilor.

Mass-media din România a lansat un zvon conform căruia președintele Traian Băsescu (care își va finaliza mandatul anul viitor) ar putea avea șanse pentru această poziţie la NATO. Credeţi că această informaţie este plauzibilă?

Nu știu care este veridicitatea informaţiei. Știu însă că orice șef de stat sau de guvern din Alianţă, cu un istoric puternic pe probleme ale Alianţei, precum președintele Traian Băsescu, ar fi bineînţeles un candidat serios și competitiv pentru conducerea Alianţei.

Pe de altă parte, România a fost un partener strategic al SUA în ultimii 20 de ani, iar intrarea în NATO a fost de mare importanţă pentru ţara noastră. Însă acest fapt a cauzat dintotdeauna reacţii negative din partea autorităţilor ruse – cel puţin la nivel declarativ – și a atins cel mai înalt punct odată cu amplasarea sistemul de apărare antirachetă în România. Sunt relaţiile cu Rusia în curs de deteriorare sau este doar caracteristica lor dezbaterea și contestarea oricărei acţiuni americane/NATO?

NATO, SUA și România au lucrat din greu să întindă o mână de prietenie Rusiei, în special când vine vorba de scutul antirachetă. Totuși, liderii de la Kremlin nu sunt pregătiţi să renunţe la abordarea radicală a politicii lor și să accepte cooperarea mai degrabă decât competiţia cu NATO. Alianţa și România trebuie să-și urmărească interesele în timp ce rămân deschise la viitoare parteneriate cu Rusia atunci când Moscova va dori să facă posibilă această cooperare.

Funcţia de secretar general al NATO este atribuită prin tradiţie unui reprezentant european al ţărilor membre, pentru a balansa influenţa SUA în aria decizională a Alianţei. Nu există un proces formal de alegere pentru această funcţie, funcţionând un sistem intern de lobby pentru unii diplomaţi din ţările membre ale NATO. În general, aliaţii ajung rapid la un consens pentru alegerea secretarului general pentru următorii 4 ani (cu posibilitatea prelungirii mandatului, cum este cazul actual al lui Anders FoghRasmussen, care va conduce Alianţa până în 2014), însă în 2009 a existat o opoziţie declarată a Turciei faţă de actualul lider. Printre responsabilităţile liderului diplomatic al NATO se numără conducerea Comitetului de Planificare a Apărării și a Comitetului de Planificare Nucleară, două dintre cele mai importante organizaţii militare ale Alianţei. Secretarul general este de asemenea și liderul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic și al Grupului de Cooperare Mediteraneană.