Infopolitic: Perspectivele 2016. PSD vs PNL

În ciuda unui aparent echilibru electoral între cele două forţe principale – PNL şi PSD, competiţia este în continuare influenţată de imaginea cu care partidele intră în cursa electorală. PSD pare în acest moment un partid învins, incapabil să lupte nici măcar pentru ce a realizat în anii de guvernare. Această percepţie face că aşteptările PSD pentru anul electoral 2016 să fie mici, în ciuda datelor din sondaje. Prin opoziţie, aşteptările din partea liberalilor sunt ridicate, şi tocmai aceasta poate fi principala vulnerabilitate a PNL. Orice înfrângere liberală poate să conteze mult mai mult în economia confruntărilor din acest an. Problema este complicată şi de faptul că succesele partidului se datorează fie eşecurilor PSD, fie acţiunilor întreprinse de actori externi (preşedintele Iohannis, DNA).

Conform analizei Infopolitic, deși este așteptat accelerarea atragerii în partid a unor personalități din zona civică, unul dintre factorii luaţi în calcul mai puţin şi ocultat de discursul mediatic este reprezentat de influenţa puternică în plan local a celor două partide principale. În cele mai multe zone electoratul deja înclină balanţa în favoarea celor două partide mari, iar această polarizare are efect mobilizator şi este dezavantajoasă pentru partidele mici sau cele noi care vor să se impună pe scena politică. Cu toate că fragmentarea politică pare a dezavantaja mai degrabă liberalii (PSD nu are practic competitori pe zona de stânga), atât sistemul electoral, cât şi importanța în teritoriu a partidelor favorizează în continuare actorii sistemici.

În zona media, în ciuda creşterii în importantă a spaţiului online, acesta nu este încă mediul suficient pentru garantarea unei victorii electorale. Este adevărat că alegerile din 2016 pot consemna o premieră – alegerile cele mai puţin influenţate de presă scrisă. Cei doi poli, televiziunea şi internetul, recrutează oameni din medii sociale diferite. Polii sunt puternic inegali ca număr de aderenţi, dar se compensează prin influenţă, publicul TV mai pasiv. Prin opoziţie, consumatorii SocialMedia sunt mai puţin interesaţi de politică şi când o fac în general încurajează votul de dreapta. La alegerile din 2016, va continua să fie fundamental modul în care se comunica pe TV, pentru că aceasta este încă zona dominantă. Agenda online poate domină agenda TV doar în situaţii excepţionale, care au însă consecinţe de amploare, aşa cum anul trecut a demonstrat-o.

În egală măsură, studiile arată că între agenda mediatică şi cea politică şi preocupările ori interesele împărtăşite social, suprapunerea este una imperfectă. În majoritatea topurilor privind agenda guvernării preocupările românilor sunt mai degrabă axate pe subiecte ce ţin de bunăstarea materială – domină preocupările despre lipsa locurilor de muncă, salarii şi pensii mici sau preţuri mari. Corupţia, dezvoltarea instituţională şi securitatea naţională apar că îngrijorări principale pentru mai puţin de 3 din 10 români. Temerile de natură fizică (frică de violenţă sau de război) sunt împinse într-un plan secundar, comparativ cu lipsurile materiale sau cu oportunităţile reduse de a obţine o stare materială sigură. Grupul dominant (cca 55-60% din populaţie) este unul care accentuează mai degrabă valorile de supravieţuire, având aşteptări mai degrabă materiale din partea statului, faţă de care se poziţionează într-un mod dependent. Grupul alternativ, care vrea valori de dezvoltare (cca 40-45% din populaţie) este mai puternic atras de modelul occidental şi se poziţionează faţă de stat într-un mod mai degrabă activ şi critic.

În condiţiile în care rămâne cel mai popular politician, precum şi datorită pârghiilor instituţionale, acţiunile lui Klaus Iohannis definesc în mare măsură contextul politic al anului 2016. Preşedintele Iohannis tinde să se impună că vector central al scenei politice, în detrimentul unei majorităţi parlamentare difuze. Din această poziţie, şeful statului pare mai puţin interesat să arate public cum controlează toată puterea (aşa cum a încercat să facă predecesorul său). Miza sa este aceea de a rămâne axul central al scenei politice, polul în jurul căruia gravitează ceilalţi actori. În acest sens, strategia să este de a-şi neutraliza principalul adversar politic (PSD), oferindu-i acces la anumite pârghii de putere. Tactic, tandemul Iohannis-Cioloş pare tentat să iasă din capcana lipsei de adversar prin raportări, nuanţate pentru moment, dar negative la adresa Parlamentului, preluând astfel, la scară mai mică, modelul lui Traian Băsescu.
Fostul președinte nu va fi actor politic principal, dar cu siguranţă va fi una dintre vocile cele mai agresive de pe scenă campaniei. Acest lucru poate duce inclusiv la reactivarea unei părţi din electoratul său.

PSD vs. PNL – cine câştigă anul electoral 2016?
Începutul anului 2016 găseşte scenă politică din România într-o bipolaritate aproape perfectă – situaţie foarte similară cu anul 2008 – având de-o parte şi de cealaltă a axei doi actori politici principali, cu o forţă electorală relativ echilibrată: PNL şi PSD. Sintetizând cifrele relevate public în sondajele de opinie din ultima jumătate a anului 2015, cele două partide gravitează în jurul procentelor de 35-40%, aproape la egalitate. În acelaşi timp, undeva jos de tot, sub liniştea axei menţionate, în zona 5-10%, avem o pleiadă de partiduleţe care se bat pentru locul 3: UDMR, UNPR, ALDE, PMP, M10, PRU.

PSD – perceput principalul perdant al anului 2015
După un parcurs vizibil ascendent, presărat cu multe victorii, unele categorice, început în 2010, anul 2015 marchează un declin pentru PSD:  piererea alegerilor prezidențiale a dus la o scădere în sondaje, scandalurile de corupție, pierderea guvernării după 3 ani de succese eeconomice, raportarea din ce în ce mai ambiguă faţă de Iohannis, sprijinirea în Parlament a unui Guvern cu valenţe de dreapta.
PSD pare incapabil să lupte măcar pentru ce a realizat în anii de guvernare. Deci, PSD pleacă de undeva de jos. Această percepţie face că aşteptările pentru anul electoral 2016 să fie mici, în ciuda faptului că cifrele din sondaje plasează PSD în jurul celor 40% de procente menţionate. Percepţia că PSD a pierdut este mai vizibilă, momentan, decât cifrele reale privind intenţia de vot.

PNL – perceput principalul învingător al anului 2015
În mod evident, parcursul PNL este unul dependent de cel al PSD – de vreme ce eşecurile unuia reprezintă victoriile celuilalt. Ce a însemnat anul 2015 pentru PNL:
creşterea abruptă în sondaje şi ocuparea poziţiei de principal favorit în alegeri, datorată câştigării alegerilor prezidenţiale de către Klaus Iohannis, precum şi asocierii constante a partidului cu aceştia;
câştigarea poziţiei de principal partid de Dreapta din România, după asimilarea (încă incompletă) a PDL; principalul beneficiar al căderii guvernului Ponta; asocierea cu Guvernul Cioloş.

Potrivit percepţiei generale din acest moment, am avea toate motivele să credem că PNL va capitaliza anul electoral 2016, în timp ce PSD are toate şansele să piardă. Şi tocmai această percepţie este cel mai mare duşman al PNL şi cel mai mare aliat al PSD. În acest moment, toate reflectoarele sunt aţintite asupra PNL, care are toate asset-urile pentru a ieşi învingător.  

Concluzii şi perspective pentru 2016
Jocul percepţiilor avantajează clar PSD – cele 2 partide se află în sondaje undeva la egalitate, în jurul valorilor 35-40%. Date fiind percepţiile explicate mai sus, scorul este unul neaşteptat de bun pentru PSD, care deşi a fost învins, se află în top, şi destul de modest pentru PNL, care deşi a ieşit învingător, nu a reuşit să depăşească PSD, ceea ce înseamnă un semi-eşec. În plus, PNL a început să scadă uşor în sondaje.
Zona de Dreapta este mult mai fragmentată decât cea de Stânga – scăderea PNL în sondaje se contabilizează în conturile partidului Monicăi Macovei cât şi PMP – care au înregistrat deja uşoare creşteri, M10 ajungând la nivelul pragului electoral. PSD îşi menţine electoratul chiar şi dacă nu face ceva spectaculos în plan public. Scandalul Oprea şi tragedia Colectiv plasează UNPR într-o dependenţă directă de PSD.
Chiar dacă percepţia este aceea că PNL se află în spatele Guvernului Cioloş, asta nu înseamnă că a câştigat ceva. PSD este mult mai câştigat avându-l pe Vasile Dîncu la Ministerul Dezvoltării în prag de alegeri locale. În schimb, dacă Guvernul Cioloş se erodează, trage după el şi PNL, nu şi PSD, care nu este perceput că fiind apropiat de guvern.

PSD se poate organiza mult mai uşor în alegerile locale, cu atât mai mult cu cât beneficiază încă de un număr considerabil de aleşi locali, în timp ce PNL va trebui să gestioneze fuziunea cu PDL la nivel local – o provocare considerabilă.
Astfel, PSD este cel care are prima şansă în acest an electoral. Un eşec al PNL în alegerile locale va propulsa PSD pe poziţia de favorit în alegerile parlamentare, pe când o înfrângere a PSD la locale este oricum aşteptată la nivelul percepţiei generale, fără să influenţeze major şansele social-democraţilor la parlamentare.