Armele chimice. Când au fost folosite pentru prima dată

Aşa s-ar traduce, într-un cuvânt, nevoia de utilizare a armelor chimice. Când au fost folosite pentru prima dată, ce efecte au produs de-a lungul unui secol de istorie, dar şi care sunt cele mai cunoscute jocuri politice din spatele utilizării armelor chimice. Toate acestea într-un material special, marca Q Magazine.

Cele două Războaie Mondiale şi începutul utilizării armelor chimice

Armele chimice au fost folosite pentru prima dată, pe scară largă, în timpul Primului Război Mondial, un conflict care a mai fost cunoscut şi sub denumirea de „Războiul chimiştilor”. Primul atac de anvergură unde s-au utilizat arme chimice a avut loc pe 22 aprilie 1915 la Ieper, în Belgia. Trupele germane şi franceze s-au înfruntat reciproc folosind vase care transportau substanţe otrăvitoare precum clor şi fosgen care au cauzat moartea prin axfixiere tuturor celor care le-au inhalat. Cifrele oficiale arată că 100.000 de bărbaţi şi-au pierdut viaţa în acest fel şi mai bine de un milion au supravieţuit suferind efectele post-traumatice ale acestui eveniment. Până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial fuseseră folosite 124.000 de tone de agenţi chimici, conform Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice, iar acest tip de substanţe stârnea deja groaza întregii oameniri.

Soldaţi luptând în Primul Război Mondial, într-o zonă atacată cu arme chimice

Protocolul de la Geneva – O formă fără fond

Pentru că armele chimice deveneau o ameninţare din ce în ce mai mare la adresa securităţii mondiale, pe 17 iunie 1925, 30 de ţări au semnat Protocolul de la Geneva care condamna şi interzicea folosirea armelor chimice şi biologice. Protocolul a intrat în vigoare pe 8 februarie 1928, iar România l-a semnat pe 23 august 1929. Chiar dacă în acest moment condiţiile impuse de acest act sunt înţelese, în general, ca interzicând armele chimice şi biologice, protocolul interzice de fapt numai utilizarea armelor chimice, fără să conţină nicio interdicţie în sensul producerii, depozitării sau transferului de arme chimice.

Semnarea Protocolului de la Geneva, în 1925

Acesta este motivul pentru care şi după încheierea acestui acord unele ţări au continuat să îşi dezvolte arsenalul de arme chimice. De exemplu, chimiştii germani lucrau în secret la cianuri pe bază de pesticide care au primit denumirea de Zyklon B. Aceasta avea să fie substanţa folosită de nazişti în camerele de gazare unde au fost ucişi aproximativ 1,2 milioane de oameni, cei mai mulţi dintre aceştia fiind evrei, dar şi ţigani şi homosexuali. Zyklon B putea provoca moartea în aproximativ 20 de minute.

După stabilirea efectelor devastatoare ale armelor chimice, în Primul Război Mondial, nicio ţară nu voia să fie prima care foloseşte acest tip de armament în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea multe state implicate în conflagraţie şi-au pregătit acest tip de arme pentru momentul în care ar avea nevoie de ele pentru învingerea inamicului. Astfel, armele chimice au fost folosite la scară largă şi în Primul şi în cel de-Al Doilea Război Mondial, dar şi în timpul Războiului Rece când SUA şi Uniunea Sovietică deţineau stocuri uriaşe de astfel de substanţe care ajungeau la zeci de mii de tone.

Războiul din Vietnam – 67 de milioane de litri de erbicid

Încercând să distrugă proviziile de alimente ale luptătorilor de guerillă, armata americană a pulverizat aproximativ 67 de milioane de litri de erbicid denumit „Agent Orange” deasupra Vietnamului, estul statului Laos, dar şi în unele părţi din Cambodgia în timpul războiului din Vietnam, scrie Euronews. Sute de mii de oameni au fost arşi şi chiar ucişi atunci şi milioane de copii s-au născut cu malformaţii.

Soldat rănit în timpul războiului din Vietnam

Saddam Hussein – Atacuri cu arme chimice cu ştirea americanilor

Fostul lider Irakian, Saddam Hussein, a folosit pentru prima dată armele chimice în timpul războiului cu Iranul, la începutul anilor ’80. În perioada respectivă Statele Unite ale Americii au aflat, cu ajutorul sateliţilor, că Iranul urma să deţină un avantaj strategic major prin exploatarea unei breşe în defensiva Irakului. Serviciile americane de informaţii au decis astfel să furnizeze Irakului hărţi şi imagini din satelit care arătau unde sunt mobilizate trupele iraniene, complet conştiente că regimul controlat de Saddam Hussein va dispune atacarea acestora cu arme chimice, inclusiv gaz sarin, transmite revista „Foreign Policy”, citată de Adevărul.

Războiul Irak-Iran. Zonă atacată cu arme chimice

Hussein a folosit armele chimice înainte de patru atacuri majore de la începutul anului 1988, care s-au bazat pe documentele oferite de americani. Aceste ofensive au ajutat Irakul să încline balanţa războiului în favoarea sa şi au forţat Iranul să vină la masa negocierilor. Pentru americani, aceste atacuri au adus succesul scontat politicii de lungă durată a Administraţiei Reagan de a sprijini o victorie a Irakului. Oficialii americani au negat vreme îndelungată faptul că au jucat vreun rol în atacurile chimice desfăşurate la comanda lui Saddam Hussein, insistând asupra faptului că irakienii nici măcar n-au ameninţat înainte că vor folosi arme chimice.

Saddam Hussein în timpul războiului cu Iran

În prezent, o serie de documente CIA declasificate după mai bine de douăzeci de ani arată că americanii aveau dovezi clare că Hussein folosea arme chimice încă din 1983, transmite „Foreing Policy”. Atunci, Iranul susţinea oficial faptul că este atacat cu astfel de arme de Irak şi strângea dovezi pentru a le prezenta ONU. Nu a reuşit însă să demonstreze că era vorba despre atacuri cu arme chimice şi astfel nu a putut prezenta cazul în faţa Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Tokyo, 1995. Ce s-ar putea întâmpla dacă teroriştii ar deţine arme chimice

În Martie 1995, 13 oameni au murit şi aproape 5.000 au fost grav afectaţi în timpul unui atac pus la cale de grupul Aum Shinrikyo, catalogat drept un grup terorist, la metroul din Tokyo. Liderul grupului, Shoko Asahara, a fost condamnat la moarte în urma acestui eveniment care a ridicat pentru prima dată problema utilizării armelor chimice de către grupurile teroriste.

Pompieri curăţând zona afectată de substanţele chimice, după atacul terorist de la metroul din Tokyo, 1995

Siria, cea mai mare îngrijorare a comunităţii internaţionale

Conflictul dintre rebelii sirieni şi susţinătorii lui Bashar al-Assad a atras acuzaţii de folosire a armelor chimice încă din decembrie 2012, când rebelii au acuzat Guvernul că a otrăvit populaţia din oraşul Homs. Atunci, multe dintre puterile occidentale au căzut de acord  că dacă Damascul va trece această linie roşie se va impune cu siguranţă o intervenţie militară străină.

Zonă a oraşului Damasc, după atacul cu arme chimice

În prezent, o astfel de intervenţie, cu sau fără mandat ONU, pare inevitabilă mai ales după ce secretarul de stat american, John Kerry, a declarat ieri că Administraţia Obama consideră confirmată ipoteza folosirii armelor chimice, înaintea verdictului oferit de echipa de experţi ONU, trimisă să investigheze la faţa locului.

Ce este o armă chimică

În linii mari, o armă chimică reprezintă un conţinut toxic transportat într-un recipient. Substanţele folosite pentru crearea armelor chimice pot fi împărţite în câteva categorii: substanţe care provoacă sufocarea, substanţe care provoacă arsuri, afecţiuni ale sângelui sau substanţe care atacă sistemul nervos.

Cele mai utilizate arme chimice

Dintre cele care provoacă sufocarea: fosgen, gaz care face parte din grupa gazelor toxice cu miros asemănător celui de putrefacţie. În Primul Război Mondial fosgenul a fost folosit ca gaz de luptă, cauzând moartea a aproximativ 17.000 de oameni.

Dintre cele care provoacă arsuri: levizita sau diclor-arsen, un lichid uleios folosit ca agent toxic de luptă în timpul Primului Război Mondial.

Dintre cele care provoacă afecţiuni ale sângelui: acid cianhidric, un lichid incolor, gălbui, inflamabil, cu un miros neplăcut, extrem de toxic. A fost folosit în timpul Germaniei naziste în lagărele de exterminare sub denumirea comercială de Zyklon B.

Dintre cele care afectează sistemul nervos: gazul sarin, gaz toxic de luptă descoperit în 1938 de chimistul german Gerhard Schrader în timpul cercetărilor legăturilor atomice ale fosforului pentru obținerea de substanțe insecticide. În iulie 1944 au fost produse în fabrica de testare, din Germania, 30 de tone de sarin. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost depozitate cantități mari de sarin în SUA și Uniunea Sovietică. În anul 1988, Saddam Hussein a utilizat gazul contra kurzilor din satul Dorf Birjinni, Irak, iar în anul 1988, a fost utilizat în războiul contra Iranului. În 1995, gazul a fost folosit într-o acțiune teroristă, la Tokyo.

Multe dintre aceste substanţe toxice sunt utilizate în industrie fiind folosite ca materie primă de bază sau ca agenţi antineoplazici (n.r. împotriva neoplasmului – formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală), ori sub formă de insecticide sau erbicide. Aceste substanţe sunt considerate a fi arme chimice dacă sunt produse în cantităţi mai mari decât este necesar pentru servirea scopurilor mai sus amintite.