Este foarte greu de prevăzut care sunt evenimentele culturale ale anului ce stă să înceapă. Nimeni nu poate aniticipa, dincolo de anunțarea titlurilor unor proiecte, care va fi impactul loc public, dacă ele vor dezamăgi sau vor ocupa un loc de referință în peisajul cultural al ultimilor ani.
Neagu Djuvara şi Mihai Şora, 100 de ani!
Indiscutabil anul 2016 va intra în istoria culturii române drept anul a două centenare : Neagu Djuvara (în luna august) și Mihai Șora (în noiembrie). Avem șansa formidabilă ca două dintre personalităție uriașe ale culturii române să atingă vârsta centenarului în același an și ambele să fie în plină putere creatoare. Neagu Djuvara, descendent al unei vechi familii boierești, a fost trimis de Mihai Antonescu la Stockholm , în dimineața zilei de 23 august 1944, pentru a-i înmâna ambasadorului României indicațiile privind condițiile de capitulare în fața Uniunii Sovietice. În urma dramaticelor schimbări din țară, petrecute în aceeași zi, ascultând îndemnul mamei sale, „mai bine să te faci hamal la Paris, decât să te întorci în țară”, rămâne la Paris, dar nu se face hamal, ci își face un doctorat în istorie cu Raymond Aron, un clasic al gândirii liberale. În primii ani postbelici conduce o celulă de informații aflată în legătură cu cele mai importante servicii secrete occidentale și coordonează, printre altele, faimoasele parașutări în România de luptători împotriva regimului comunist. Pe la începutul anilor ’60 pleacă în Republica Niger, unde rămâne vreme de 23 de ani, în calitate de consilier, responsabil cu organizarea instituțiilor statului, abia ieșit de sub ocupația colonială franceză. Revine în Franța, mai face o facultate, la o vârstă la care alții se pregătesc de pensie, iar după 1990 se întoarce definitiv în România. Cărțile sale publicate de Humanitas, emisiunile de radio și televiziune, aparițiile frecvente în presă, stilul de bătrân înțelept, plin de umor dar și, uneori, aspru, plin de sarcasm, lipsa de complexe în asumarea unor mesaje nu întotdeauna corecte politic, l-au transformat într-o figură mitică a perioadei de tranziție.
Despre Mihai Șora, filosoful francez Etienne Gilson a scris, după apariția cărții sale Du dialogue intérieur, la vestita editură pariziană Gallimard: „un asemenea filosof se naște o dată la 100 de ani”. Studiază filosofia la Universitatea din București avându-i ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu. Mircea Eliade îi este asistent. La terminarea facultății primește o bursă la Paris, având recomandarea lui Dimitrie Gusti și a lui Constantin Rădulescu-Motru. După ocuparea Franței de către naziști, se mută la Grenoble unde face parte din rezistență. În 1947 publică la Gallimard foarte apreciata sa carte Du dialogue intérieur. Revine în țară, este creatorul faimoasei colecții Bibilioteca pentru Toți, după modelul Livre de poche, scrie câteva cărți de filosofie „pour le connaisseurs”, iar după 1990 este ministrul educației (demisionează în semn de protest după intervenția minerilor împotriva studenților din iunie 1990) și se manifestă ca o mare conștiință civică în cadrul Grupului pentru Dialog Social, Alianței Civice și Partidului Alianței Civice.
Cu siguranță, în anul care începe vom avea parte de multe interviuri, materiale inedite, cărți, apariții tv, simpozioane, întâlniri cu publicul în centrul cărora vor sta aceste fabuloase personalități. Iar generațiile viitoare ne vor invidia pentru șansa pe care o avem să ne bucurăm de prezența lor.
Aripi, noul simbol al capitalei României
Mihai Buculei „Aripi”. Sculptura de dimensiuni mari a lui Mihai Buculei va fi inaugurată în primele luni ale anului 2016. Ne place sau avem rezerve, este sau nu pe gustul nostru, este clar că ea va rămâne multă vreme de acum înainte un simbol al orașului, primul monument important pe care îl vor vedea cei veniți pentru prima oară în București, în drumul lor de la aeroport spre centrul orașului.
Solenoidul lui Cărtărescu
Mircea Cărtărescu, Solenoid. Chiar dacă a apărut la sfârșitul anului 2015, masivul și ambițiosul roman al celui mai serios candidat român la Premiul Nobel pentru Literatură își va releva pe deplin locul în percepția publicului și a criticii în cursul anului 2016. Grosimea romanului și prețul destul de ridicat al cărții amână puțin verdictul asupra locului pe care acest roman îl va ocupa în cadrul operei lui Mircea Cărtărescu și în ansamblul literaturii române.
Tarantino, la al 8-lea film
Quentin Tarantino, The Hateful Eight. Sulfurosul regizor revine în cinematografe cu un nou film la limita dintre western și horror. Vor fi acolo mulți dintre eroii preferați ai regizorului: Tim Roth, Jennifer Jason Leigh, Samuel L Jackson, Michael Madsen, Kurt Russel. Este al optulea său film de autor și tocmai a anunțat că intenționează să facă 10 filme după care să se ocupe de altceva pentru că s-a plictisit. Mai are încă două de făcut pentru că, zice el, ne-a păcălit cu Kill Bill. A vândul două bilete la același film (cele două părți ale seriei).
Spielberg, revenire după 3 ani
Steven Spielberg, Bridge of Spies. Și Spielberg revine în cinematografe după o pauză de 3 ani, cu un film de spionaj – noutate pentru filmografia lui – dar cu o figură mai mult decât familiară în prim plan, Tom Hanks, unul dintre actorii fetiș ai regizorului (Salvați soldatul Ryan).
Concertul de anul nou de la Viena
La fel de sigur și de neevitat ca Revelionul însuși. Indiferent cine îl dirijează, acest concert este trezirea ideală după noaptea de revelion, clipa de bucurie luminoasă, menită să-ți umple sufletul de optimism și frumusețe, pentru a putea lua mai ușor în primire provocările anului ce stă să înceapă.
Acestea sunt primele certitudini culturale ale anului 2016. Sunt sigur însă că fiecare lună ne va aduce cu ea multe surprize interesante.
La mulți ani!

Cine este Tudorel Urian
Tudorel Urian s-a născut pe 19 martie 1960 la Timișoara. Este absolvent al Universității din Timișoara (1984), Facultatea de Filologie (română-franceză). Debut publicistic, 1981 în revista Viața Studențească. Împreună cu Radu G. Țeposu, Ioan Buduca şi Dan Ciachir, Tudorel Urian este unul dintre fondatorii revistei Cuvîntul. Timp de 7 ani, între 2003 și 2009, a fost unul dintre titularii cronicii literare la revista România literară. Este doctor în filologie. Membru al Uniunii Scriitorilor. A fost, de asemenea, director de imagine şi relaţii cu presa al Partidului Naţional Liberal, redactor-şef al revistei “Curierul românesc” (editată de ICR pentru românii din afara ţării), consilier personal al miniştrilor culturii Mona Muscă şi Adrian Iorgulescu. A publicat mai multe volume de critică, după anul 2000.
Cărți: Proza românească a anilor ’90, Editura Albatros, 2000 (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul de debut al ASPRO); Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Al. Paleologu (în colaborare cu Cristian Bădiliță), Editura Polirom, 2003; Platon pe Internet, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003; Cealaltă literatură, Editura Știința, Chișinău, 2007; Viețile lui Alexandru Paleologu, Editura Vremea, 2010.
















































