Biblioteca Naţională reprezintă cea mai mare investiţie în domeniul culturii, după anul 1989. Gestionează patrimoniul scris al României şi are în colecţiile sale unele dintre cele mai valoroase manuscrise din întreaga lume, scrise în totalitate cu cerneală de aur. Se întinde pe o suprafaţă construită de 15.000 de metri pătraţi, adică o treime din Casa Poporului. Investiția a costat 130 de milioane de euro.
Biblioteca Naţională gestionează fondul de carte curentă al ţării, dar şi colecţii speciale: un adevărat tezaur, în care se găsesc 350.000 de documente, cărţi vechi, rare, dintre care 40.000 sunt manuscrise.
Instituţia se mai ocupă cu restaurarea manuscriselor, cu monitorizarea publicaţiilor străine care fac referire la România, dar şi cu atribuirea de ISBN-uri şi de CIP-uri către edituri, elemente obligatorii pentru publicarea cărţilor.
Numărul bibliotecilor din România a scăzut cu 2.000 de la intrarea în Uniunea Europeană
Istoric
Biblioteca Naţională are o istorie inedită de peste 300 de ani.
Conform istoricilor şi cercetătorilor, începuturile sale sunt legate de perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu. Lui i se datorează primul depozit legal de carte din spaţiul românesc, cu peste 8000 de documente, înfiinţat la Mănăstirea Sfântul Sava – astăzi, Universitatea din Bucureşti.

În anul 1836, la Mănăstirea Sfântul Sava – transformată ulterior în colegiu – este înfiinţată prima Bibliotecă Naţională a românilor
Biblioteca Colegiului Sf. Sava a fost dată în folosinţă în anul 1838, în acea perioadă fondul bibliotecii fiind de circa 1000 de volume. După Unirea din 1859, în acelaşi an, biblioteca primeşte statutul de bibliotecă naţională. Biblioteca colegiului este denumită Biblioteca Naţională şi ulterior Biblioteca Centrală.

În anul 1864, prin legea Reglementărilor publice, este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901
În 1901, politicienii au desfiinţat prin lege Biblioteca Naţională şi au mutat depozitul legal de carte în patrimoniul Academiei Române, aceasta primind statutul de bibliotecă naţională.
În 1955, la 24 iunie, în timpului regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, printr-o hotărâre a consiliului de miniştri a fost reînfiinţată Biblioteca Naţională. Sediul bibliotecii a fost mutat într-un spaţiu inedit – cel al Palatului Justiţiei din Bucureşti.
54
de ani, până la preluarea puterii de comunişti, România nu a avut o Bibliotecă Naţională.
Comuniştii au realizat primul proiect de construcţie al unui sediu pentru Biblioteca Naţională în 1971, iar lucrările la actualul amplasament al instituţiei au început în 1986.
Preşedintele Nicolae Ceauşescu, atins de megalomanie, îşi dorea ca edificiul să fie inclus în ansamblul urbanistic Victoria Socialismului, care conecta, pe o lungime de 3,5 km, trei obiective de mari dimensiuni: Palatul Parlamentului, Biblioteca Naţională şi Sala Radio.
După evenimentele din decembrie 1989, mai exact în prima lună a anului 1990, Biblioteca Centrală de Stat primeşte numele de Biblioteca Naţională a României, denumire păstrată până astăzi.
Departamentul „Colecţii Speciale”
Acesta cuprinde carte veche şi rară, românească şi străină, manuscrise, stampe, documente de arhivă istorică, periodice româneşti şi vechi. Există manuscrise variate ca formă, în mai multe limbi, variază şi ca tip de suport, pe pergament, pe hârtie, chiar şi pe frunze de palmier.

Aici sunt arhivate şi periodicele apărute în spaţiul românesc între anii 1829 şi 1950: ziare, reviste, anuare, almanahuri şi calendare: Porunca vremii, Adevărul, Universul, Timpul. Reviste din perioada ante şi interbelică. Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi, Curierul de Ambe sexe.

Sediul nou al bibliotecii, în cifre
2 subsoluri, parter plus mezanin şi încă alte şapte nivele
5 nivele deține Aula
120.000 metri pătraţi arie desfăşurată
12 milioane de cărţi, atât deţine astăzi Biblioteca Naţională
14 săli de lectură – desfăşurate pe 12.000 metri pătraţi
20 de lifturi
INEDIT
Există un al doilea strat de ferestre, care are un rol de protecţie. Este o sticlă specială care diminuează puterea radiaţilor solare, astfel protejându-se mult mai uşor cartea.

România, locul 10 pe harta ţărilor cu cele mai mari biblioteci din lume
Este modernă, fiind dotată cu tehnologie de ultimă oră, iar astăzi depăşește biblioteca publică din New York.
Biblioteca Congresului din Washington DC, SUA a fost construită în anul 1800 şi conţine peste 30 de milioane de cărţi.

Biblioteca naţională a Chinei a fost ridicată în 1909, e localizată în Beijing şi adăposteşte 22 de milioane de cărţi.

Biblioteca Academiei de Ştiinţe din St. Petersburg, Rusia şi-a început activitatea în 1714 şi are 20 de milioane de cărţi.

Biblioteca naţională a Canadei este localizată în Ottawa, a fost ridicată în 1953 şi are 18.8 milioane de cărţi.

Biblioteca naţională a Germaniei a fost ridicată în Frankfurt, în 1990 şi are 18.5 milioane de cărţi aşezate în rafturi.

Biblioteca Britanică din Londra a fost construită în 1753 şi adăposteşte 16 milioane de cărţi.

Biblioteca Academiei de Ştiinţe din Rusia, de data aceasta cea cu sediul din Moscova, a fost ridicată în 1969 şi conţine 13.5 milioane de cărţi.

Biblioteca Universităţii Harvard din SUA a fost ridicată în 1638 şi are 13.1 milioane de cărţi.

Biblioteca ştiinţifică Naţională a Ucrainei din Kiev a fost construită în 1919 şi are 13 milioane de cărţi.

Biblioteca Naţională a României, inaugurată în 2012, are peste 11 milioane de cărţi.

Olanda se laudă cu câteva dintre cele mai spectaculoase biblioteci din Europa. O parte dintre catedralele fantastice din Olanda au fost transformate în uriaşe spaţii pentru cărţi, pentru că nu mai atrăgeau credincioşi la slujbe.
Biblioteca Vaticanului deţine puţin peste 1 milion de cărţi, însă extrem de rare sau chiar unicat.
4.000 de volume au fost scanate şi publicate gratuit pe site-ul oficial al bibliotecii din Vatican, putând fi acum citite de oricine, de oriunde şi de pe orice dispozitiv.
Citește și
Cum treci de filtrele de securitate în Biblioteca Parlamentului European
















































