Inculparea și punerea sub supraveghere judiciară a fostei șefe a DNA, Laura Codruţa Kovesi, a obligat instituțiile europene să își divulge susținerea pentru sistemul justiției selective.

PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE A SIIJ

Lideri ai UE, ai PPE și ai statelor satelite ale Germaniei se opun urmăririi penale a Laurei-C0odruța Kovesi. În acest sens se cere politizarea justiției. Un pas necesar  în direcția UE cu mai multe viteze. Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ) a declanșat acțiunea penală împotriva ex-șefei DNA, Laura-Codruța Kovesi, și a limitat libertatea de mișcare și comunicare a acesteia prin punerea sa sub control judiciar. Până la o eventuală decizie judecătorească definitivă dna Kovesi este nevinovată; respectiv beneficiază de prezumția de nevinovăție.

După cum de prezumția de nevinovăție beneficiază și procurorii care au inculpat-o. Pentru moment nu putem spune că Laura Kovesi a încălcat legea în vreun fel. Ne limităm doar la a avea o serie de suspiciuni rezultate din informațiile ajunse în spațiul public. Există, probabil, și alte temeiuri de suspiciune aflate în dosarul parchetului, în actuala fază procesuală nepublic, pe care nu avem cum le aprecia și asupra cărora nu se cuvine să speculăm.

Acuzatorii, iar nu acuzata, vor trebui să demonstreze că probele pe care se bazează sunt autentice (așa cum nu au făcut-o niciodată DNA și instanțele judecătorești în frunte cu ÎCCJ sesizate prin rechizitoriile acesteia) și că suspiciunile lor sunt nu doar solide, ci mai presus de orice îndoială rezonabilă.

În același spirit, până la terminarea procesului ori până la apariția unei probe irefutabile, nimeni nu are dreptul să speculeze că inculparea Laurei Kovesi ar fi rezultatul unui ordin politic animat în principal de intenția de a-i opri accesul la funcția de procuror european.

În schimb, este un ordin politic cert, evident și public asumat acela prin care lideri ai popularilor europeni precum germanul Manfred Weber, candidat pentru succesiunea lui Jean-Claude Junker la președinția Comisiei europene și italianul Antonio Tajani, actual Președinte al Parlamentului european, dar și aspiranți populiști fără popularitate națională, ale căror veleități anulează orice convingere ideologică, la ciolane aruncate de la masa popularilor, precum pseudo liberalul Guy Verhostadt sau pseudo social-democratul Frans Timmermans, dispun oprirea urmăririi penale în cazul Kovesi.

Uneori această cerere este deghizată de principiul că toți candidații la funcții europene (aluzie la procedura de ocupare a funcției de procuror european) trebuie să beneficieze de condiții egale de concurs.

Cu alte cuvinte nu pot fi opriți să se deplaseze la Bruxelles pentru a-și prezenta candidatura.

Trecând peste „detaliul” că audierile candidaților s-au terminat cu bine fără ca autoritatea judecătorească română să le fi stânjenit în vreun fel (iată un răspuns posibil la întrebarea de ce tocmai acum a ales SIIJ să instituie controlul judiciar), ne întrebăm dacă prin condiții egale se poate înțelege impunitatea celor care au încălcat legea? Cu alte cuvinte, dacă atunci când declanșează acțiunea penală procurorii trebuie să îi selecteze pe cei care „merită” să fie dați pe mâna justiției spre a răspunde pentru ilegalități eventual comise și să îi lase în afara urmăririi pe cei care „trebuie” așezați în fruntea bucatelor europene?

Dacă da, atunci trebuie răspuns și întrebărilor subsecvente: Care sunt criteriile selecției? Cine le stabilește? Cum sunt ele puse în aplicare?

Răspunsurile sunt clare: Nu există criterii, ci interese politice. Interesele politice ale celui mai puternic sunt mai demne de protecție decât interesele celui mai slab. Salvgardarea intereselor respective nu poate fi asigurată decât de intervenția factorului politic în justiție.

Justiția selectivă este eminamente o justiție politizată. Adică fix acel tip de justiție pe care Guvernul român este acuzat că ar promova-o, dar care i se cere să fie promovată chiar de către cei care îl acuză, atunci când este în favoarea agendei lor geopolitice sau geoeconomice. Căci, într-adevăr, reprezentanții UE și ai statelor membre nu s-au adresat nici cu solicitări, nici cu amenințări, nici cu instrucțiuni SIIJ, ci Guvernului României.

PRECEDENTELE NE PUN ÎN GARDĂ

Demersul scoaterii lui Kovesi prin dictat politic extern de sub incidența legilor care se aplică tuturor celorlalți români, are un faimos precedent în intervenția similară care s-a consumat cu câțiva ani în urmă pentru anularea condamnării fostului prim-ministru ucrainean Iulia Timoșenko.

Om de încredere al Germaniei merkeliene în jocul dublu făcut de aceasta cu Rusia putiniană, Timoșenko a fost trimisă în judecată și condamnată pentru ilegalități grave. Nimeni nu a putut dovedi că procesul a fost trucat.

Presiunile politice făcute atunci de către Occidentul euro-atlantic asupra Ucrainei sunt greu de imaginat. Atunci și-a câștigat drept de cetate sintagma „justiției selective” care, cuplată cu cea a „reacției disproporționate” (evident la rebeliunile anticonstituționale și tentativele de lovitură de stat), inventată pentru a justifica destrămarea Iugoslaviei și bombardarea Serbiei, s-a finalizat cu legitimarea Maidanului și alungarea liderilor legitimi ai statului.

În context a fost compromisă și reputația de imparțialitate a CEDO, împinsă la o judecată operată pe „repede înainte” și la un verdict sibilinic care lăsa loc tuturor speculațiilor defavorabile guvernului ucrainean. Cam la fel cum pare a se întâmpla acum cu plângerea Laurei Kovesi împotriva deciziei CCR care, chipurile, ar fi revocat-o fără a-i da posibilitatea să se apere.

Acuzațiile de „justiție selectivă” aduse atunci Ucrainei în numele intereselor … „justiției selective” euro-germane, se refereau la un nemembru al UE. Astăzi, în cazul Kovesi, ele vizează un membru UE. Ba chiar pe acel membru care exercită președinția rotativă a Consiliului.

Spre deosebire de Ucraina, al cărui Președinte, pe nedrept etichetat ca om al Moscovei, avea împotriva sa administrația Obama, reprezentată de neoconservatoarea soroșită Victoria Neuland, Guvernul român este considerat în prezent ca „aliat și prieten” al administrației antisoroșite Trump.

Iată câteva motive dătătoare de optimism pentru România. Un optimism justificat numai dacă Guvernul român nu va cădea de frică în capcana recunoașterii implicite a  imixtiunii în activitatea SIIJ, intervenind acum cu adevărat și explicit pentru oprirea procesului pornit în cazul Kovesi.

Așa cum analizele Q Magazine au arătat-o de la bun început, candidatura lui Kovesi la funcția de procuror european a fost concepută pentru a evita inculparea în România, iar nu inculparea sa a fost concepută pentru a-i compromite candidatura. Prin acțiunea sa, SIIJ nu o împiedică pe Laura Kovesi să meargă la Bruxelles, ci pune în dosarul său de la Bruxelles o piesă care îi împiedică pe hegemonii UE să o aducă acolo spre a le servi interesele la scară europeană așa cum le-a servit în România. Un pas mic pentru Kovesi, dar un pas mare pe drumul către o UE cu mai multe viteze; o UE cu un nucleu dur înconjurat de colonii satelite.

SIIJ trebuie deci să meargă mai departe fără a fi intimidată de nimic. Oricum, sfârșitul tartorilor UE care se joacă astăzi cu focul justiției selective este aproape. Numai refuzând o asemenea justiție vom face ca UE să le supraviețuiască. Acea UE în care toți putem fi în același timp liberi și egali.

Laura Codruța Kövesi este acuzată de săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, abuz în serviciu (cinci acte materiale) și mărturie mincinoasă. Acțiunea penală a fost pusă în mișcare la finalul lunii martie, când procurorii Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție au instituit și măsura controlului judiciar pentru 60 de zile. Kovesi a contestat la ÎCCJ, unde judecătoarea Francesca Vasile a decis ridicarea măsurii.