OPEC alimentează criza petrolului

Hotărârea logică ar fi fost ca ţările membre OPEC să-şi reducă nivelul extracției, până la o echilibrare a pieței şi atingerii unui preţ de tranzacționare în jurul valorii de 75 USD/baril. Acesta ar fi, teoretic, pragul de preţ care ar satisface ambele părţi, industria şi companiile petroliere.

Pe scurt, Conferința nu a făcut publică nici o hotărâre explicită referitoare la nivelul extracției. În raport găsim doar cifre despre creșterea economiei globale raportate la piața petrolului şi prognozele pentru anul viitor. Studiile OPEC relevă că în 2016, la nivel mondial, cerința de petrol va creşte cu 1.3 milioane de barili/zi. Tot aici găsim mențiunea că ţările non-OPEC vor înregistra o reducere a capacitații de extracție.

Singura recomandare este ca ţările membre să continue monitorizarea situației globale în lunile următoare.

Deși în raport OPEC subliniază grija şi angajamentul ţărilor membre pentru asigurarea stabilității şi a echilibrului pieței de petrol atât pentru producători cât şi pentru consumatori, realitatea este diferită. În 2011 OPEC se angaja să menţină un prag maxim al extracției de 30 mb/zi, prag depășit în foarte multe luni. Mai mult ca sigur vom asista în următoarea perioada la același nivel crescut al extracției, la care se va adăuga şi cerința extra de 1.3 mb/zi. Estimarea este pentru 31.5 mb/zi sau chiar mai mult.

Acestea sunt cifre dar analizând la rece situația globală vedem că ţările membre OPEC şi-au definit bugetele aproape în exclusivitate pe petrol, petrol care le-a adus venituri tot mai mici în ultima perioadă. Dependenţa lor de acest venit anulează orice altă opțiune logică. Este greu de crezut că vor accepta în viitorul apropiat să-şi reducă nivelul extracției, chiar cu riscul de destrămare a OPEC. Pe de altă parte, nici măcar Arabia Saudită nu mai poate face singură jocurile OPEC, având la rândul ei destule probleme interne. Interesele sunt împărţite. Anumite surse afirmă că Arabia Saudită va continua presiunea pusă pe micile companii petroliere americane, care au costuri de extracție şi de prelucrare mari, fiind nevoite în timp să-şi închidă activitatea. Efectul ar fi o cerere crescută de petrol şi implicit creșterea prețului.

Iranul, proaspăt eliberat de sancțiunile economice, vrea să recupereze deficitul din buget, deci vrea să-şi mărească capacitatea de extracție.

Indonezia vrea să revină în grupul OPEC.

Ţările membre OPEC care nu sunt din zona Golfului au fost lăsate pe cont propriu.

În toată această isterie globală am găsit şi o știre pozitivă: câștigă consumatorul de rând, în America, de exemplu, benzina este la stații doar 2 $/galon. Normal ar fi ca şi consumatorul român să vadă aceeași mare schimbare, scade prețul la pompă şi la noi, dar insesizabil.

Interesant va fi dacă ţările OPEC vor reuși nu doar să păstreze nivelul ridicat al extracției, ci să-şi asigure şi piețele de desfacere. Acesta va fi provocarea viitorului.

Trebuie să acceptăm că vom avea o criză de lungă durata a petrolului suprapusă pe gravele probleme ale economiei mondiale.

Piața petrolului nu-şi va putea reveni fără însănătoşirea economiei.