SALVATORI LA SANADOR

Q Magazine i-a întrebat pe unii dintre cei mai buni medici români de ce au ales Spitalul Clinic SANADOR? Răspunsurile încep de la prețuirea pentru acționari, până la dorința de a lucra într-un spital în care există aparatură unicat în România.

• „Inflația Ormuz” – noua provocare în ecuația politicii monetare
• Sorin Grindeanu: Îmi cer scuze românilor că nu am oprit această prăbușire mai devreme
• Bolojan, de la „salvator” la „asasin economic”. Datele INS arată o Românie prăbușită economic în ultimele 10 luni
• Avertismentul unui specialist de top: Bolojan e eșecul unei metode. Sistemul nu mai acționează coerent
• Dezvǎluiri devastatoare despre Volodimir Zelenski

Conf. Univ. Dr. HORAȚIU MOLDOVAN: O intervenție chirurgicală cardiacă este intersecția a două destine umane: al pacientului și al chirurgului

Am vrut să trăiesc și să „locuiesc” în casa pe care am construit-o. Am venit la SANADOR în urmă cu câțiva ani. În 2011 situația în chirurgia cardiacă din spitalele publice era relativ dificilă din cauza bugetelor diminuate în aceea perioadă (criza, reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, a salariilor etc.) În contextul respectiv activitatea de chirurgie cardiacă se diminuase și pacienții erau plasați pe liste de așteptare pentru a accede la o intervenție chirurgicală. În această situație economică, dezvoltarea în domeniul privat a apărut ca o alternativă de a augmenta activitatea și de a rezolva o parte din pacienți, în acest fel crescând accesibilitatea globală la serviciile de chirurgie cardiovasculară.

Am discutat această problemă cu conducerea Spitalului Clinic SANADOR și am ajuns la concluzia că poate fi dezvoltat în cadrul acestuia un serviciu de chirurgie cardiacă modern și performant.

De la prima vizită aici, am constatat nivelul tehnic ridicat, comparabil cu cel al Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” unde lucram.

Era evident că din punct de vedere al Blocului Operator și al Terapiei Intensive era posibilă practicarea de intervenții chirurgicale de mare complexitate, adaptarea pentru chirurgie cardiacă urmând a fi făcută.

În 2013 au fost achiziționate aparatura și tehnologia necesare. Totodată, am avut posibilitatea să pregătesc o echipă completă de chirurgie cardiacă în cadrul Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” de la Spitalul Fundeni.

Reunind această echipă complexă din care au făcut parte Dr. Mihaela Crăciun – medic primar ATI, Dr. Daniela Popescu – medic primar cardiolog și Dr. Antonia Cosima Ionescu – medic specialist în circulație extracorporală, precum și colegi de la Spitalul Fundeni – Dr. Cristian Voica – medic specialist chirurg, Victor Pavel – asistent pefuzionist și Camelia Boca – asistent instrumentar, am realizat prima intervenție chirurgicală pe cord deschis la SANADOR în data de 18.11.2013. Pacientul, un bărbat de 80 de ani cu o leziune coronariană critică, a beneficiat cu succes de o operație de triplu by-pass aortocoronarian.

Activitatea a continuat și s-a augmentat progresiv.

În 2014 am realizat prima operație pentru disecție acută de aortă la un pacient de peste 85 de ani și am realizat împreună cu Dr. Rodica Niculescu – medic primar de cardiologie intervențională, atunci Șef de Laborator la Spitalul Floreasca, și Dr. Ionel Droc de la Spitalul Militar Central „Dr. Carol Davila”, prima împlântare de stent graft endoaortic printr-o abordare hibridă.

Tot în 2014 s-au practicat primele implantări de valve aortice transcater – TAVI, fiind printre primele experiențe din țară cu această tehnologie.

Am continuat să lucrez în paralel la Institutul „C. C. Iliescu” și la Spitalul Clinic SANADOR pregătind în continuare echipă de asistente pentru Bloc Operator și Terapie Intensivă. În această perioadă s-au adăugat echipei noastre Dr. Florentina Matache, medic primar ATI, Dr. Costin Scarlat, medic primar ATI, precum și Dr. Elena Nechifor, medic specialist chirurgie cardiovasculară – toți de la Institutul „C. C. Iliescu” din cadrul Spitalului Fundeni.

Numărul și complexitatea operațiilor a crescut progresiv.

În 2015 au venit Dr. Gabriel Vasile – medic specialist chirurgie cardiovasculară, Dr. Anca Filip – medic specialist ATI de la Spitalul Militar din București.

În anul 2015 am luat decizia de a lucra exclusiv în cadrul Serviciul de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Clinic SANADOR deoarece am considerat oportun să mă concentrez exclusiv pe dezvoltarea acestuia. Am avut dorința, oarecum firească, de a trăi și a locui în casa pe care am construit-o cu pasiune și dedicație, renunțând la o poziție profesională înaltă în cel mai mare spital universitar din România.

Conf. Univ. Dr. HORAȚIU MOLDOVAN, Medic Șef Chirurgie cardiovasculară, Doctor în Științe medicale, Membru titular al Academiei de Științe Medicale din România. A operat cu succes, la Spitalul Clinic SANADOR, primul pacient de peste 85 de ani din țară cu disecție acută de aortă și a efectuat prima embolectomie directă de arteră pulmonară la o lauză în stop cardiac, cu tromboză venoasă.

FAMILIA UNUI PACIENT NU ÎNȚELEGE CĂ ESTE O PIERDERE ȘI PENTRU MINE

Pierderea unui pacient este o experiență traumatizantă pentru mine și pentru colegii mei.

Suferința este mare, după familia pacientului noi suferim cel mai mult. Spre deosebire de alte specialități chirurgicale, chirurgia cardiacă, adresată „organului vital” prin excelență, produce inevitabile pierderi. Este important ca numărul lor să fie minim și prestația chirurgicală și medicală să fie corectă.

Desigur, nu totdeauna familia unui pacient care s-a pierdut înțelege că este o pierdere și pentru mine… Totuși păstrez un gând pentru toți cei pe care nu am reușit să îi salvez.

Acest revers amar al medaliei poate să apară uneori, desigur. Fără a îi diminua tragismul și nefericirea, viața ne obligă să privim înainte, să ne focusăm și să înțelegem fiecare eșec, să învățam din el și să ameliorăm performanța pentru următorii pacienți, care au atâta nevoie de noi.

Puțini sunt cei care și-au dorit și au reușit

Am petrecut la SANADOR aproximativ 5 ani. Am operat mai multe sute de pacienți și am avut mari satisfacții. Am reușit să creez un Seviciu de Chirurgie Cardiacă de la zero. Este un fapt pe care l-am dorit de la începutul carierei.

Puțini sunt cei care și-au dorit și au reușit asta. Am format o echipă, au venit împreună cu mine în acest proiect, de la Spitalul Fundeni, profesioniști desăvârșiți care au crescut nivelul medical general al Spitalului Clinic SANADOR, dincolo de chirurgia cardiacă. Am dezvoltat tehnici noi, în special în domeniul chirurgiei minimal invazive și alături de Dr. Rodica Niculescu, în chirurgia endovasculară. Sper ca lucrurile să se poată dezvolta în continuare.

O intervenție chirurgicală cardiacă este intersecția a două destine umane: al pacientului și al chirurgului. Succesele noastre ne aduc cele mai mari satisfacții. Ne ajută să trecem uneori peste inevitabile insuccese.

Toți pacienții care mi-au trecut prin mână mi-au rămas în memorie… Și dacă am uitat uneori numele lor, îi am cu mine în suflet. Definitiv.

Chirurgia cardiovasculară este o specialitate scumpă.

Ea trebuie suportată de stat atât în spitalele publice, cât și în spitalele private. Decontările de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate trebuie să reprezinte costurile reale ale fiecărui caz rezolvat. În România se decontează pentru un pacient operat pe cord deschis 2500 euro, în timp ce în Bulgaria și în Moldova se decontează 8000 euro, iar în Slovenia 12000 euro. Sunt lucruri cunoscute.

Deși bolile cardiovasculare reprezintă prima cauză de mortalitate în România, domeniul nostru este cel mai sărac. Cred că aceasta este direcția în care trebuie să ne orientăm și să ne dezvoltăm.

Putem pregăti medici rezidenți și în privat

În România, învățământul postuniversitar cu medici rezidenți este restricționat doar la instituțiile de învățământ superior de stat și în spitalele publice. Este o realitate care era logică în urmă cu ceva timp.

Astăzi s-au dezvoltat instituții de învățământ superior medical private și spitale private care pot să formeze tineri rezidenți. Au cadrele didactice universitare cu experiența necesară, care au condus programe de rezidențiat zeci de ani, care conduc doctorate, iar spitalele au și activitatea și nivelul de dotare tehnică care să le permită cu ușurință acest fapt.

Rezidenții români pot face stagii de pregătire în clinici private din străinătate, dar nu pot deocamdată să fie pregătiți în spitalele private din România. Am speranța să evoluăm și în această direcție la Spitalul Clinic SANADOR.

UNICAT în România

Angiograful Philips Azurion 7 reprezintă cea mai recentă inovație dedicată intervențiilor ghidate imagistic. Oferă o calitate înaltă a imaginilor (medicii pot vizualiza întreaga hartă vasculară a zonei vizate) cu doze minime de radiații atât pentru pacient, cât și pentru personalul medical.

Angiograful Philips Azurion 7

Această platformă permite evaluarea arterelor din întregul organism (începând cu cele cerebrale, coronare, până la arterele membrelor inferioare) și tratarea întregii game de afecțiuni arteriale, atât la nivelul cordului, cât și în afara sferei cardiace – afecțiuni la nivelul vaselor periferice și cerebrale.

Philips Azurion 7 are un software ultraperformant care efectuează reconstrucția 3D a imaginilor, contribuind la evaluarea corectă a leziunilor, creșterea siguranței procedurii și reducerea timpului operator. Medicul are posibilitatea de a vizualiza și diagnostica inclusiv afecțiunile vaselor greu vizibile în anumite conjuncturi (cum ar fi în cazul pacienților supraponderali), afecțiunile vasculare pot fi tratate mult mai eficient, iar recuperarea pacienţilor are loc mult mai rapid.

În Blocul Operator există sistemul video 360o pentru supraveghere, instalat în cadrul secției de Terapie Intensivă Chirurgie cardio-vasculară (TICCV), o facilitate a Spitalului Clinic SANADOR.  Medicii își pot vedea pacienții prin intermediul camerelor video (zoom in/out, rotire 360o), oriunde s-ar afla, accesând o aplicație mobilă, cu user și parolă.

La Spitalul Clinic SANADOR se realizează 12.000 de operații pe an.

Durata medie a unei operații este în jur de 3 ore. Se fac însă și intervenții mici care durează mai puțin de o oră, altele, mai complexe, care pot depăși 10 ore.

Despre operația de 18 ore

Operațiile pentru rezolvarea „disecției acute de aortă” sunt, în general, prelungite. Asta deoarece este necesară coborârea temperaturii pacientului la 18 grade și mai cu seamă reîncălzirea lui. În mod normal o astfel de operație durează 6-8 ore, însă atunci când sunt complicații, da, poate dura și 18 ore, cum am avut un caz, însă acest timp nu este o performanță, ci arată că au fost probleme și o situație dificilă.

Pe parcursul unor asemenea intervenții există timpi de „așteptare” care permit pauze necesare și membrii unei echipe se pot schimba.

Înlocuirea rădăcinei aortice este o operație de rutină.

În cursul intervențiilor chirugicale cardiovasculare pot fi situații limită care să pună în discuție prognosticul vital imediat, dar ele pot fi gestionate. Astăzi pierderea unui pacient în cursul unei operații este excepțională. Acest deznodământ nefericit survine, din păcate, în perioada postoperatorie și, de cele mai mult ori, ține de patologia avansată a acestor pacienți. Din fericire, aceste situații sunt rare, dar ne confruntăm uneori cu ele.

Îmi amintesc, practic, toți pacienții mei. În special cei la care a fost mai dificil. Dacă pot confunda uneori, după ani și mii de cazuri, numele lor, rămâne întotdeauna povestea.

Pe parcursul unei intervenții lungi poți simți oboseala, mai ales noaptea, dar asta este…Sentimentul de teamă există deseori, în special în fața cazurilor limită și a situațiilor neprevăzute. El trebuie controlat. Frica de eșec este firească, ea însă mobilizează toate energiile chirurgului, chiar și pe cele pe care nu era conștient că le are.

DR. BOGDAN MARȚIAN: Aș putea să evoc câțiva pacienți, de complexitate majoră, care au părăsit Spitalul Clinic SANADOR vindecați și care nu cred că ar fi supraviețuit în alt spital. Așa ceva nu se poate uita

Pierderea unui pacient este cel mai greu moment din viața unui chirurg. Primul meu contact cu Spitalul Clinic SANADOR a fost în 2008, când am fost invitat să colaborez, adică să consult și să operez pacienți care doreau să fie tratați de mine, dar în sistemul privat.

În cursul anului 2015, am decis să lucrez în străinătate (Marea Britanie) și cu puțin timp înainte de a semna contractul, în cursul unei întâlniri pur colocviale cu cineva din conducerea companiei, mi s-a propus să mă mut cu normă întreagă la SANADOR în loc de a pleca în străinătate.

Primele luni au fost mai puțin complicate decât mă așteptam, iar adaptarea a fost ușoară. În fond, colaboram de câțiva ani cu acest spital.

Cred că spitalele din România sunt foarte heterogene și, în consecință, greu comparabile. Pe de altă parte nu sunt convins că spitalele private pot fi comparate consistent cu cele publice. În atare condiții aș putea spune despre SANADOR, în sinteză, că este capabil să trateze cu succes pacienți cu boli de maximă severitate și complexitate.

Pierderea unui pacient este întotdeauna cel mai greu moment din viața unui chirurg și nimeni din exterior nu poate înțelege asta. În situațiile acestea suntem singuri, față în față cu propria conștiință, care ne verifică dacă am făcut tot ce era posibil și dacă am făcut-o corect. Cei din afara profesiei, sub impresia că ne cer perfecțiunea, pretind în realitate imposibilul pentru pacienți care nu pot fi salvați orice am face.

Dr. BOGDAN MARȚIAN, Medic primar Chirurgie generală, Doctor în științe medicale, Șef al secției Chirurgie generală din cadrul Spitalului Clinic SANADOR. A efectuat peste 100 de rezecții colo-rectale laparoscopice impuse de cancere, dar și prima intervenție pentru obezitate din Spitalul Clinic SANADOR.

Din nefericire, există oameni care fie nu înțeleg, fie refuză să accepte această realitate. Curios, ori poate simplu de înțeles, cazuri de acest gen se agregă în jurul spitalelor private. Cu toate acestea, nu am avut niciodată tentația de a evita un caz complicat, nu am făcut asta și nici nu o voi face vreodată.

Cred că nici unui pacient nu trebuie să i se refuze șansa de vindecare oricât de mică ar fi aceasta.Mi-aș dori ca ministrul Sănătății să trateze spitalele private în aceeași manieră în care tratează și spitalele de stat. Peste tot se tratează pacienți.

Toate zilele petrecute aici sunt  memorabile.  Aș putea să evoc câțiva pacienți, de complexitate majoră, care au părăsit Spitalul Clinic SANADOR vindecați și care nu cred că ar fi supraviețuit în alt spital. Așa ceva nu se poate uita.

Spitalul Clinic SANADOR este singurul spital privat din București care efectuează tromboliză.

Se face curățenie după fiecare intervenție chirurgicală și ori de câte ori este nevoie.

7 milioane de  euro  este valoarea totală a investiției în Blocul Operator și ATI.

DR. Cornelia Preda: Am salvat prematuri de 24 de săptămâni

Într-un spital privat se comunică mai mult cu pacienții. Am început să lucrez la Spitalul Clinic SANADOR în anul 2014. Am luat această decizie pentru că acest spital îmi oferea condiții mult mai bune de lucru și, de ce să mint, un salariu mai bun.

Primele luni au fost destul de grele, deoarece diferența între un spital de stat și un spital privat este destul de mare, atât ca mod de abordare a pacienților, ca circuite și ca ierarhii în spital. Ca atitudine a personalului medical față de pacienți, într-un spital privat se comunică mai mult cu aceștia, poate și pentru că nu sunt atât de mulți.

De asemenea, spitalul privat îți oferă tot ceea ce ai nevoie pentru a practica o medicină de top.

Și personalul, ca număr, este mult mai mare în spitalul privat. Raportul între asistente și copiii îngrijiți în Terapie Intensivă este net superior într-un spital privat. Este clar că o asistentă la un copil asigură o îngrijire mult mai bună decât o asistentă la 10 sau la 20 de copii.

Dr. CORNELIA PREDA, Medic primar Neonatologie și Șef al secției Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic SANADOR. Împreună cu echipa de la Neonatologie, a îngrijit prematuri foarte mici, cu vârste de gestație chiar și de 24-25 de săptămâni. Cel mai impresionant caz este cel al unui prematur de 28 de săptămâni, dintr-o mamă care avea cancer şi suferise o operație de mastectomie.

Nu este ușor să treci prin momente grele ale pacienților, mai ales copii. Întotdeauna am avut compasiune față de ei și față de părinții lor. Până la urmă este vorba de un copilaș care nu poate să spună prea multe, în schimb părinții suferă enorm. Întotdeauna am rămas cu un gol foarte mare în suflet după ce a murit un copilaș, gândindu-mă dacă mai puteam face ceva, dacă am făcut tot.

Important este să fii alături de părinți pentru că ei trebuie ajutați să înțeleagă tot ce s-a întâmplat și, în momentul în care știi că nu mai e nimic de făcut,  trebuie pregătiți  să accepte acest moment extrem de greu. În general, faptul că și eu am suferit alături de ei a contribuit la construirea unei legături bune cu ei.

Deși am avut cazuri grave, nu am refuzat vreodată un pacient de teama unui eșec.

Din fiecare caz am învățat câte ceva și am încercat, dacă am greșit cu ceva, să nu mai repet greșeala. De fiecare dată am încercat să mă perfecționez, mă duc în fiecare an la congrese și conferințe, sunt deschisă oricărui tip de aparatură, încerc să învăț din fiecare câte un pic pentru a face mai mult bine pacienților mei.

Cele mai importante și frumoase momente din amintirile mele sunt legate de pacienții noștri prematuri. În Spitalul Clinic SANADOR au fost salvați prematuri foarte mici (aveau 24-25 de săptămâni) care au plecat acasă cu bine și care ne-au învățat ce înseamnă să te lupți pentru ceva. Faptul că la un spital privat am reușit să ducem la bun sfârșit niște cazuri atât de grave m-a ajutat să înțeleg că venirea mea aici, cu experiența mea de 20 de ani într-un spital de stat, a adus un plus. De asemenea, spitalul m-a susținut foarte mult, de când am venit, prin achiziționarea de aparatură modernă și prin creșterea numărului de asistente și asta a dus la creșterea calității actului medical. Mi-am dat seama că multe s-au schimbat de când am venit aici.

Cu mulți pacienți mai țin încă legătura, părinții îmi trimit poze cu copiii, să văd cum au evoluat, că sunt bine, iar cu unii chiar mă mai întâlnesc când și când. Pe acești copii nu i-am uitat vreodată.

Țin minte că primul caz de prematur pe care l-am avut în acest spital a fost dintr-o mamă care avea cancer, cu mastectomie, și care a născut la 28 săptămâni, cu ajutorul nostru și, bineînțeles, cu ajutorul lui Dumnezeu. Am reușit să scoatem acest prematur foarte mic, de 28 de săptămâni, care este o fetiță frumoasă, deșteaptă, iar mama este bine. Am reușit să trecem cu bine peste această încercare.

Suntem pregătiți pentru orice tip de patologie

După ce am lucrat 20 de ani în sistemul de stat aș zice că sistemul privat de sănătate e mai sănătos, în sensul că un spital reușește să trateze pacienți și să câștige niște bani pe care poate să-i investească în medici, aparatură, dezvoltare. Pe când la un spital de stat nu poți să știi niciodată pe ce poți să te bazezi: o dată vin fondurile, altă dată întârzie, banii pe proiectele de sănătate se lasă așteptați.

La un spital privat investițiile se fac în funcție de necesități, de numărul de nașteri și de patologii pe care le tratezi, pentru a preveni orice risc. De exemplu, chiar dacă noi avem un număr mare de cezariene și avem foarte puține cazuri de hipoxie la naștere, spitalul a fost de acord să investească pentru a lua un aparat de hipotermie controlată pentru copiii cu hipoxie severă la naștere.

Dacă se întâmplă un caz, noi suntem pregătiți pentru orice tip de patologie.

De asemenea, într-un sistem privat, încrederea și libertatea unui șef de secție este mult mai mare pentru că el este răspunzător de ce se întâmplă pe secția lui. Când ți-ai asumat răspunderea conducerii unei secții, totul îți revine ție.

Ca minus, în sistemul privat, aș spune că este experiența doctorilor. Medicii care au experiență la stat ani în șir au avut cazuri foarte grave și au văzut diverse patologii, e clar că sunt mult mai pregătiți decât cei care intră direct în sistemul privat.

Anual, la Spitalul Clinic SANADOR au loc cca  250 de operații la copii. 

NU s-a înregistrat niciun deces până la cazul copilului Alexandru Duță.

DR. OVIDIU GRĂMESCU: Sunt foarte mulți străini care se operează la SANADOR, optând pentru acest spital în locul celor din țara din care provin

Prima operație de neurochirugie în SANADOR. Aventura cu Spitalul Clinic SANADOR a început chiar de la inaugurare, în anul 2011. Am venit la evenimentul de deschidere, am văzut spitalul, sălile de operație și mi-a plăcut. Eu am făcut prima operație de neurochirurgie în SANADOR, chiar după deschiderea spitalului.

O perioadă, până în septembrie 2016, am lucrat în paralel și la Spitalul Universitar și la SANADOR, unde aveam consultații și operații. Decizia de a veni definitiv aici am luat-o în urma unei discuții cu conducerea care mi-a făcut o impresie deosebită, bineînțeles, împreună cu spitalul.

Mulți ani am lucrat în Statele Unite ale Americii și aveam termen de comparație pentru ceea ce înseamnă un spital bine dotat, și într-adevăr, Spitalul Clinic SANADOR s-a dovedit a fi foarte competitiv, din punct de vedere al dotărilor tehnice, al aparaturii medicale, al sălilor de operație, condițiilor de cazare, totul este de top.  Îmi aduc aminte că noi am făcut trusele de neurochirurgie, tot ce trebuie, ce nu trebuie, în sală, apoi le-am completat în timp.

Primele luni aici au fost plăcute, dar mi-a trebuit o scurtă perioadă de adaptare. După 19 ani petrecuți la un alt spital, ai nevoie de acomodare, dar totul a fost facil, m-am împrietenit repede cu oamenii, pe unii îi știam deja, pe alții îi cunoșteam încă de la primele mele intervenții, de când eram mai tânăr. În continuare colaborarea este ireproșabilă.

Diferențiatorul

Pot face comparații pentru că am lucrat în numeroase spitale și Spitalul Clinic SANADOR poate fi considerat un spital de top și v-o spun  rece, obiectiv. Are o calitate superioară, deosebită, o dotare foarte bună: sistem de neuronavigație cerebrală, sistem CUSA – aspirator cu ultrasunete al tumorilor cerebrale, microscop operator Zeiss Kinevo de ultimă generație.

Avem două microscoape acum, trusele chirugicale sunt foarte bune, sală cu suprasaturație asigurând protecție împotriva infecțiilor intraspitalicești, personalul instruit, echipe medicale omogene, asta face ca toate operațiile să fie foarte reușite, fără probleme.

De exemplu, sunt foarte mulți străini care se operează la SANADOR, optează pentru acest spital în locul celor din țara din care provin. Sunt pacienți din SUA, Franța, Anglia, Suedia. Ce înseamnă asta? Că apreciază spitalul, că acesta este net superior altor spitale ca dotare medicală, înzestrare tehnică, personal medical, cazare  etc. Toate acestea duc la eficiență maximă, la prețuri rezonabile.

Se lucrează cu decontări de la Casa Națională de Sănătate, pacienții stau puțin în spital, una-două nopți. De exemplu, ieri (duminică) am operat 3 pacienți, astăzi sunt acasă (unul dintre ei este pe drum, probabil, la această oră).  Operez chiar și 5-6 pacienți pe zi, de multe ori îmi este greu să găsesc loc la sală, de aceea vin de multe ori duminica,  împreună cu toată echipa. Mă mai ceartă soția, dar înțelege pentru că și ea este medic anestezist.

Nu suntem Dumnezei

Nu cred că există neurochirurg care să fi trăit doar experiențe fericite, toți cei care operează și o fac în mod frecvent se confruntă și cu unele cazuri dificile, nefericite. Aici, la SANADOR, nu am avut probleme vitale, evenimente tragice, decese. Asta nu înseamnă că nu avem cazuri grave. Avem, nu ne limităm doar la cazurile medicale simple, operăm tumori cerebrale grele, profunde, hematoame, tot ce înseamnă patologie cap și coloană.

Dar trebuie să simți (și aici te ajută experiența) care îți sunt limitele, trebuie să analizezi, să nu te angajezi în niște cauze care sunt dincolo de potențialul uman. Nu suntem dumnezei. Pacientul trebuie ajutat, eficient.

Dr. OVIDIU GRĂMESCU, Medic primar Neurochirurgie, Șef al secției Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic SANADOR. Efectuează anual circa 300 de operații. Printre intervențiile neurochirurgicale remarcabile se numără și cea asupra unui pacient în vârstă de 102 ani, cea mai bătrână persoană din lume operată de două hematoame cerebrale.

Neurochirurgia este la limită. Trebuie explicat pacientului, familiei, tot ce se poate întâmpla, fiecare pas, care sunt riscurile, iar această posibilitate ți-o dă experiența. Ca medic ai controlul, dar familia trebuie informată.

Atât timp cât există o șansă, mergem până în pânzele albe.  Am tratat și cazuri foarte complicate, multe cu succes. Ca medic, ești obligat să-i găsești pacientului o variantă în limita capacităților tale, poate chiar în altă zonă medicală. De exemplu, pentru patologia oncologică, avem suportul colegilor din Centrul Oncologic SANADOR, ei pot găsi cea mai bună soluție în cazul unui pacient cu cancer, inclusiv neurochirurgia, dacă se pretează.

Cu majoritatea pacienților rămân în relații foarte bune. Îmi scriu de sărbători, cu diferite ocazii. Eu așa am fost educat. Mă uit la pacientul din fața mea și mă gândesc la mine. Ce mi-aș face mie? Sau mamei mele? Ce operație? Astfel, știu unde să forțez nota și unde să mă opresc. Dacă știi să le dai oamenilor dragoste, asta vei primi și tu. Omul simte…

Medicina trebuie făcută de oameni care au o chemare, de oameni care iubesc oamenii, care vor să ajute, astfel lucrurile se întorc către tine, în bine.

Aș putea scrie o carte

Mulți pacienți mi-au rămas în memorie! Spre exemplu șeful unei șatre de rromi nomazi. Când eram medic tânăr undeva în nordul țării – i-am făcut o vizită pentru a-l convinge că femeile însărcinate trebuie luate în evidență. A doua zi erau 5-6 femei la poarta cabinetului, doar pentru că am vorbit cu el și omul a înțeles.

Așa am început, am lucrat după facultate. Am absolvit în 1983 și până în 1988 (când am început neurochirurgia în secția Prof. Arseni) am lucrat, vreo 2 ani, la țară: o perioadă în Bucovina (unde erau și minus 32 grade), o altă perioadă în sudul Olteniei, la Dunăre, unde vara erau și 41 grade. Acolo stăteam seara și citeam la lumina unui bec conectat la o baterie de tractor pentru că era curentul oprit. În tot acest timp însă eram pasionat de neurochirurgie, citeam foarte mult.

La mine neurochirurgia, a fost ceva de Sus. Când auzeam de Prof. Arseni și cărțile acelea groase de neurochirurgie, le cumpăram și le citeam seara. În 1988 a apărut programa. Scoseseră câteva posturi pentru chirurgie, eram 54 oameni pe 6 posturi, dintre care 3 la Spitalul 9, în echipa domnului profesor. Am dat examen scris și am luat, m-am simțit în al nouălea cer, vă dați seama, după 5 ani petrecuți la țară, am venit și am luat postul. Și apoi am lucrat cu mare, mare plăcere și acum vin cu mare plăcere, îmi face bine.

Am mulți pacienți care îmi vin în minte în funcție de context. Aș putea scrie o carte cu atâtea întâmplări, amintiri, prin gărzi, se adună în toți anii aceștia….

De exemplu, dacă văd un RMN, îmi amintesc de un pacient cu nu știu ce tip de tumoră.

Am operat oameni cunoscuți din România, dar pe toți îi tratez la fel. Am avut un pacient tânăr, cu tumoră, cu soția însărcinată în 8 luni… Acum e bine, locuiește la Londra, cei de acolo însă refuzaseră să-l opereze. O doamnă de vreo 23 și ceva de ani, cu o tumoră cerebrală profundă infiltrativă, foarte dificil de abordat, care acum este foarte bine, la 2-3 ani de la operație, își dorește un copil.  O altă pacientă cu un neurinom de acustică, dificil de abordat, operată pe 31 decembrie (era în stare gravă).

Un băiețel de 6-7 ani, care suferise un accident de mașină, avea hematoame pe toate părțile, a stat 3 săptămâni în comă. Acum e bine, are vreo 30 de ani.

După 1 an și ceva, vine mama cu el la consult și îmi spune că acum, după accident, copilul e mai bun la matematică. Au fost însă și cazuri care au mers prost. Intri în sală, vrei să salvezi, lupți și nu reușești…

MEDICI DIN ALTE ŢĂRI AU PE ECUSON NUME ROMÂNEŞTI

Ar trebui ca spitalele particulare de referință să fie ca niște vase-amiral, un port drapel în ceea ce privește  calitatea actului medical – dotare, cazare, competențe, performanțe medicale, chirugicale, repere care să tragă și să alinieze și celelalte spitale – particulare sau de stat, acestea fiind majoritatea deficitare (oamenii sunt foarte buni, dar condițiile s-au degradat, nu sunt bani).

Avem nevoie de repere. În străinătate majoritatea spitalelor sunt particulare. De curând, m-au rugat și am accept să fiu reprezentantul întregului sistem de servicii private neurochirurgicale din țară.

Vă dau exemplul Sibiului. În anul 1988 erau vreo 50 de neurochirurgi, acum sunt cca 400, 85 fiind implicați în sistemul medical privat.

În anii ’80 nu ne puteam închipui că vor exista în țară și spitale private, dar acum sunt, cu tot ceea ce ne trebuie, în toate orașele mari. Imperativul este ca fiecare spital să devină un reper, să se lucreze la un nivel înalt. Și încet-încet statul va trebui să se alinieze.

Ce poți să-i ceri ministrului Sănătății? Bani mai mulți? Nu vreau să vorbesc de rău, dar s-au scurs bani foarte ușor pe achiziții inutile, lucruri aiuristice, echipamente care zac în subsoluri de spital. Și-au bătut joc de banii publici. Omul care conduce trebuie să fie un bun gospodar, exact așa cum este și acasă, se vede cine are casă îngrijită. Oameni cu frică de Dumnezeu.

Sunt mulți medici care pleacă. La congrese internaționale, sunt medici din alte țări care pe ecuson au nume românesc.Nu au plecat de bine. Și în țară poți avea, dar nu de la 30 de ani, nu poți fi cel mai bun neurochirurg de la 30-35 de ani, trebuie să muncești mult, să începi de jos și apoi vin și rezultatele de orice fel.

I-aș cere ministrului ca organizatoric să fim mai bine. Manageri numiți politic? Puneți oameni competenți!

Trebuie făcut un plan pentru sănătate, pe 20-30 de ani, la final să ajungem ca în Germania sau SUA sau alte țări. Și fiecare ministru care vine să respecte planul. La fel și cu autostrăzile.

Cu vorba e ușor însă…

Cel mai scump episod de spitalizare a fost un pacient de neurologie care a plătit 84.000 euro.

Cele mai multe operații practicate în spital sunt de neurochirurgie, obstetrică – ginecologie, chirurgie generală, ortopedie, chirurgie oncologică, chirurgie cardio-vasculară.

RMN Magnetom 

Skyra 3T  este cel mai performant echipament de rezonanță magnetică. El combină un magnet de 3T cu gradienții cei mai rapizi, cel mai mare număr de canale, asociate cu antenele de cap și corp cu 64 de canale. Antenele de suprafață acoperă întregul corp, furnizând  o examinare „holistică” a întregului corp, cu posibilitatea detalierii pe segmente, fără ca pacientul să fie repoziționat sau reexaminat. Pentru laborator – modulul pentru imunologie și chimie Alinity.

În farmacia Spitalului Clinic SANADOR se regăsesc în  jur de 1500 de coduri distincte de medicamente. Cel mai scump medicament este SIMDAX (levosimendan), folosit pentru îmbunătățirea funcției inimii.

CONF. UNIV. DR. DORU HERGHELEGIU: Bonul numărul 1 a fost pentru o pacientă de-a mea

Drumul spre Obstretică-Ginecologie. Când am terminat facultatea, în 1982, doream o profesie chirurgicală. Intrarea în specialitate a fost blocată printr-un ordin politic, toată lumea trebuind să meargă ca medic la țară. Faptul că aveam o medie foarte mare la absolvire, eu și alți vreo 20 de colegi am fost opriți pentru a intra în învățământul universitar.  Ulterior am intrat și ne-au dat niște posturi de integrare clinică. Pe chirurgia generală, cum îmi doream eu, nu erau posturi disponibile, a fost un singur post pentru obstetrică-ginecologie și am considerat că e bine să fac această specializare, pe care însă nu o îndrăgeam foarte mult atunci.

Așa am intrat în Obstetrică-Ginecologie, pe care ulterior am urmat-o, am îndrăgit-o pentru că am întâlnit profesori de prestigiu, cum a fost prof. Dr. Dan Alexandrescu (Spitalul Polizu) – un nume remarcabil, un doctor cu abilități chirurgicale deosebite. Am îndrăgit chirurgia oncologică pe care dânsul o practica în mod frecvent, ulterior am îndrăgit ecografia.

După revoluție, când medicina românească s-a modernizat, am avut acces la aceste investigații imagistice, care erau esențiale pentru specialitatea mea. Obstetrica clasică, bazată numai pe simțuri clinice, era o aventură. Saltul pe care l-a introdus explorarea ecografică în obstetrică a fost uriaș, la fel și în ginecologie.

Începând cu anul 1994 m-am ocupat foarte mult de explorarea ecografică în obstetrică-ginecologie, fapt care mi-a prins foarte bine în precizia diagnostică și indicația terapeutică.

Conf. Univ. Dr. DORU HERGHELEGIU a operat, în cadrul SANADOR cazuri medicale complexe precum: fibroame gigant, endometrioze pelvigenitale cu interesare a altor organe adiacente, intervenţii oncologice, precum şi cazuri cu diagnostice rare cum ar fi cele de placentă praevia percretă – o anomalie rară de implantare şi aderenţă patologică a placentei.

Am fost alături de Spitalul Clinic SANADOR încă de la constituirea sa.  Sunt foarte apropiat de soții Andronescu, cei care au decis să înființeze acest spital, care mi-au fost colegi de liceu. Cu Doris Andronescu, am fost și coleg de facultate. Am fost implicat din momentul zero, din startul activității medicale de consultații la Sanador.

Cred că bonul nr. 1 a fost al unei paciente personale pe care am consultat-o. Ulterior am rămas într-o activitate de colaborare cu Sanador, având activități și în alte centre medicale private, iar odată cu construirea spitalului, ceea ce discutasem în prealabil cu acționarii s-a definitivat și am venit în acest spital în 2011. Odată cu deschiderea spitalului, întreaga mea activitate medicală în sistemul privat s-a desfășurat doar aici.

Lucram deja din anul 2005 în sistemul medical privat, integral, și la început am  colaborat cu Sanador doar pentru consultații și examene ecografice. În perioada 2006-2011 am activat într-un alt spital privat, Euroclinic, însă am fost atras de Sanador pentru că erau perspective de dezvoltare mult mai mari. Primul spital privat în care am lucrat era de o anvergură mai mică, cu doar câteva specialități medicale care puteau fi oferite pacienților, ca atare, opțiunea de a mă muta aici a fost clară.

Terapia Intensivă – diferențiatorul

Diferența între acest spital și celelalte constă în faptul că este unul multidisciplinar cu posibilități de tratare a unor cazuri medicale extrem de severe, dotat cu o Terapie Intensivă foarte bine pusă la punct.

Nouă, ca ginecologici, ne convine foarte mult să avem colegi din chirurgia generală sau din urologie pentru intervenții medicale mai ample precum cele oncologice, pentru că de multe ori suntem nevoiți să facem echipe medicale complexe, fapt pe care nu îl putem realiza în alte centre medicale private. Marele câștig al acestui spital este că dacă internezi un caz medical complex, ai posibilitatea de a colabora cu colegii din alte specialități medicale pentru a-l rezolva definitiv, complet și nu de a-l rezolva  parțial și de a-l trimite către alte spitale sau alte centre medicale. Putem aborda aproape toată gama de patologii medicale severe, complexe.

Nu am avut niciun deces

Din fericire nu am avut vreodată decese ale unor pacienți tratați, deși, în specialitatea noastră, pot fi uneori, în special în obstetrică, complicații imprevizibile, extrem de grave. Am tratat mai multe cazuri grave cu potențial de deces la naștere, cum sunt cele cu placente jos inserate, acreta/percreta cu risc major de sângerare și deces, dar care s-au rezolvat cu succes.

Un eșec medical este greu primit de orice medic, te marchează profund. Sperăm să nu avem astfel de cazuri. Cel puțin în specialitatea mea, de când a fost deschis spitalul, nu am avut niciun deces, deși s-au operat multe neoplasme și am și abordat în obstetrică cazuri medicale de severitate maximă, cum au fost cazurile de placentă percreta, DPPNI (dezlipirea prematură de placentă normal inserată), apoplexii uteroplacentare, cazuri de paciente care aveau anomalii cardiace, insuficiențe sau stenoze aortice strânse, care au fost trimise către Spitalul Clinic Sanador, s-au operat la noi, tocmai pentru că am avut posibilitatea de a asigura servicii medicale adecvate pentru problemele cardiace concomitente.

Nu ne-am ferit de cazuri grele, nu am avut niciun deces în obstetrică-ginecologie, de când s-a deschis spitalul, sperăm să le rezvolam și pe cele care vor veni de acum înainte, indiferent de provocările care ne stau în față.

Uneori am mai refuzat cazuri pentru că evoluția postoperatorie ar fi fost foarte îndelungată și estimarea unor costuri ar fi fost dificil de făcut cu exactitate. Pacienții vor să aibă o orientare precisă a prețului, fapt care este imposibil uneori și pentru a evita ca pacienții să ajungă la niște costuri mari, i-am sfătuit să se adreseze unor spitale din rețeaua de stat. Mă refer la cazuri de obstetrică cu risc de naștere prematură, îngrijirea prematurilor sub 32 de săptămâni fiind costisitoare. Din aceste considerente am evitat să punem familia într-o situație dificilă.

Cel mai mult aici îmi place colaborarea interdisciplinară, faptul că avem posibilitatea să discutăm la raport cazurile complexe și să stabilim o strategie cât mai adecvată a planului terapeutic. Acesta este principalul avantaj,  care ne motivează să lucrăm cu plăcere aici, într-un colectiv extins. Avem posibitatea să facem un plan terapeutic foarte bun atunci când analizăm împreună și cu colegii din alte specialități cazurile medicale complexe.

Am ajuns să asist la naștere fetițele care s-au născut cu mine

Mi-au rămas mulți pacienți în memorie, unii pentru că sunt simpatici și sunt legat în mod afectiv de ei, alții pentru că au o istorie medicală îndelungată, mă cunosc poate de 15 -20 de ani. Am ajuns chiar să asist la naștere fetițele care s-au născut cu mine. Ne rămân în minte și cazurile grave, pentru care ne-am zbătut mult să le rezolvăm cu bine. În orice caz, sunt amintiri frumoase, care țin de profesie și care ne motivează în continuare să lucrăm aici.

Făcând o comparație între sistemul de stat versus sistemul privat, cred că sunt câteva aspecte pe care ministrul Sănătății, oricare ar fi acela, trebuie să le aibă în vedere: impunerea cu strictețe a criteriului valoric, a competenței profesionale în ocuparea posturilor și promovare. Fără de asta, sistemul medical se ruinează.

Tot ministrului  i-aș recomanda introducerea unui sistem de coplată, atât în spitalele de stat, cât și în cele private. Sistem de coplată care să fie real, să compenseze costurile exacte ale unei îngrijiri medicale, și nu un simulacru. Să dea Casa de Asigurări cât poate, după care oamenii să plătească în ambele sisteme diferența de cost.

Numai așa un bun manager poate să-și organizeze activitatea, să modernizeze spitalul, să ofere consultații optime și să aducă medicina românească la nivelul medicinei după care tânjim, din exterior. Fără o plată reală nu se poate.

Înțeleg că bugetul Casei este limitat, dar este firesc ca și fiecare cetățean bolnav să poată contribui personal. Atunci când vor hotărî (politic, că se poate) să finanțeze sistemul astfel încât prețurile să fie reale, să nu fie o minciună, o fantasmă, costuri care sunt nici a 10 parte din îngrijire pentru un caz.  Nu se poate ca spitalele de stat să fie într-un faliment cronic.

Cum să gestioneze directorul, cum să se organizeze șeful de secție, cum să-și modernizeze ei spitalul, cum, dacă nu au resurse? Aceste două lucruri mi se par esențiale. La fel, ministrul poate să intervină prin promovarea unui sistem de asigurări medicale private, care să vină în compensarea CAS pentru ca pacientul să poată suporta costurile.

E mult mai simplu să te asiguri, să ai CAS plus o asigurare privată. Însă, din ceea ce am văzut eu, nici asigurările medicale private nu funcționează foarte bine, nu au un cadru legislativ clar, în care să fie deplin operaționale. Bolnavii să poată beneficia în prezent, fie de o asigurare la stat, fie în privat.

Sunt niște îngrădiri artificiale, niște ziduri ridicate arbitrar, fără nicio susținere, omul trebuie să contribuie și la sistemul de stat, care este de solidarizare (înțeleg perfect), dar și la un sistem medical privat accesibil, bine reglementat, care să-l ajute în completare, nu să fie ori unul ori altul, sunt numai lucruri  artificiale, lipsite de orice logică.

Sistemul privat are clar avantajul unor dotări tehnice superioare, accesul la medicamente moderne, la orice oră din zi și din noapte, ceea ce la spitalele de stat nu se întâmplă, ești dependent de banii de la Casă, poți să cumperi, nu poți să cumperi, dotarea rămâne în urmă, de upgradarea ei nici nu mai vorbesc.

Și în sistemul privat sunt dificultăți, pentru că administrarea integrală a unui spital presupune fonduri foarte mari. Spitalele private se descurcă absolut pe picioarele lor, cu toate costurile, fapt care nu este simplu de realizat având în vedere costurile serviciilor medicale din România, mult mai mici comparativ cu restul Europei. Deși lucrăm cu aceleași materiale, folosim aceleași tehnici, plătim la fel (curent, gaze, apă), totuși, avem prețuri considerabil mai mici. E foarte greu!

Valoarea lunară a achizițiilor este de cca 1, 2 milioane de euro, din care cei mai mulți bani merg spre reactivi, materiale sanitare, medicamente. SANADOR este singurul spital privat cu acționariat sută la sută privat românesc.

Dacă mâine ar fi un cutremur în București (sau altă calamitate), blocul operator și cel de Anestezie și Terapie Intensivă ar putea prelua pacienți cu nevoie de îngrijiri foarte complexe.

Cel mai tânăr pacient operat a avut o lună, și a fost diagnosticat cu orhidopexie bilaterală. Cel mai în vârstă pacient a fost o doamnă de 100 de ani care a avut o artroplastie de șold.

Asistent Șef GABRIELA BIRA: La SANADOR am mai multe resurse

Spitalul Clinic SANADOR mi-a oferit o provocare pe care am acceptat-o în aprilie 2015. Primele luni de activitate au fost destul de dificile, dar, sub îndrumarea domnului doctor Dediu și beneficiind constant de suport din partea tuturor departamentelor deja existente, a dnei Director de îngrijiri Ana Maria Jianu și a unui colectiv de oameni deosebiți, am reușit să trecem cu bine peste prima fază a acestei aventuri.

Pot să compar condițiile spitalicești între un spital de stat și unul privat. Pe scurt, la SANADOR am  mai multe resurse, iar acestea se văd și se simt, în general, în condițiile de cazare pentru pacienți, accesul neîntrerupt la materiale sanitare, medicamente și echipamente medicale de ultimă generație.

Atunci când avem un deces, cu regretele umane care ne marchează, trebuie să ne amintim că avem o misiune. Nu putem să ne oprim pentru că întotdeauna avem un alt pacient care încă are nevoie de noi și pentru care putem să facem ceva. Nimeni nu este perfect, însă noi trebuie să fim în permanență perfect pregătiți. Este parte din misiunea noastră.

Gabriela Bira, Asistent Șef al Secției de Oncologie Medicală. Coordonează o echipă de cca. 30 de asistenti medicali şi infirmieri, în cadrul secției, iar de-a lungul activității sale profesionale a fost implicată în peste 20 de studii clinice de fază III, pe mai multe tipuri de neoplasme

Tratăm orice moment ca fiind unul important, actul medical este foarte intens și suntem mereu concentrați asupra prezentului. Bineînțeles, momentele frumoase, de reușită și feedbackurile primite din partea pacienților și aparținătorilor, ne motivează să mergem mai departe.

Țin minte majoritatea pacienților. De cele mai multe ori avem grijă de aceiași oameni pentru perioade de timp destul de lungi. De aceea, ajungem să îi cunoaștem foarte bine, cu particularitățile și nevoile fiecăruia.

Specialitățile care consumă cel mai mult din bugetul de achiziții sunt oncologia medicală, terapia intensivă și terapia cardiacă.

După externarea unui pacient Casa Națională de Sănătate decontează cheltuielile la 30 de zile pentru un pacient paraclinic – spital, respectiv 60 de zile în cadrul programelor naționale.

Unicat în România

Microscopul Zeiss Kinevo 900 – ultima generație de tehnologie robotică de vizualizare la nivel mondial, dedicată intervențiilor de neurochirurgie. Echipamentul oferă o capacitate de mărire a imaginilor și o profunzime de analiză a detaliilor intraoperator mult îmbunătățite, ceea ce permite efectuarea intervențiilor minuțioase pe creier și la coloana vertebrală cu precizie ridicată și siguranță.

Prevăzut cu: Point Lock pentru neuronavigaţie – permite poziționări de precizie, cu mult mai puțin efort, neurochirurgul se poate deplasa în jurul unei structuri pentru a vizualiza anatomia vizată fără întreruperi și vibrații cauzate de repoziționarea manuală constantă a dispozitivului;

ZEISS QEVO – opțiunea de vedere „după colț”, ajută neurochirurgul să depășească limitările câmpului vizual liniar ale microscopului chirurgical obișnuit; modul de fluorescență, capabilități de vizualizare multimodale, utilizat într-o gamă complexă de intervenții neurochirurgicale.

Asistent Șef GIORGIANA NICOLAE:  O aventură frumoasă care continuă și în prezent

Aventura mea în SANADOR a început în anul 2013. Auzisem de acest spital din mass-media și știam deja că erau câțiva medici, alături de care lucrasem ani de zile, care își desfășurau activitatea aici.

Am luat decizia de a mă angaja după ce am venit în vizită în spital și am discutat cu câteva persoane de excepție care lucrează aici. Deși lucram tot în sistem privat, am fost plăcut impresionată de căldura oamenilor și de logistica spitalului. Primele luni de activitate au însemnat pentru mine multe provocări, situații inedite cărora a trebuit să le fac față, o aventură frumoasă care continuă și în prezent!

Comparativ cu alte spitale, Spitalul Clinic SANADOR este format dintr-o echipă mare și unită, în care suntem în primul rând cu toții buni colegi, în care se depun eforturi pentru ca pacienții să beneficieze de cea mai bună îngrijire, de cele mai noi tratamente aplicate, cu cea mai modernă și mai performantă aparatură, în care pacienții nu aparțin doar unei specialități, ci aparțin „Spitalului”.

Din păcate, de-a lungul anilor petrecuți aici, am avut parte și de momente grele în care unii dintre pacienții noștri au pierdut lupta cu boala în ciuda tuturor eforturilor depuse de noi. Deși fiecare pierdere ne marchează, indiferent de vârsta sau patologia pacientului, în același timp ne motivează să devenim tot mai buni pentru ca aceste momente să fie cât mai rare în spitalul nostru.

Giorgiana Niculae, Asistent Șef al Secției de Cardiologie. Face parte din echipa de profesioniști din
cadrul SANADOR ce și-a asumat responsabilitatea de a instrui tinerii asistenți medicali, proaspăt ieșiti de pe băncile școlii, contribuind la formarea lor profesională, astfel încât să facă față oricăror provocări

Orice zi petrecută în SANADOR poate fi interesantă, frumoasă și poate deveni memorabilă!

Îmi revin în amintire mai mulți pacienți, care deși au avut de înfruntat probleme grave de sănătate, cu ajutorul echipei medicale au reușit să treacă peste ele și care, în ciuda anilor care au trecut, ne transmit cu diferite ocazii, gândurile lor frumoase și recunoștința.

Diferențele dintre sistemul de stat și sistemul privat sunt foarte mari.

În primul rând sunt oamenii, care au înțeles că în această meserie pacientul este prioritar și acționează în consecință. Foarte importante sunt și dotările existente în sistemul privat, începând cu cel mai mic și aparent neînsemnat material sanitar, continuând cu medicamentele necesare efectuării tratamentelor și terminând cu aparatura de ultimă generație care să permită diagnosticarea și tratarea unor patologii variate.

Mi-aș dori să găsesc și în sistemul de stat oameni dispuși să facă tot ceea ce le stă în putere pentru a ajuta alți oameni, fără să condiționeze aceste eforturi. Mi-aș dori ca pacienții să beneficieze de condiții decente de cazare și să aibă acces la medicamente și tehnici de diagnostic și tratament fără a fi nevoiți să plătească toate acestea. Sistemului sanitar de stat ar trebui să i se aloce mult mai mulți bani pentru că acolo este nevoie de investiții foarte mari, atât în resursa umană, cât și în dotări.