Un investitor dezirabil în economia României

În condițiile în care fluctuațiile economiei naționale, cât și prezicerile diferite, ale unor oficiali ai partidelor aflate la guvernare – privind stagnarea sau mărirea, cu coeficienți mai degrabă electorali, ai salariilor și pensiilor existente – generează nu doar întrebări legitime privind capacitatea de conducere a unor terți, în conformitate cu interesul național al României, de a depăși pragmatic situația de incertitudine actuală, ci și căutarea de soluții noi, care sunt menite a genera noi investitori în revitalizarea arealului productiv, un proiect aparte ar putea deveni înființarea Băncii Militarilor din țara noastră. 

• PSD, întâiul chemat
• Miza unei întâlniri care poate schimba fața lumii
• Da’ unde e vila?
• Fostul șef ADR, căruia vicepremierul Oana Gheorghiu îi trimitea „mailuri exploratorii” pentru contracte cu Schwarz, ia în calcul sesizarea DNA. Ea îl acuză de fake news
• Vizita secretă a lui Netanyahu. Israel confirmă. Emiratele infirmă

POSIBILA ÎNTREVEDERE ÎNTRE REPREZENTANȚI AI BNR ȘI AI MApN

Așa cum îmi preciza regretatul ex-ministru al apărării naționale – între anii 1991 și 1994 -, generalul inginer Niculae Spiroiu, un asemenea proiect a fost înaintat celui care conducea guvernul României în acel moment, dar, stupoare, nu a fost concretizat pentru că terți nu s-au pus de acord asupra… persoanei, care urma să conducă o asemenea importantă bancă. 

Într-una din zilele trecute, după o emisiune de televiziune la care am participat cu un oficial al Băncii Naționale a României (BNR) schițând avantajele funcționării unei asemenea bănci, care ar deveni un investitor în economia românească. 

Nu m-am limitat la acest prim dialog exploratoriu. Am contactat apoi și interlocutori credibili, de la nivelul celor care supervizează dinamica organismului militar românesc, care, fără excepție, au reacționat pozitiv, la o posibilă primă întrevedere, între experți ai  BNR și specialiști ai ministerului armatei.

Prima problemă care ar trebui soluționată este găsirea resurselor financiare, pentru fundamentarea startului oficial al Băncii Militarilor, dar acest aspect nu este insurmontabil. 

În Turcia, țară membră a NATO, o structură financiară similară, numită  OYAK, a fost înființată la 3 ianuarie 1961, ca un fond de pensii și caritate turc, cu aproximativ 363.000 de membri. OYAK Holding Investment Subsidiary Group a devenit ulterior unul dintre cele mai mari grupuri industriale din Turcia. 

Legea de reglementare a funcționării OYAK motivează că ofițerilor militari pensionați „li se oferă doar un trai modest” și „nu pot să-și păstreze stilul de viață, care corespunde statutului lor social.” 

OYAK a vizat și urmărește ca ofițerii pensionari „să nu mai fie îngrijorați de viitorul lor și să se poată bucura de pace financiară și spirituală”.

În România, de ani buni, condiția militarilor profesioniști trecuți la pensie este aidoma unei mingi albe, de biliard politic, lovită – cu scop meschin, pur electoral – de reprezenții partidelor aflate în competiție, pentru intrarea (uneori pe ușa din dos, a înțelegerilor infamante) la guvernare. 

Bătaia asta de joc, la adresa armatei naționale, are și reversul ei, vizibil în incompetența unuia care se și vede următorul premier. Acesta, la nici câteva ore de la nefericitul incident recent petrecut la granița polono-ucraineană afirma – cu o seninătate care ține de iresponsabilitate – că, nici mai mult, nici mai puțin, trebuie activat articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic!…

Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, declara că polonezii sunt îndreptăţiţi să ceară activarea articolului 5 din Tratatul NATO 

Asta ca și cum președinții și premierii statelor membre ale NATO ar fi luat imediat poziția de drepți și – la acest îndemn ei și-ar fi trimis trupele spre răsăritul Europei, un context în care armata României – despre care ignoranți dâmbovițeni cred că mai are doar un efectiv echivalent cu trei divizii – nici nu mai conta fiind doar un mizilic, pe agenda financiară a celor cărora le pasă doar de viitorul lor, nicidecum de viitorul României.

HOLDING ROMÂNESC

România fiind o țară democratică, membră a Uniunii Europene, poate reglementa, pe cale legislativă, criteriile de eligibilitate ale celor care vor forma consiliul reprezentativ și adunarea generală, în condițiile în care membri permanenți și cotizanți ai organizației vor putea deveni toți militarii profesioniști și funcționarii civili din Forțele Armate Române. 

În Turcia, structura de referință OYAK funcționează ca o instituție de economii obligatorie, fiind o organizație suplimentară de asigurări sociale și de asistență socială și un holding, cu capacități de investiții financiare deloc neglijabile. 

Taxele de membru constituie majoritatea surselor de venit pentru OYAK, care oferă două tipuri de servicii – asistență socială și servicii sociale. 

Plata pensiilor constituie elementul de bază al serviciilor de asistență socială ale OYAK și sunt oferite pensionarilor care au fost membri ai OYAK de cel puțin 10 ani, cuantumul acestor pensii militare nefiind la cheremul capriciilor politice ale unor trecători guvernanți.

OYAK nu este doar  instituție de asistență socială, ci și un holding de capital prin investiții în producție, comerț, servicii și sectoare financiare. Un atribut care generează avantaje, atât pentru cei care finanțează zone cu potențial profitabil, cât și pentru cei care beneficiind de fonduri deloc străine de interesul național pot avea rezultate economice mai rapide decât previziunile oficiale. 

În plus, legiuitorii turci nu au impus restricții privind gestionarea activelor OYAK.  

Comparativ, doar ca un exemplu trist, casele de refacere ale militarilor, din unele categorii de forțe armate românești au fost transferate, mai pe nimic, unor personaje civile care s-au perindat pe te miri ce funcții din ministerul oastei noastre – în condițiile în care legea obligă ridicarea efectivelor actuale la 120.000 de militari. 

În Turcia, membri permanenți ai Fondului OYAK sunt ofițerii salariați, ofițerii contractuali, funcționarii publici în cadrul armatei, subofițerii și ofițeri de jandarmerie, funcționarii publici pensionari ai Forțelor Armate Turce şi soţiile de ofițeri decedați, care doresc să rămână membri.

În România, din start ar fi 160.000 de pensionari militari cu soțiile lor, ceea ce ar asigura un fundament solid dezirabilei Bănci a Militarilor Români – una supusă tuturor reglementărilor funcționale ale Băncii Naționale a României. 

Echivalentul a opt divizii constituie totalul pensionarilor militari români. Foto MApN

Cum este la turci? În prezent, OYAK este un holding masiv, cu un total de 60 de companii, dintre care pe 29 le deține în totalitate. 

OYAK investește în producția industrială, în sectorul financiar și în acela al serviciilor. Investițiile OYAK sunt concentrate în industria auto, ciment și industriile siderurgice și sunt, de asemenea, distribuite în următoarele sectoare: finanțe, energie, minerit, agricultură, produse chimice, alimente, construcții, transport-logistică, comerț intern-exterior, securitate privată, tehnologie-IT și turism.

PERSOANA VIITORULUI GUVERNATOR AL BĂNCII MILITARILOR

Interesant este că, la un moment dat, civilul Coşkun Ulusoy, care conducea OYAK afirma, cu tâlc: „În cele din urmă, viața de afaceri este doar un alt câmp de luptă. Când principiile militare, testate de nenumărate ori prin lupte sângeroase, sunt aplicate afacerilor, atunci nu există șanse de eșec.”

Scopul acestor rânduri? Reiterarea publică a oportunității unui dialog – la nivel de experți financiari -, între o delegație a Ministerului Apărării Naționale, cu una a Băncii Naționale a României, pentru ca pornind de la elementul de referință minimală, respectiv OYAK, să cântărească avantajele și dezavantajele înființării Băncii Militarilor, care ar întări latura asistenței sociale în România.

Cât privește persoana viitorului guvernator al Băncii Militarilor, acesta ar putea fi un specialist civil, numit de Președintele României, cu avizul Băncii Naționale a României, astfel fiind garantată nepolitizarea noii instituții financiare de interes național. 

Dintr-o perspectivă strict conservatoare, reluarea proiectului dorit în anii ’90 este fără vreo șansă de succes,  dar din punctul de vedere al celor care doresc noi surse de finanțare onestă, pentru economia românească, poate deveni o soluție viabilă, a cărei materializare depinde doar de voința politică a unor veritabili bărbați de stat. Din România, nu de aiurea.