Elevul sârguincios al Parteneriatului Estic, la Paris… după 24 de ani

Din acest an 2021, Republica Moldova va reține, notabil, simbolic și de neuitat, vizita președintei Maia Sandu la Paris din 4 februarie.

Pentru noi, cei care am asistat din fața ecranelor de telefon, a laptopurilor, a rețelelor sociale, a fost o mare bucurie.

Atât de mare încât a făcut uitate pandemia, grija, vaccinurile, interdicția. Am mai vrea asemenea momente… nu doar din 24 în 24 de ani.

• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
• ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
• Bolojan atacă PSD și explică de ce proiectul reactoarelor modulare are probleme

24 de ani de la ultima vizită a unui președinte din Republica Moldova la Paris

Bonjour, Maia!

Petru Lucinschi, Vladimir Voronin, Mihai Ghimpu, Vladimir Filat, Marian Lupu, Nicolae Timofti, Igor Dodon, Andrian Candu, Pavel Filip, Igor Dodon… enumerarea tuturor acestor nume merită efectuată, deoarece de la Lucinschi încoace, Maia Sandu este primul președinte al Republicii Moldova aflat în vizită oficială la Paris!

24 de ani de absență evidentă (din septembrie 1997) din Hexagon a acestui bastion francofon în estul îndepărtat al continentului european, este deja în sine un eveniment, vizita în sine totuși a fost mai mult decât remarcată la Paris.

Sigur, această vizită care intervine la mai puțin de două luni de la învestirea în această funcție (24 decembrie 2020 a marcat debutul mandatului), ar fi putut beneficia de mai multă atenție din partea presei franceze, însă condițiile sanitare în vigoare, timpurile pe care le trăim, complicate, bizare, complexe, nu au permis mai mult.

În tot acest caimac administrativ, Maia Sandu la Paris a fot asemeni acelei inimioare calde pe care reușesc uneori bunii barmani să le imprime pe cafeaua noastră: un zâmbet și un respiro.

Președintele Emmanuel Macron i-a acordat președintei Republicii Moldova toate onorurile, au împărtășit un discurs comun de opt minute, partajat și decorticat ulterior pe săturate pe rețelele sociale. Mai ales, au oferit prilejul fotografiilor oficiali pentru realizarea unor imagini care au făcut de câteva ori turul rețelelor sociale.

În fine, a fost un moment magistral și de neuitat.

23 de ani de la ultima vizită a unui președinte din Franța la Chișinău (Jacques Chirac)

Un gest firesc de făcut spre un bastion francofon

Din partea Franței, vizita aceasta a reprezentat nici mai mult nici mai puțin decât gestul firesc de făcut spre, cum spuneam, unul din puținele bastioane francofone din Europa (state unde franceza nu este limbă națională), dacă nu singurul.

Republica Moldova este în continuare statul în care franceza este prima limbă străină predată în școli, cu mult în fața limbii engleze ca număr de vorbitori.

Era firesc deci ca de îndată ce vântul schimbării a suflat și peste Chișinău, întrerupând cumva lungul șir de președinți nu foarte pro-europeni dar, să sperăm, și lungul șir de președenții cu… cântec.

Mandate la fel de schimbătoare și de marcate de lovituri politice, scandaluri mai mult sau mai puțin adevărate dar și de tulburări interne de lungă durată ca vântul dur și sec care poate lovi din senin câmpiile de dincolo de Chișinău și până departe spre Bender și Tiraspol.

Așa cum este de regulă datul unui președinte, și contrar teoriei voiajului (drumul contează, nu ținta), în alegerea unui președinte greul și anduranța după alegere și instalare în funcție contează cu mult mai mult decât cursa cu dinții încleștați spre numire.

A fi numit președinte este ca și cum ai primi un cec în alb: depinde doar de tine ce va scrie pe acest cec și cum îl păstrezi, cu ce capital de încredere sau nu.

Vizita de la Paris este un punct pozitiv, deci.

Va ști Maia Sandu să îl valorifice pe plan intern și pe plan internațional?

Strategiile sunt clar diferite, însă urmarea este evidentă: o așteaptă și președintele francez, care a acordat un alt cec în alb, o așteaptă curioși și vecinii Republicii Moldova.

„Această legătură dintre țările noastre, doresc să o dezvolt profund”, a declarat Emmanuel Macron. Vorbind nu doar de hegemonia limbii franceze, ci și de avantaje economice, investiții economice.

„Doresc ca Franța și Uniunea Europeană să vă acorde tot sprijinul…”, a mai spus el.

Punctele importante nu au fost uitate: crearea unei legături feroviare între Republica Moldova și Uniunea Europeană; reglarea conflictului din regiunea transnistreană…

Ambele complexe și de durată.

Primul, extraordinar dacă ar putea fi realizat în deceniul următor (la trecerea graniței dintre România și Republica Moldova trenurile se opresc pentru aproximativ patru ore, sunt pur și simplu sunt ridicate cu totul pentru a permite schimbarea… roților. În Republica Moldova ecartamentul este mai larg decât în restul Uniunii Europene, 1524 mm. Ecartamentul normal este de 1435 milimetri, cel de la Chişinău este specific țărilor din tot spaţiul ex-sovietic (Finlanda, Mongolia, țările baltice…).

Al doilea, esențial, fundamental, implicând de facto sprijinul și prezența României ca actor-jucător.

Politica unei națiuni rămâne un exercițiu de conștiință și de patriotism care nu intră niciodată în pauză sau în lockdown.

Mâna întinsă de Paris nu este de neglijat

Este interesant de observat momentul acestei vizite, la 27 de ani de la semnarea unui tratat de prietenie și de cooperare între cele două state, și la 24 de ani de la ultima vizită a unui președinte moldovean la Paris.

Sigur, circumstanțele au fost și rămân fragile și complicate dincolo de Prut.

Elevul sârguincios al Parteneriatului Estic este azi unul care face eforturi să recupereze timpul în care a fost absent din clasă, iar mâna întinsă de Paris nu este de neglijat.

Gestul este de repetat: ar fi păcat ca frumusețea sa să fi fost doar asemeni adierii unei aripi de fluture. Ar trebui să fie, mai degrabă, piatra de temelie a unei construcții de durată.

Franța, la rândul ei, este în plină expansiune de recucerire a spațiilor francofone, într-un moment anunțat de câțiva ani buni de maeștri guru ai marilor institute politice internaționale.

Pentru cei care sunt atenți la evoluția scenei politice din estul Europei, vizita este un semn că, dincolo de pandemie, dincolo de griji și de frământări, de decizii sanitare și carantine mai mult sau mai puțin obligatorii, politica unei națiuni rămâne un exercițiu de conștiință și de patriotism care nu intră niciodată în pauză sau în lockdown.