Centenarul şi președinția Uniunii Europene vor aduce extra-business, extra-încredere și preocupare pentru infrastructură, pentru imagine publică și responsabilitatea leadershipului, dar și pentru contabilitatea performanței economice și sociale față de constituenți, votanți-alegători, debitori-creditori. În 2018, România se va afla în fața unor oportunități istorice unice, care trebuie obligatoriu fructificate.

Fiscalitatea, avantajul strategic al unei națiuni

Gradul de îndatorare

Gradul de îndatorare publică a României este scăzut. 37% este o cifră rezonabilă, care ne va permite lansarea oricând a unui plan serios de creștere a datoriei publice – doar pentru investiții. Cum datoria este majoritar pe termen mediu și lung, iar pe termen scurt rezervele valutare sunt solide, capacitatea de îndatorare a României este intactă și trebuie folosită pentru investiții capitale de infrastructură strategică pentru România.

Trendul mondial de emancipare economică și financiară a impus fondurilor de capital, ușor disponibile în economiile avansate, să caute noi oportunități. Acestea se găsesc în țări cu mai puțin capital economisit, dar cu posibilități mari de creștere și de obținere a profitului, ca România. Cu dubla limitare a deficitelor și a îndatorării publice, cantitatea și calitatea creșterii economice ale României sunt limitate.

Numitorul indicatorilor economici, PIB-ul, implicit creșterea lui, devine astfel cel mai bun aliat al dezvoltării și bunăstării viitoare a României. Politicile monetare, fiscale și salariale ale României vor trebui construite în funcție de această prioritate zero.

EXPORTURILE

În 2018, economia reală, a productivității crescute în agricultură și în IT, în construcții și consum, va prevala în fața economiei nominale, financiare a băncilor și a capitalului. În etapa următoare de creștere a României, investițiile și exportul vor fi buni conducători spre un nivel de trai convergent european.

Prosperitatea urmează creșterii economice, iar conversia creșterii economice în nivel de trai mai ridicat se face doar în condiții de sustenabilitate și de îmbunătățire a productivității și competitivității. România nu poate exporta precum Polonia, Ungaria și Cehia, pentru că nu are investițiile străine, fondurile europene și nici standardul de infrastructură necesar.

România performează exact atât cât este constrânsă de structura sa economică fundamentală și de finanțarea instituțională acordată. Chiar și copilul neascultător al Europei, Polonia, primește anual fonduri de peste 45 de miliarde de euro, adică, deşi este, față de noi, o economie doar de două ori mai mare, beneficiază de investiții structurale de 10 ori mai mari. Iar recent, Ungaria a găsit ușor și imediat 100 de milioane de euro pentru a participa semnificativ la Fondul de investiții pentru Europa Centrală și de Est al Chinei.

Realitatea zilei: vine Centenarul și noi n-avem lideri

IMPORTURILE. CONSUMUL

Importurile pentru consum sunt o consecință directă a creșterii nivelului de trai și a încrederii economice. Economia antreprenorială și inovația transferată în creștere de productivitate sunt exportatoare de profit economic sustenabil, și nu de avantaj competitiv temporal al forței de muncă sau al unei rețete de optimizare fiscală.

Consumatorul modern, cu acces facil la oferta de bunuri și servicii atrăgătoare inventate în Vest, dar manufacturate la prețuri mici, accesibile prin ambițiile exportatoare ale Chinei, va ceda natural la impulsul spre modernitate prin consum.

Economia contemporană se bazează în primul rând pe consum, pe inducerea sentimentului de modernitate și de apartenență la o clasă de mijloc emancipată. Atunci când factorul de feel good al consumatorului este finanțat și cu credit de consum, corelația este transformată în cauzalitate: consumul și așteptările de inflație aduc creștere economică.

Politicile economice modernizate trebuie să țină cont de acest impuls primar al noului Homo economicus spre consum. Homo economicus este în mod continuu în căutare de mijloace de gratificare imediată prin consum, pentru distracție și lejeritate, imagine publică atrăgătoare și viață socială modernă de invidiat, cu aparențe bine întreținute de bunăstare și mai ales de ancorare la ce este moda momentului. Omul modern pune mare preț pe identitatea sa, pe modul cum este perceput social, atât el, cât și experiențele sale personale.

Centenarul măgarilor și legile justiției

Joburile. Forța de muncă în deficit cronic, structural

Constrângerea impusă prin deficitul structural de forță de muncă va scoate mai mult în evidență trei segmente economice interesate și pricepute: tinerii (majoritatea studenților din anii finali/de master au deja un job provocator, interesant și recompensatoriu), femeile (statistica Eurostat ne situează între primele țări din Europa în ce priveşte egalitatea de șanse și de remunerare a femeii. Felicitări, România!) și persoanele mai în vârstă/chiar și pensionarii (cu pricepere manufacturieră, cu abilități de craft la mare căutare astăzi).

Suntem o națiune morală, integră, un partener de încredere, un coechipier corect. Merităm mai mult și trebuie să o dovedim economic.

Accentuarea migrației spre polii magnetici de oportunități economice și sociale, cele câteva orașe mari, va atrage centripet în special pretendenții la clasa de mijloc, pentru un nivel de trai mai bun. Deficitul de infrastructură împiedică mobilitatea forței de muncă, iar finanțele locale vor fi mai dependente de redistribuire de la centru, deci mai interesate de creare de locuri de muncă mai bine plătite și mai puțin dispuse la cheltuieli fără retur, dar cu efect de multiplicare investițional. Autoritățile locale chiar merită să vadă ce greu se pot face banii care sunt atât de ușor de risipit pe parcuri pentru copii cu o periculozitate mai mare decât traficul de București.

Șuruburile ruginite, ieșite agresiv și ascuțite-cui, cele cu care sunt dotate toboganurile din parcurile de joacă pentru copii din orașele României, sunt, poate, exemplul cel mai bun că banii primiți ușor sunt risipiți și mai ușor. Cu siguranță nici un edil nu își duce copiii sau nepoții la joacă în aceste locuri.

RATA ȘOMAJULUI

Va continua trendul descendent, în paralel cu creșterea gradului de ocupare a forței de muncă active, dispusă la efort profesional și creștere personală.

În România anului 2018, o parte importantă a populației va deveni mai interesată de participarea mai activă la succesul economic, de urmărire a noilor oportunități personale și profesionale. Tinerii, femeile și oamenii în vârstă, toți cei care vor să își urmeze visurile personale și profesionale, vor completa tot mai mult forța de muncă ocupată a României. Iar cum succesul aduce succes, în următoarea etapă, cei plecați la muncă se vor întoarce cu idei și capital, cu mintea și priceperea la afaceri și meșteșug de care avem mare nevoie.

ACTIVELE IMOBILIARE

Aceste valori esențiale ale avuției românului nu sunt în zona de supraevaluare, deci par departe de corecții de preț. Valoarea imobilelor rezidențiale și de business va crește mai ales în orașele mari, în proximitatea nodurilor de infrastructură reală și socială. Programul de suport guvernamental pentru locuințele tinerilor se va adresa doar celor cu venituri mici. Pentru debitorii din clasa de mijloc, creditele ipotecare vor fi din nou la modă, fiindcă bonitatea clientului nu depinde doar de calitatea garanției, ci şi de soliditatea locului de muncă și de păstrarea integrală a puterii de cumpărare a veniturilor debitorului de-a lungul creditului.

INDICATORUL ROBOR

Vinovatul de serviciu, supapa de reglaj automat economic, o consecință a restrângerii lichidității și a reducerii intervalului de variație a operațiunilor din piața monetară. Metamorfoza riscului financiar din risc de rată de schimb în risc de dobândă și invers este o regulă matematică fixă, de neevitat într-o economie liberă. Riscul de dobândă pare întotdeauna mai îndepărtat și deci mai ușor de administrat decât cel instantaneu, al creșterii ratei de schimb, a facturilor sau a plăților la credit.

Dobânzile mici sunt bune pentru luat credit, dar nu pentru debitori și pentru deponenți. Dobânzile fixe sunt atrăgătoare debitorului pe termen scurt și mediu, dar pe termen lung sunt mai puțin recomandabile, prin lipsa de flexibilitate a evoluției firești a unei piețe libere. Nici un agent economic nu se poate poziționa indefinit doar în câștigător. Imitatorii sau cumpărătorii unui model de succes în business nu vor întârzia niciodată să apară.

Din combinația de motive externe și interne, presiunea pe curba de dobânzi de finanțare se va manifesta pentru randamente mai mari la scadențe mai îndepărtate, unde atât inflația, cât și riscul rezidual al deficitelor gemene de acum, dar mai ales al celor viitoare, ale sistemelor de asigurări și de pensii, vor cere prima de risc de dobândă compensatorie.

Piețele vor deveni mai reticente în ceea ce privește abundența cerințelor de finanțări ale deficitelor și vor echilibra cererea cu oferta la prețuri mai mari, ca rezultat al competiției dintre emitenții suverani, dornici să își finanțeze cât mai favorabil (cât mai ieftin și cu maturitate cât mai lungă) deficitele.

Dolarul.

Potențial de apreciere

România va rămâne o insulă de atractivitate pentru investițiile în active denominate în leu, care promit dobânzi mai mari, dar sugerează și riscul pierderii acestei diferențe pe seama unei eventuale deprecieri a leului. Orice slăbire relativă a leului ar neutraliza imediat câștigul din dobânda diferențiată mai mare (dobânzi mici la moneda de împrumut – euro – și mari la moneda în care se schimbă acest euro – leul). Piața liberă nu face favoruri în mod consistent nici măcar marilor jucători.

Din balansul aceluiași mecanism infailibil, acești smart money pot pierde foarte ușor capital. Distorsiunea competiției economice indusă de favoritismele monetare ale marilor bănci centrale, deși bine intenționate și recomandabile la un moment dat, își manifestă și efectul secundar negativ, odată ce aceste măsuri sunt extrase de către băncile centrale de frica eventuală de supraîncălzire a economiilor.

Euro apreciat, dar mai puțin decât dolarul

O monedă unică are și aspecte de inflexibilitate și slăbiciune, care apar mai pronunțate mai ales în momentele de criză economică. Moneda unică (mai ales politică, și nu economică) impune (doar implicit) o disciplină riguroasă și la nivel fiscal, nu doar monetar. Acest fapt este cel mai dificil de obținut, ținând cont de diversitatea socială și economică a Europei. În cunoștință de toate opiniile au contraire, cred că aderarea la euro este cel mai bun proiect de țară dedicat copiilor noștri.

Leu stabil față de euro

Un dolar relativ întărit este o consecință a reducerii suportului monetar al FED-ului și a creșterii în continuare a dobânzilor pe dolar, mai repede și mai mult comparativ cu cea europeană. Dobânzi mai mari la dolar înseamnă costuri mai ridicate pentru debitorii în dolari – țările în curs de dezvoltare au majoritar credite în dolari.

Timp de zece ani, dobânzile pe dolari au fost semnificativ mai mici, deci gradul mare de îndatorare și finanțare prin obligațiuni denominate în fostul dolar ieftin este expus la creșterea dobânzilor. Efectul imediat va fi, cel mai probabil, aprecierea dolarului față de alte monede purtătoare de dobânzi reale mai mici, euro în special. Însă Banca Centrală Europeană și Germania nu pot tolera ușor un euro depreciat, chiar dacă Europa este natural în urmă cu procesul de normalizare a dobânzilor. Aprecierea marginală a dolarului va aduce la pachet și aprecierea euro.

Cele două monede importante se pot aprecia deci corelat. Un leu stabil față de un dolar și un euro în tendință de apreciere este un leu apreciat relativ. Implicit, deprecierea în oglindă a leului față de cele două monede va neutraliza, eventual, efectul de apreciere a celor două.

Pe scurt, ne putem permite ceva mai ușor o depreciere relativă a leului doar în măsura în care și monedele față de care ne raportăm economic și financiar (euro și dolar) se vor aprecia. Excesul de consum importat dăunează grav cursului valutar. Explicațiile economiei comportamentale ajută la modul în care trebuie pusă în context mai larg și mai lung orice modificare a raportului de schimb între monede.

Cursul euro/leu

Rolul de indicator de tip indice bursier/proxy este interschimbabil cu indicatorul monetar Robor. Imaginea publică oglindită de curs este prea importantă. Cu toate temerile pe termen scurt despre cursul valutar, pe termen lung nu vor fi evoluții de îngrijorat sau de volatilitate severă emisă din surse interne de ordin politic, economic sau social. Importul de volatilitate va veni majoritar din alte influențe, externe. Depozitele populației vor continua să crească, atenuând parțial scăderea finanțărilor externe, care vor deveni mai scumpe. Capitalul local, inclusiv cel investit în titlurile de trezorerie, este mai calm și mai liniștit, mai puțin nevrotic și dezinteresat de arbitraj între valute și dobânzi. Acest capital este impozitat mai puțin de acum și astfel din 2018 va conta important în finanțarea sistematică a necesarului nostru de creștere economică.

BNR

Dacă logica anterioară este corectă, dobânda monetară ar trebui să rămână constantă. O eventuală creștere ar trebui să oglindească doar modificări ale așteptărilor de inflație remanentă. Altfel, politica monetară ar putea rămâne neutră și nemilitantă, au contraire cu ce este acum – opinia aproape comună a băncilor comerciale. Înăsprirea politicilor monetare de către toate băncile centrale, deși defazate în politici, apare sincronizată, în sensul alterării direcției politicilor – spre normalizare și extragere treptată, fără șoc, a politicilor non-convenționale monetare de până acum. În plus, indicatorii financiari și prudențiali ai sectorului financiar sunt în zona solidă, nivelul creditelor neperformante a scăzut (prin exportul acestora, raportul a ajuns sub 8%, deci riscul sistemic în Romania este sub cel mediu).

Deficitul bugetar

Modalitatea eficientă pentru administrarea elegantă a finanțelor publice și a cosmetizării bugetare pentru a obține un rating cât mai ridicat este măsura pro-activă, de încercare a menținerii costului dobânzilor prezente și, mai ales, viitoare la niveluri cât mai scăzute, care să permită continuarea împrumuturilor de pe piață, în condiții cât mai favorabile. Managementul deficitelor este necesar, dar nu și suficient pentru creștere sustenabilă.

Cei trei indicatori – deficit public, deficit de cont curent și datorie publică – sunt corelați cu disciplina fiscală și bugetară. România a făcut eforturi îndelungate pentru a atinge această disciplină; acum e timpul să culegem și roadele, însă efortul trebuie să fie calibrat și inteligent.

Deficitul comercial

Chiar și la valori mai mari ale acestuia, probabil de peste 5%, față de exorbitantul 14% din 2008, deficitul comercial al României este în continuare favorabil, atât timp cât o parte importantă a acestuia este finanțată de capital cu orizont lung. O parte din exporturi este dependentă majoritar de importuri, nu totul este pentru consum. Iar stabilizatorul automat – cursul depreciat – nu poate intra atât de ușor în funcție, din cauza altor efecte colaterale negative în economie.

Anul 2018 va încorpora toate avantajele stimulative fiscale, monetare și salariale în creșterea economică peste potențial, inflație peste așteptări, deficit bugetar la limită și deficit comercial finanțabil fără depreciere importantă. Dar când efectele stimulative se vor estompa, și deficitul comercial, și inflația vor urma un trend descendent. Între timp, creșterea economică potențială a României s-a modificat în sus, în primul rând datorită noilor vedete Agricultură și IT.

Deficitul structural

Regula europeană a compactului fiscal este ca deficitul structural să fie neutru, adică zero. Un deficit de –1% este de fapt o îngăduință fiscală, dar România, cu necesarul fundamental de creștere și investiții pentru convergența cu standardul Europei, este constrânsă de această limită.

Deficitul structural este o măsură economică a diferenței dintre cheltuieli și venituri ajustată cu influențele sezoniere ale ciclului economic. Constrângerea deficitului structural este o măsură disciplinară, corectivă pentru cheltuieli publice, dar, din păcate, și pentru creșterea economică.

Reglementări europene, MIFID, Basel

Intențiile onorabile ale reglementărilor sunt puse sub semnul întrebării prin dificultatea în creștere a businessului investițional și bancar, prin prisma cheltuielilor de reglementare mai mari, a celor de protecție a datelor și informațiilor etc. Comportamentul neprofesionist, fără standard etic cu grijă principală față de consumator, dar și prin asumarea necontrolată de risc financiar a jucătorilor din industrie a impus apariția acestor suprareglementări.

Rezultatul firesc al implementării acestor noi cerințe va fi un business în scădere al intermediarilor financiari (mai ales al celor mici), o reducere a activității de cercetare și informare a clienților și, cel mai important, va deschide o nouă eră a investițiilor pasive, de urmărire doar a indicilor bursieri.

Managementul activ al investițiilor, care presupune și costuri mai mari, pierde teren în favoarea automatizării și a gestionării doar pasive a riscului. Managementul corect și eficient are focus în primul rând asupra riscului și doar secundar pe urmărirea randamentelor superioare, convingătoare pentru client.

Creșterea economică

Guvernele se împrumută foarte ieftin acum, mai ales datorită dobânzilor de bază încă scăzute, administrate de băncile centrale. Dar odată ce acest trend se va defini clar, băncile centrale vor începe să restrângă facilitățile neconvenționale de lichiditate, concomitent cu creșterea prețului acestor lichidități (facilitatea convențională clasică, administrată prin dobânda de politică monetară).

Orice debitor intuiește că, odată și odată, din prea mult credit pe bilanț va veni scadența unui preț de plătit din îndatorare prea mare: acela al unui cost marginal mai mare al finanțării deficitului, în lipsa unei consolidări fiscale susținute și credibile.

Creșterea economică ne va surprinde pozitiv și în 2018, din nou. Dacă, pe plan mondial, creșterea este previzionată la 4%, atunci pentru UE este de 2%, iar România este de așteptat să crească cu 8–10%. Creșterea economică fără impuls monetar, doar fiscal, este un atu important pentru sustenabilitatea acesteia.

Inflaţia

Creșterea de inflație este firească, după politici fiscale și bugetar salariale de suport. O parte din creșterea de venituri din pensii, salarii mai mari și taxe mai mici este compensată natural de inflație. Economia are o capacitate limitată de atenuare a creșterilor de retribuție salarială sau de randament fără avans de productivitate. Creșterea de inflație prin cerere internă va fi parțial compensată de importul de deflație, ducând, în medie, la o inflație temperată, sub 3%.

Tendințele inflaționiste din efectul de bază al reducerilor fiscale, al creșterii prețurilor administrate vor fi temporare, iar Banca Centrală nu va găsi argumente suficiente de persistență a inflației pentru a ridica semnificativ dobânda de politică monetară. Băncile comerciale se întrec în estimări chiar de dublare a dobânzii-semnal a BNR.

Rata de creștere anuală a inflației depinde mult și de factori externi, de inflația, respectiv deflația importată. Un exemplu recent: prețul la unt și la ouă oglindește de fapt ceea ce se întâmplă pe piața vestică în legătură cu fabricarea acestor produse. Există acum o oarecare criză în economia producției acestor produse și în prețul la care sunt comercializate și pe piața noastră, dar care se va estompa în cele din urmă. Efectul acestora asupra inflației este tranzitoriu, dar unele modificări pot fi remanente.

Băncile

Fuziuni, achiziții și restructurări ale modelului de business impuse de rigorile de competiție, necesarul suplimentar de capital reglementat, dar și de valul de impuneri legislative noi. Băncile universale vor fi mai puțin profitabile, având necesar un minim de cotă de piață pentru profitabilitate, chiar și în condiții de creștere economică susținută și de reducere a creditelor neperformante. Această dezvoltare a businessului nu mai poate fi obținută doar prin creștere organică, ci prin achiziție de sau de către competitori.

Pentru anul 2018, condițiile financiar-monetare vor rămâne ușor suportive pe partea de dobânzi și ușor restrictive prin curs stabil, cu relativ puțină volatilitate, dar nedepreciat semnificativ. Profitabilitatea băncilor va fi în scădere.

Piața de capital

Creșterea economică, finanțarea riscului antreprenorial și capitalizarea fondurilor de investiții și de pensii se bazează esențial pe o piață modernă, funcțională și racordată la cerințele europene de transparență, bune practici, profesionalism și de prioritate a interesului comercial și financiar al clientului. O soluție practică pentru marile corporații românești ar fi să acceseze emiterea de acțiuni, dar și de obligațiuni tranzacționabile.

În acest fel, cel puțin două din argumentele critice ar putea fi soluționate, evitând astfel, deocamdată, apetitul scăzut pentru creditare al băncilor, dar și obținerea unui preț al riscului, poate chiar mai mic decât cel al obligațiunilor guvernamentale. Această opțiune s-ar putea dovedi de bun augur pentru piața de capital și jucătorii instituționali și individuali ai acesteia.

BVB

Lipsa de apetit pentru oferte publice și pentru achiziția de risc bursier este pandemică. România nu reușește, după mult efort, să intre pe radarul capitalului investițional internațional, cel de piață emergentă. Pare greu de crezut, dar definiția pentru piața noastră de capital este de frontieră. Anul 2017 a fost un an slab pentru bursă, cu randamente negative pe index.

Anul 2018 va fi mai bun pentru investiții bursiere, dar nu suficient și nu reprezentativ pentru performanța economică generală mult mai bună. Explicația cea mai plauzibilă pentru această necorelare este că bursa nu finanțează decât foarte puțin din această creștere economică.

Averea netă

Perioada prelungită de dobânzi mici a crescut și averea netă a clasei de mijloc, deși nu în măsura în care s-a mărit avuția celor mai bogați. Cum activele financiare sunt cele care cresc cel mai mult cu scăderea dobânzilor, sporul de avere pentru clasa avută, cea cu active preponderent financiare, a fost și mai mare. Dobânzile mici au mărit discrepanțele de avere. Valoarea activelor a crescut, dar mai ușor, și pentru clasele mai puțin avute.

Fructificarea de avere din dobânzi, mai ales pe alte monede decât leul, a fost mică, dar în termeni de avere imobiliară, averea românilor a crescut. Explicația cea mai plauzibilă este că o dobândă mică înseamnă o rată de actualizare scăzută, o valoare prezentă a veniturilor viitoare mare și deci o valoare prezentă a locuinței mai mare (mai ales la nivel de percepție).

Cele 370 de miliarde de euro în avere a românilor sunt alocate în jur de o treime în active financiare, iar restul în proprietăți imobiliare.

Autorități care se manifestă mai puternic, legislație mai modernă. Banca Națională, Autoritatea de Supraveghere Financiară, ANAF, ANPC, Consiliul Concurenței se vor exprima mai robust și mai hotărât în promovarea intereselor statului și protejarea consumatorilor. Capitalismul este modul cert și forma cea mai eficientă spre prosperitate, dar care nu se pricepe foarte bine la redistribuirea echitabilă a averii create.

De aceea, un stat modern trebuie să fie așezat pe instituții puternice, dar corecte, care să se îngrijească de menținerea echității sociale și a corectitudinii afacerilor economice.

La o datorie medie de 1 500 € avuția fiecărui român este în jur de 20 000 € în creștere de 6% pe an ca rezultat al unui activ financiar și imobiliar mai valoros.

INVESTIȚII

Investiţiile strategice de stat

Economia de stat nu mai face nici investițiile cu efect multiplicator minimal și, din păcate, managementul de deficit asigură doar sustenabilitatea finanțelor publice, dar nu și eficiența acestora. Dacă boala este supraîndatorarea, atunci tratamentul nu poate fi decât reducerea acesteia. Dacă, pe termen scurt, stabilitatea cursului și cea a prețurilor sunt rațiuni decisive de macropolitică și stabilitate, pe termen mai lung, sunt și alți factori determinanți ai creșterii economice și, mai ales, ai creării de joburi.

Aceștia rezultă cursiv din politici fiscale și de reglementare potrivite, din creșterea veniturilor pe baza certitudinii productivității susținute mai bune și a ridicării gradului de ocupare, dar și de incluziune socială, pe baza unei evoluții demografice favorabile sau prin politici de poziționare strategică avantajoasă în parteneriatele politice și sociale. Pentru investițiile naționale strategice avem nevoie de un Fond. Detaliile construcției acestuia vor face diferența pentru atingerea obiectivelor naționale de investiții în infrastructura productivă și multiplicativă.

Investiţiile publice, corporative și individuale

Indivizii şi corporațiile investesc atunci când guvernul investește. Un climat investițional favorabil este molipsitor. Narativul creșterii economice doar prin consum nu mai are pe viitor suficientă portanță de creștere economică fără investiții de substanță, care, odată pornite la nivel guvernamental, vor fi replicate și la nivel de firme și de indivizi. Fără credit nu se poate crește economic și nu se pot face investiții.

Fără investiții, nu se poate genera creștere economică sustenabilă și cu impact pe nivel de trai mai bun, mai robust și deci o calitate a vieții mai bună.

Fondurile de pensii

Marii jucători din piața finanțării deficitului bugetar, cu influență hotărâtoare și pe piața monetară a lichidităților în lei. Băncile, investitorul local și cel speculativ, nu au un orizont investițional suficient de lung pentru a finanța la prețuri cât mai mici creșterea economică mai mare. Fondurile de pensii sunt instrumente – transformatoare de maturitate pentru finanțare pe termen lung a deficitelor.

Micșorarea contribuției pilonului 2 atenuează acest efect de creștere de până acum a averii personale în contul privat de pensie, în favoarea celor mai puțin avuți sau care depind exclusiv de pensia publică. Procentul-țintă finală de 6% era doar unul ales generic, care acum dovedește că este mai greu să iei decât să dai.

Homo economicus, pe cât prețuiește surprizele pozitive, pe atât de mult le disprețuiește pe cele negative, iar cel căruia i s-a promis ceva are memorie foarte bună – întocmai unui copil care nu uită și nu iartă promisiunile neonorate ale unui părinte. Politicile fiscale și salariale reflectă realitatea socială și politică a momentului.

Prin comparație cu alte țări ale Europei Centrale, acest procent de scădere este totuși relativ mic. Oferirea opțiunii de alegere între cele două sisteme, privat și de stat, dar și reducerea semnificativă a necruțătorului comision de 2,5% inițial ar fi două măsuri corecte. Acest coeficient perceput inițial, lipsit de curtoazie profesională, cumulează un minus semnificativ din capitalizarea portofoliului prezent (pentru calculul performanței investiționale există multe cercetări academice și profesionale în care adevărul este, de obicei, la mijloc).

Măsurarea performanţei economice și investiţionale depinde de cine o face

Analiza cea mai serioasă a mentenanței randamentului investițional în viitor nu pune mare preț pe reușitele din trecut. De exemplu, atât pentru administratorul guvern, cât și pentru managerul privat de pensii nu va fi ușor să protejeze puterea de cumpărare a pensiilor noastre viitoare, în scenariul plauzibil al dobânzilor în creștere; acest scenariu este clear and present danger pentru majoritatea bancherilor centrali; dar nici guvernul nu se poate lăuda cu performanțe dovedit superioare, mai ales că la administratorul privat există măcar avantajul cunoașterii sumelor cumulate nominal.

Din această dilemă a contribuabilului-investitor-viitor pensionar, se poate evidenția soluția de compromis eficient – cea de administrare a unui fond de investiții individual, construit de fiecare dintre noi. Acest fond individual investițional poate să țintească interesul clientului ultimul pe-listă-ca-de-obicei urmărind sistematic și riguros creșterea puterii de cumpărare a pensiei viitoare. Dacă valoarea nominală a pensiei este un drept, valoarea ei reală este un privilegiu, iar pentru menținerea acestui privilegiu, individul modern poate să devină mai priceput și mai abil în managementul finanțelor sale personale.

Dezinteresul pentru educaţie și educatori relevant pe piaţa muncii

O națiune care nu investește serios în sistemul de educație, în promovarea și susținerea celor mai buni risipește valoarea oportunităților viitoare. Democrația se construiește cu credit, iar prosperitatea se menține cu investiții pentru infrastructură productivă și pentru educație relevantă societății și individului.

Avansul continentului economic euroasiatic

Noul Drum asiatic al Mătăsii și ambiția de modernizare a societății se vor constitui într-un potențial economic care, odată pornit, nu mai poate fi ușor de oprit. În China, dorința tectonică de emancipare economică a unei întregi societăți, atât de sărace altădată, de exemplu impetus-ul matrimonial al bărbaților tineri care au din start un dezavantaj major, de 20 de băieți la o fată disponibilă marital, se vede în spiritul antreprenorial și în ambiția pentru succes economic. Cum altfel poate un băiat a se evidenția în competiția pentru mâna domnișoarei în fața celor 19 pretendenți (presupus a avea același scop), poate la fel de atractivi, dar nu și la fel de calificați economic?

TEHNOLOGIA DISRUPTIVĂ

Tehnologia disruptivă va fi omniprezentă, chiar dacă autoritățile vor fi represive legislativ. Uber, Bitcoin, Twitter, Facebook, YouTube, Waze pot face și desface o persoană, companie sau campanie. Presiunea pentru redistribuirea

averii, dar și pentru deschiderea oportunităților economice se va face în favoarea noilor pretendenți la clasa de mijloc și, de ce nu, la cea bogată. Leadershipul digital va face diferența între companiile și persoanele cu imagine publică favorabilă, cu viață activă digitală, care interacționează cu baza de clienți sau de votanți, și cele care ignoră acest trend cinetic economic, aproape viral. Inovația și tehnologia în finanțe, bănci, investiții se vor modifica continuu sub influența Robo/banking și a finanțelor algoritmice.

BITCOIN AND CO

Deși interesantă și promițătoare mai ales datorită tehnologiei blockchain, dar și îngrijorătoare în același timp, criptomoneda este, de fapt, o exprimare a unui avantaj competitiv al puterii digitale de calcul și denotă accesul la resurse majore de timp și de energie electrică și de conexiune de calibru la internet. Această putere de calcul se folosește doar într-un singur fel, acela de a rezolva un algoritm, dar nimic altceva substanțial economic. Odată aranjat algoritmul, această soluție este apoi simplu de verificat de toți minerii jurnalului de tranzacții blockchain. Dar, și pentru că prețul energiei folosite pentru calculul algoritmului este foarte mare, valoarea economică adăugată este relativ mică.

Competitorii, mari procesatori de informație de suport în tranzacțiile comerciale, au o audiență integrală, mondială. Criptomonedele, interesante și la modă, fac atractivă asumarea riscului doar pentru o minoritate de speculatori, în sensul cel mai simplist al definiției – cei fără aversiune la risc, dar cu acces nelimitat la energie electrică ieftină și la sisteme de calcul infailibile non-stop.

În contrast, sistemul financiar clasic, cu toate tarele lui, îndeplinește aceeași misiune pentru întregul glob. Noile criptomonede sunt de fapt active financiare speculative, extrem de volatile, care au acum cea mai mare creștere a valorii din toate timpurile. O altă îngrijorare este facilitarea unui mediu de tranzacționare pentru afaceri ilicite sau de mare pericol public. În ultimul rând, problemele inerente ale bitcoin nu pot fi soluționate per se, pentru că sunt parte integrantă din soluțiile tehnologice pe care le propun. Deziluzia colectivă va ține mult paginile de media în 2018.

Resetul riscului geopolitic va crea oportunități economice noi pentru România

Uniunea Europeană se va poziționa mai clar definit în două opinii: cea nord-vestică (Germania, Franța, nordul Europei) și cea central-estică (Grupul de la Vișegrad). Funcționarea fondului monetar european va ajuta Banca Centrală Europeană în procesul de normalizare a politicii monetare (creșterea dobânzii, reducerea achiziționării de titluri), dar și de protejare a finanțării deficitelor europene la eventuale atacuri de panică ale pieței financiare.

Europa trebuie să își ranforseze structura financiară de pavăză la risc (opinia vestică europeană), dar și structura de protecție antiemigrație (dorința partenerilor estici). Pentru ca Uniunea să poată funcționa eficient și pe mai departe, ambele părți trebuie să maximizeze compromisul în favoarea celorlalți. UE va deveni mai robustă politic și economic. Performanța economică, susținută în primul rând de menținerea politicii monetare a BCE și de creștere economică solidă, va fi argument de încredere în viitorul Uniunii.

Reușita economică va oferi suport continuu pentru balansul disfuncționalității politice și al diferendului de opinii inerent. Pentru a câștiga teren în demersul regularizării politicilor fiscale și al trezoreriilor statelor europene, Europa de Vest trebuie să facă un pas de compromis în criza migrațiilor, în favoarea Noii Europe (Centrale și de Est).

Încrederea în economie vine în primul rând de la plenitudinea de joburi. Când există joburi pentru toate categoriile, vârstele, atunci oamenii sunt optimiști. Joburi mai multe înseamnă competiție între angajatori și, de ce nu, pentru cei hotărâți, șansa unui salariu mai mare. Iar un salariu mai bun aduce bonitate și capacitate de îndatorare mai mare. Conform teoriei economice a autocontrolului (formulată de Richard H. Thaler, Premiul Nobel pentru Economie în 2017 pentru contribuția adusă domeniului economiei comportamentale), inabilitatea noastră de a ne controla tendința spre consum impulsiv-compulsiv ne împinge să economisim și să investim prea puțin pentru viitor față de ceea ce consumăm imediat.

Mai mult, prin mimetism financiar, indivizii reproduc economic comportamentul văzut la guvern și la corporații – investițiile pot fi/sunt amânate, consumul este necesar acum. Aplicația practică a teoriei propune schemele de investiții automate, vehicule recomandate care pot ajuta individul modern să fie mai precaut, mai interesat de consumul lui în viitor, adică de investițiile lui de acum.

Ciclul economic și cel politic sunt contraciclice, în mod natural. Așteptările populației – votanți și plătitori de taxe – trebuie bine administrate la nivel de comunicare și de implementare a politicilor publice. Miopia deciziilor de politici economice ține cont și de faptul că interesul politic este firesc orientat în primul rând pe termen scurt, iar politicile contraciclice par a fi fezabile electoral doar în ultima parte a ciclului economic, cea de pregătire și de contracarare a corecției economice necesare și inevitabile.

Deocamdată, România se află în plină expansiune economică, iar această corecție naturală, indusă de hipercompetitivitatea mondială și de impetus-ul de schimbare, pare a fi îndepărtată în timp, cel puțin până la apariția obligatorie a unor politici publice strict contraciclice (de pregătire, poziționare la corecție). Este deci firesc, în realitatea economică de acum a României, ca un asemenea gen expansionist de orientare fiscală și salarială să fie direcționat spre taxe mai mici, salarii și pensii mai mari, de creștere imediat vizibilă a nivelului de trai și de amânare a efortului investițional contraciclic. Dacă ar face invers, establishment-ul politic ar pregăti de fapt terenul roditor pentru competitorii care vor urma la guvernare, poziționându-și politicile în favoarea termenului mediu și lung, contraintuitiv instinctului de conservare a puterii politice.

Uber-competiția internațională

În comparație cu alte domicilii fiscale, România este atractivă și interesantă. În plus, oportunitățile oferite capitalului investițional sunt atractive pe termen lung, mai ales prin prisma noii arhitecturi politice și economice a Europei. Bunăstarea se poate împrumuta pe credit, dar menținerea ei se face doar pe avans productiv, la nivel individual, corporatist și național. În neoeconomia mondială a consumului, a Uber-competiției și a rivalității pentru transferul de prosperitate, sunt foarte mulți pretendenți la această bunăstare economică. România este o excelentă sursă de producție industrială și de servicii, dar și o piață de desfacere.

Economia comportamentală

Este un nou ajutor în înțelegerea, desenul și implementarea politicilor economice și investiționale. Studiul economiei comportamentale (recompensat anul acesta cu un al treilea Premiu Nobel pentru Economie) poziționează și caută soluții pentru individul agent economic în realitatea economică existentă și nu încearcă să propună soluții de modificare a ecosistemului economic, ci modalități de adaptare a individului la acesta.

Din perspectiva finanțelor comportamentale, această abordare de politici publice non-austere apare rațională, iar din punctul de vedere al percepției publice, recomandabilă. Câștigurile nesperate (din taxe mici și salarii/pensii mai mari) sunt plăcute publicului votant și au o valoare psihologică importantă, imediată.

Pierderile, care pot fi lăsate eventual următorului ciclu politic, sunt însă mult mai dureroase, argumentează logica finanțelor comportamentale (prin teoria prospectului financiar monetar ce a câștigat un Premiu Nobel pentru Economie în 2002: în domeniul pierderilor economice, tendința umană este mai degrabă riscofilă; în domeniul câștigurilor, investitorii sunt preponderent riscofobi, pierderile contează psihologic mult mai mult).

Gratificarea imediată, factorul de feel good, de respectabilitate și admirație promptă în cercul social (mai ales cel digital), satisfacția promovării unei imagini personale și profesionale în accesiune și la curent cu tot ce este cool, sunt toate ingrediente de like și de nelipsit în noul format de Individual Economy al unei persoane de succes, așa cum este acesta definit (corect sau incorect) astăzi.

Suntem o națiune modernă, de succes!