În anul Centenarului, ar trebui să fim mai atenți la monumentele care ne înconjoară, ar trebui să ne găsim un moment în care să ne reamintim marile personalități ale acestei țări care, prin acțiunile lor, au pus piatra de temelie a României Mari.

Unul dintre cele mai cunoscute cimitire din România, după Cimitirul Vesel de la Săpânța, este cimitirul Bellu, loc de odihnă pentru elita culturală românească, pentru personalități de marcă ale diferitelor epoci.

Pe ulița Șerban- Vodă exista, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, o grădină de portocali care aparține baronului Barbu Bellu, ministru al Cultelor și Justiției. Cele 15 hectare de teren au fost donate de Barbu Bellu Sfatului Orășenesc care hotărăște la finalul anului 1852 hotărăște amenajarea cimitirului în acest loc.

Arhitectul Alexandru Orăscu, după ale cărui planuri a fost ridicată și Universitatea din București, realizează proiectul pentru ridicarea capelei pe locul unde cândva fusese biserica lui Bellu cel Bătrân, tatăl baronului Barbu Bellu.

Deși în 1856 în acest loc apar primii îngropați, cimitirul va începe să funcționeze legal și oficial abia în 1859 când C.A. Rosetti – primul concesionar găsit în arhive – cumpără un loc de veci pentru fiica sa Elena. Rosetti este urmat de Cezar Bolliac care și-a înmormântat aici soția în 1860.

Odată cu trecerea timpului, cimitirul din Șerban Vodă devine un adevărat muzeu pentru că aici arhitecți celebri, sculptori, sau pietrari au realizat adevărate opere de artă care evocau personalitățile aflate în cimitir.

Spre exemplu, arhitectul Ion Mincu realizează mausoleul familiei Ghica, al familiei Cantacuzino, al bancherior Gheorghieff, Tache Protopoescu, Vlasto, Iacob Lahovary. 

Iar exemplele nu se opresc aici. Amintim de asemenea, capela Cazzavillan construită de arhitectul A. Clavel, cele ale familiilor Mavrocordat, Slătineanu, Filipescu, Vasile Lascăr etc.

Poveștile pe care vizitatorii le pot afla pe aleile cimitirului Bellu sunt absolut fascinante, dramatice și pot constitui adevărate subiecte de roman sau de film.

Câteva din poveștile cimitirului Bellu

Unul dintre cele mai frumoase monumente este cel al familiei Poroineanu care reprezintă o tânără moartă, culcată pe spate și un tânăr care stă la picioarele ei cu capul plecat. Povestea lor este una cu totul specială. Cei doi tineri au fost despărțiți când erau copii: băiatul a rămas în țară iar fata a fost dusă la Paris. Niciodată nu li s-a spus că sunt frați. Cei doi s-au întâlnit când tânărul a plecat la studii în Franța. acolo și-a întâlnit marea iubire, o femeie de o frumusețe rară. Cei doi s-au căsătorit imediat. Fericirea lor a durat până când, întorși în țară, au aflat cumva că sunt frați. Această cumplită veste i-a făcut pe cei doi îndrăgostiți să-și pună capăt zilelor.

Un alt monument remarcabil din cimitirul Bellu este cavoul doamnei cu umbrelă, realizat de sculptorul Raffaelo Romanelli. Și această minunată sculptură este expresia unei povești de dragoste dintre o guvernantă din înalta societate belgiană și Andrei Popovici, un medic român. Întrucât era văduv, Popovici, a căutat la Paris o guvernantă pentru cei doi copii ai săi. Aici a întâlnit-o pe Katalina Boschott. Cei doi s-au îndrăgostit și într-o vară au hotărât să-și petreacă singuri o vacanță la Băile Herculane. Aici, ea s-a îmbolnăvit de peritonită. Deși a fost transportată de urgență la spitalul din Herculane, incompetența medicului de acolo a făcut ca guvernanta să moară pe patul de operație.

Doctorul Popovici și-a înmormântat iubita la Bellu, dar a ținut secretă povestea de dragoste. Pe peretele monumentului stătea scris, până nu demult:„Cet animal de médecin m’a tuée!”( Acest animal de medic m-a ucis!).

Pe aleile cimitirului Bellu veți găsi mormântul Iuliei Hașdeu. Tatăl său, Bogdan Petriceicu Hașdeu, susținea că mormântul fiicei sale a fost construit după indicațiile primite de la spiritul fiicei sale, așa cum a fost construită și castelul de la Câmpina.

În locul unde s-ar fi aflat în mod normal crucea monumentului funerar se află un glob pământesc susţinut de doi sfincşi. Sub aceştia se află un craniu de om căscat în jurul căruia scrie:„Lăsaţi rândunica să-şi facă cuibul”. Dar ce uimeşte mai mult este interiorul criptei. Bogdan Petriceicu susţinea că a primit indicaţii post-mortem de la fiica sa, prin care aceasta cerea imperativ ca partea de sus a criptei să fie din sticlă pentru ca toţi care vin la ea să îi poată vedea faţa îmbălsămată.

Prin 1930, capul Iuliei Hașdeu a fost furat de mai mulți studenți bucureșteni pentru a-l folosi la ședințele de spiritism. Nici până astăzi nu au fost găsite rămășițele.

Bellu, locul de odihnă al elitei românești

Vizitatorii pot, în plimbarea lor pe aleile cimitirului, să se reculeagă sau să pună o floare la Mihail Eminescu, Barbu Catargi, Toma Caragiu, Haricleea Darclee, Valentin Lipatti, Petrache Poenaru, Prințul Ion D. Bibescu, I. L. Caragiale, G. Coșbuc, Gelu Naum, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Butculescu, Cincinat Pavelescu, Maria Tănase, Constantin Tănase, Petre Ispirescu, profesorul Ștefan Niculescu, Acad. Paul Cernovodeanu, Titu Maiorescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, lulia Hașdeu, Generalul Nicolae Bădescu, Ion Vasilescu, istoricul George Bezviconi, ziaristul Ion Chirilă, Sică Alexandrescu,  Nicolae lorga, Constantin Esarcu, Cella Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Nae lonescu, Gică Petrescu, Dan Spătaru, Conții de Gramont, Mina Minovici, Alice Voinescu, Virgil Tatomir, Spiru Haret, Tudor Vornicu, Toma Stelian, Familia Dalles, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Alexandru Odobescu, Anda Călugareanu, Fory Etterle, Amza Pelea, Adrian Pintea, Tudor Mușatescu, Ioana Radu, Grigore Gafencu, Tudorel Popa, Magda Isanos, Ion Simionescu, Dem Rădulescu, Dumitru Furdui, Anton Uncu, Dr. Virgil Șerbanescu, Acad. Horia Hulubei, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ion Jalea.