În această corespondență generată de contactul cu știrile și articolele venite dinspre Davos ar trebui subliniată clar marea veste care privește România: noi, românii, nu suntem reprezentați de NIMENI la Davos!
Ultimul mesaj al lui NEAGU DJUVARA pentru români
Sub avalanșa (cuvântul se potrivește cu peisajul hibernal din orășelul elvețian) de informații care vin, poate nu ați realizat absurditatea majoră în ceea ce ne privește. Nu numai noi, cetățenii, privim de la televizor ce se întâmplă la Davos. Ci și guvernanții României!
Incredibil! Rușinos. În congruență perfectă a rușinii cu vizita premierului Japoniei pe care l-a năpădit singurătatea la București sau cu excursia ziariștilor bulgari veniți să îl intervieveze pe șeful ANI spre a fi dat ca exemplu țării vecine și care au văzut la televizor cum domnul în cauză este arestat. Încă o dată. Incredibil. Rușinos.
A sosit Trump la Davos.
Și a continuat seria de „aventuri” ale personajului, la aceeași vibrație pe care acesta o are din prima zi a mandatului. Poate cu vreo câteva nuanțe în plus ale „ciudățeniei”, datorate atenției acordate evenimentului și deosebitului feeling al respectivului pentru show.
În România, spre deosebire de SUA, Vadim Tudor nu a ajuns președinte.
În întâlnirea cu premierul Netanyahu, Trump a strălucit în acest sens. A explicat că palestinienii nu ar trebui să fie supărați pe chestiunea Ierusalimului drept capitală a statului evreu, pentru că de abia de acum încolo lucrurile vor merge spre o cooperare minunată cu America. Președintele a afirmat că toată lumea ar trebui să fie fericită, că hotărârea luată de el de fapt a scos Ierusalimul din abordarea conflictuală, eliminând subiectul respectiv din discuție. Hahahaha. Pardon, scuzați. Hahahaha!
De remarcat o altă chestiune în premieră, venită dintr-o abordare informală a președintelui american în mers pe holurile de la Davos. Trump a spus – pentru prima oară, neoficial, dar a spus-o – că de abia așteaptă să depună mărturie sub jurământ în privința scandalului legat de Rusia și de alegerile prezidențiale.
România şi-a cedat suveranitatea!
Lui Trump i s-a mai organizat și o masă cu niște giganți ai afacerilor și finanțelor. Care l-au lăudat cam prea excesiv pentru impulsul pe care America l-a dat creșterii economice. E interesant de văzut persoană cu persoană cine sunt respectivii.
Amintesc pe șefii de la Adidas, Novartis, Bayer, Nokia sau Siemens.
Astăzi este, așadar, ziua în care Trump își va spune discursul, ca primadona care sosește cu întârziere, ca să fie remarcată de toată lumea.
Reamintesc că până la venirea sa reprezentanții la nivel prezidențial sau de șefi de guvern din India, Brazilia, Canada, Franța sau Germania au spus direct sau aluziv că protecționismul și izolaționismul american se opune mersului lucrurilor.
Theresa May și-a făcut bine treaba ieri
A avut un discurs în care a vorbit cât a putut de puțin despre Brexit (pe modelul dacă închid ochii nu există…). În intervenția sa a declarat opțiunea fermă a britanicilor pe drumul spre globalizare (sugerând, original, că Brexitul cam asta a însemnat…), afirmând că Marea Britanie vrea să fie un avocat global al comerțului mondial liber. Apoi, May a fost primul oficial care s-a întâlnit cu Trump, declarațiile bilaterale fiind optimiste, politicile externe ale celor două state dovedindu-se a avea intenții foarte apropiate.
Special Address by Theresa May, Prime Minister of the United Kingdom
UK Prime Minister Theresa May gives a special address in Davos
Posted by World Economic Forum on Thursday, January 25, 2018
Tot ieri, poate nu întâmplător în paralel cu Davosul și chestiunea acțiunilor „originale” din politica externă a SUA, la semnalul de alarmă cu privire la încălzirea climei ca problemă fundamentală a omenirii a mai fost adăugat încă o dată cel legat de pericolul atomic.
Nu există nicio firmă românească!
Ceasul atomic
Un proiect care este coordonat de decenii de oameni de știință de prim rang ai omenirii și care se referă la probabilitatea declanșării unui confilct nuclear devastator – a fost dat înainte cu un minut, până la miezul nopții fără două minute. Se consideră că în 2018 pericolul războiului nuclear este la nivelul anului 1953, când cursa înarmării nucleare exploda; avansul tehnologic al Coreei de Nord și amplasarea de rachete în Crimeea sunt unele dintre principalele motive pentru creșterea nivelului de pericol.
Iar America este și în această chestiune în centrul poveștii. Cum va reuși să managerieze SUA și această mare problemă a umanității?
Sperăm să nu o aflăm pe propria piele…














































