Q Magazine i-a întrebat pe unii dintre cei mai buni medici din România de ce au ales Spitalul Clinic SANADOR? Răspunsurile încep de la prețuirea pentru acționari, până la dorința de a lucra într-un spital în care există aparatură unicat în ţara noastră.

CITEŞTE AICI POVESTEA INTEGRALĂ SALVATORI LA SANADOR

Conf. Univ. Dr. Doru Herghelegiu: Bonul numărul 1 a fost pentru o pacientă de-a mea

Am fost alături de Spitalul Clinic Sanador încă de la constituirea sa.

Drumul spre Obstetrică-Ginecologie

Când am terminat facultatea, în 1982, doream o profesie chirurgicală. Intrarea în specialitate a fost blocată printr-un ordin politic, toată lumea trebuind să meargă ca medic la țară. Faptul că aveam o medie foarte mare la absolvire, eu și alți vreo 20 de colegi am fost opriți pentru a intra în învățământul universitar.  Ulterior am intrat și ne-au dat niște posturi de integrare clinică. Pe chirurgia generală, cum îmi doream eu, nu erau posturi disponibile, a fost un singur post pentru obstetrică-ginecologie și am considerat că e bine să fac această specializare, pe care însă nu o îndrăgeam foarte mult atunci.

Așa am intrat în Obstetrică-Ginecologie, pe care ulterior am urmat-o, am îndrăgit-o pentru că am întâlnit profesori de prestigiu, cum a fost prof. Dr. Dan Alexandrescu (Spitalul Polizu) – un nume remarcabil, un doctor cu abilități chirurgicale deosebite. Am îndrăgit chirurgia oncologică pe care dânsul o practica în mod frecvent, ulterior am îndrăgit ecografia.

După revoluție, când medicina românească s-a modernizat, am avut acces la aceste investigații imagistice, care erau esențiale pentru specialitatea mea. Obstetrica clasică, bazată numai pe simțuri clinice, era o aventură. Saltul pe care l-a introdus explorarea ecografică în obstetrică a fost uriaș, la fel și în ginecologie.

Începând cu anul 1994 m-am ocupat foarte mult de explorarea ecografică în obstetrică-ginecologie, fapt care mi-a prins foarte bine în precizia diagnostică și indicația terapeutică.

Conf. Univ. Dr. DORU HERGHELEGIU a operat, în cadrul SANADOR cazuri medicale complexe precum: fibroame gigant, endometrioze pelvigenitale cu interesare a altor organe adiacente, intervenţii oncologice, precum şi cazuri cu diagnostice rare cum ar fi cele de placentă praevia percretă – o anomalie rară de implantare şi aderenţă patologică a placentei.

Sunt foarte apropiat de soții Andronescu, cei care au decis să înființeze acest spital, care mi-au fost colegi de liceu. Cu Doris Andronescu, am fost și coleg de facultate. Am fost implicat din momentul zero, din startul activității medicale de consultații la Sanador.

Cred că bonul nr. 1 a fost al unei paciente personale pe care am consultat-o. Ulterior am rămas într-o activitate de colaborare cu Sanador, având activități și în alte centre medicale private, iar odată cu construirea spitalului, ceea ce discutasem în prealabil cu acționarii s-a definitivat și am venit în acest spital în 2011. Odată cu deschiderea spitalului, întreaga mea activitate medicală în sistemul privat s-a desfășurat doar aici.

Lucram deja din anul 2005 în sistemul medical privat, integral, și la început am  colaborat cu Sanador doar pentru consultații și examene ecografice. În perioada 2006-2011 am activat într-un alt spital privat, Euroclinic, însă am fost atras de Sanador pentru că erau perspective de dezvoltare mult mai mari. Primul spital privat în care am lucrat era de o anvergură mai mică, cu doar câteva specialități medicale care puteau fi oferite pacienților, ca atare, opțiunea de a mă muta aici a fost clară.

Terapia Intensivă – diferențiatorul

Diferența între acest spital și celelalte constă în faptul că este unul multidisciplinar cu posibilități de tratare a unor cazuri medicale extrem de severe, dotat cu o Terapie Intensivă foarte bine pusă la punct.

Nouă, ca ginecologici, ne convine foarte mult să avem colegi din chirurgia generală sau din urologie pentru intervenții medicale mai ample precum cele oncologice, pentru că de multe ori suntem nevoiți să facem echipe medicale complexe, fapt pe care nu îl putem realiza în alte centre medicale private. Marele câștig al acestui spital este că dacă internezi un caz medical complex, ai posibilitatea de a colabora cu colegii din alte specialități medicale pentru a-l rezolva definitiv, complet și nu de a-l rezolva  parțial și de a-l trimite către alte spitale sau alte centre medicale. Putem aborda aproape toată gama de patologii medicale severe, complexe.

Nu am avut niciun deces

Din fericire nu am avut vreodată decese ale unor pacienți tratați, deși, în specialitatea noastră, pot fi uneori, în special în obstetrică, complicații imprevizibile, extrem de grave. Am tratat mai multe cazuri grave cu potențial de deces la naștere, cum sunt cele cu placente jos inserate, acreta/percreta cu risc major de sângerare și deces, dar care s-au rezolvat cu succes.

Un eșec medical este greu primit de orice medic, te marchează profund. Sperăm să nu avem astfel de cazuri. Cel puțin în specialitatea mea, de când a fost deschis spitalul, nu am avut niciun deces, deși s-au operat multe neoplasme și am și abordat în obstetrică cazuri medicale de severitate maximă, cum au fost cazurile de placentă percreta, DPPNI (dezlipirea prematură de placentă normal inserată), apoplexii uteroplacentare, cazuri de paciente care aveau anomalii cardiace, insuficiențe sau stenoze aortice strânse, care au fost trimise către Spitalul Clinic Sanador, s-au operat la noi, tocmai pentru că am avut posibilitatea de a asigura servicii medicale adecvate pentru problemele cardiace concomitente.

Nu ne-am ferit de cazuri grele, nu am avut niciun deces în obstetrică-ginecologie, de când s-a deschis spitalul, sperăm să le rezvolam și pe cele care vor veni de acum înainte, indiferent de provocările care ne stau în față.

Uneori am mai refuzat cazuri pentru că evoluția postoperatorie ar fi fost foarte îndelungată și estimarea unor costuri ar fi fost dificil de făcut cu exactitate. Pacienții vor să aibă o orientare precisă a prețului, fapt care este imposibil uneori și pentru a evita ca pacienții să ajungă la niște costuri mari, i-am sfătuit să se adreseze unor spitale din rețeaua de stat. Mă refer la cazuri de obstetrică cu risc de naștere prematură, îngrijirea prematurilor sub 32 de săptămâni fiind costisitoare. Din aceste considerente am evitat să punem familia într-o situație dificilă.

Cel mai mult aici îmi place colaborarea interdisciplinară, faptul că avem posibilitatea să discutăm la raport cazurile complexe și să stabilim o strategie cât mai adecvată a planului terapeutic. Acesta este principalul avantaj, care ne motivează să lucrăm cu plăcere aici, într-un colectiv extins. Avem posibiltatea să facem un plan terapeutic foarte bun atunci când analizăm împreună și cu colegii din alte specialități cazurile medicale complexe.

Am ajuns să asist la naștere fetițele care s-au născut cu mine

Mi-au rămas mulți pacienți în memorie, unii pentru că sunt simpatici și sunt legat în mod afectiv de ei, alții pentru că au o istorie medicală îndelungată, mă cunosc poate de 15 -20 de ani. Am ajuns chiar să asist la naștere fetițele care s-au născut cu mine. Ne rămân în minte și cazurile grave, pentru care ne-am zbătut mult să le rezolvăm cu bine. În orice caz, sunt amintiri frumoase, care țin de profesie și care ne motivează în continuare să lucrăm aici.

Făcând o comparație între sistemul de stat versus sistemul privat, cred că sunt câteva aspecte pe care ministrul Sănătății, oricare ar fi acela, trebuie să le aibă în vedere: impunerea cu strictețe a criteriului valoric, a competenței profesionale în ocuparea posturilor și promovare. Fără de asta, sistemul medical se ruinează.

Tot ministrului  i-aș recomanda introducerea unui sistem de coplată, atât în spitalele de stat, cât și în cele private. Sistem de coplată care să fie real, să compenseze costurile exacte ale unei îngrijiri medicale, și nu un simulacru.

Să dea Casa de Asigurări cât poate, după care oamenii să plătească în ambele sisteme diferența de cost.

Numai așa un bun manager poate să-și organizeze activitatea, să modernizeze spitalul, să ofere consultații optime și să aducă medicina românească la nivelul medicinei după care tânjim, din exterior. Fără o plată reală nu se poate.

Înțeleg că bugetul Casei este limitat, dar este firesc ca și fiecare cetățean bolnav să poată contribui personal. Atunci când vor hotărî (politic, că se poate) să finanțeze sistemul astfel încât prețurile să fie reale, să nu fie o minciună, o fantasmă, costuri care sunt nici a 10 parte din îngrijire pentru un caz.  Nu se poate ca spitalele de stat să fie într-un faliment cronic.

Cum să gestioneze directorul, cum să se organizeze șeful de secție, cum să-și modernizeze ei spitalul, cum, dacă nu au resurse? Aceste două lucruri mi se par esențiale. La fel, ministrul poate să intervină prin promovarea unui sistem de asigurări medicale private, care să vină în compensarea CAS pentru ca pacientul să poată suporta costurile.

E mult mai simplu să te asiguri, să ai CAS plus o asigurare privată. Însă, din ceea ce am văzut eu, nici asigurările medicale private nu funcționează foarte bine, nu au un cadru legislativ clar, în care să fie deplin operaționale. Bolnavii să poată beneficia în prezent, fie de o asigurare la stat, fie în privat.

Sunt niște îngrădiri artificiale, niște ziduri ridicate arbitrar, fără nicio susținere, omul trebuie să contribuie și la sistemul de stat, care este de solidarizare (înțeleg perfect), dar și la un sistem medical privat accesibil, bine reglementat, care să-l ajute în completare, nu să fie ori unul ori altul, sunt numai lucruri  artificiale, lipsite de orice logică.

Sistemul privat are clar avantajul unor dotări tehnice superioare, accesul la medicamente moderne, la orice oră din zi și din noapte, ceea ce la spitalele de stat nu se întâmplă, ești dependent de banii de la Casă, poți să cumperi, nu poți să cumperi, dotarea rămâne în urmă, de upgradarea ei nici nu mai vorbesc.

Și în sistemul privat sunt dificultăți, pentru că administrarea integrală a unui spital presupune fonduri foarte mari. Spitalele private se descurcă absolut pe picioarele lor, cu toate costurile, fapt care nu este simplu de realizat având în vedere costurile serviciilor medicale din România, mult mai mici comparativ cu restul Europei. Deși lucrăm cu aceleași materiale, folosim aceleași tehnici, plătim la fel (curent, gaze, apă), totuși, avem prețuri considerabil mai mici. E foarte greu!

UPDATE 25 APRILIE

Coplata serviciilor medicale private a fost adoptată de Guvern.

Valoarea lunară a achizițiilor este de cca 1, 2 milioane de euro, din care cei mai mulți bani merg spre reactivi, materiale sanitare, medicamente.

SANADOR este singurul spital privat cu acționariat sută la sută privat românesc.

Dacă mâine ar fi un cutremur în București (sau altă calamitate), blocul operator și cel de Anestezie și Terapie Intensivă ar putea prelua pacienți cu nevoie de îngrijiri foarte complexe.

Cel mai tânăr pacient operat a avut o lună, și a fost diagnosticat cu orhidopexie bilaterală.

Cel mai în vârstă pacient a fost o doamnă de 100 de ani care a avut o artroplastie de șold.