Războiul din Ucraina: între întoarcerea la starea naturală și nevoia de rațiune

În noiembrie 2018, la scurt timp după celebrarea la Paris a 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, am publicat în Ziarul Financiar un articol cu titlul „Va curge sânge?”. Scriam atunci că, dincolo de declarațiile pacifiste și de geografia scaunelor ocupate de liderii mondiali prezenți la acest eveniment, pericolul izbucnirii celui de-al Treilea Război Mondial este mai mare ca oricând.

• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară
• 30% dintre români cred că 2026 va fi mai dificil decât 2025
• Devastarea Parisului. Marcela Feraru: Majoritatea sunt din imigrația sudică. Îți vine să votezi Marine le Pen
• Nadia, Steaua României

Sancțiunile economice impuse Rusiei cresc tensiunile, incertitudinile și dramele

La explicațiile istorice și geopolitice ale acestor drame, se adaugă legile ciclurilor economice lungi. Prin urmare, războiul ce a izbucnit în februarie 2022 în Ucraina nu este o surpriză. Pe lângă dramele pe care le putem vedea în fiecare zi, asistăm la o violență ce generează schimbări cu impact asupra vieților noastre și ne bulversează conștiința.

Cu toate acestea, în 1994, anul primei mele interacțiuni cu Ucraina, în timpul memorabilei călătorii pe care am efectuat-o în această țară împreună cu colegii mei din Promoția „Capitaine Stéphane” (1992-1995) de la Academia Militară de la Saint-Cyr/ Franța, experiențele pe care le-am avut au fost foarte agreabile. La Kiev și la Odesa am beneficiat de o ospitalitate extraordinară. Dornici să arate lumii o schimbare, ucrainenii de atunci au dat dovadă de multă deschidere, chiar dacă pe chipul lor erau vizibile ridurile lăsate de trecutul comunist.

Ei ne-au făcut să le descoperim istoria, cultura, cazărmile și echipamentele militare. Ne-au făcut să trăim momente memorabile, printre care spectacolul și balul organizate special pentru promoția noastră la Opera din Kiev ne-au marcat prin strălucirea lor. Nimic nu sugera că un război sângeros avea să cutremure această țară 28 de ani mai târziu, chiar dacă, revenind în Franța, la Saint-Cyr, intervențiile profesoarei Hélène Carrère-d’Encausse (secretar perpetuu al Academiei Franceze) m-au marcat prin profunzimea lor și aveau să-mi deschidă dorința de a cunoaște și înțelege complexitatea istorică a „Imperiului spulberat”.

Astăzi trăim într-o cu totul altă realitate. Milioane de oameni au fost nevoiți să-și părăsească locuințele și să-și găsească refugiu în țări din toată Europa, inclusiv în România. În fiecare zi ne punem întrebări referitoare la sfârșitul acestui război și la criza ce a venit odată cu el. Pentru multă lume această situație devine insuportabilă: există o frică de invazie, de frig și foame, de părăsirea domiciliului… Pentru a ne liniști, guvernele țărilor NATO și ale Uniunii Europene au decis să impună sancțiuni economice împotriva Rusiei și să înarmeze Ucraina. Dar aceste măsuri, greu de controlat, nu pot să aducă pacea. Ele cresc tensiunile, incertitudinile și dramele în rândul ucrainenilor, dar și al rușilor, în Europa și în lume. Accentuarea raportului de forțe va da și mai multă amploare unui război ce nu va avea învingători, ci doar învinși.

Interesele divergente ale puterilor occidentale în Europa de Est capătă noi forme

Pentru Europa, sancțiunile impuse Rusiei arată un Occident unit cum nu a fost niciodată. Însă această solidaritate se anunță a fi fragilă. În primul rând, pentru că există o ruptură tot mai adâncă între țările occidentale și un grup de țări ce acoperă mai mult de jumătate din populația Planetei (China, Rusia, India, Brazilia, Turcia, Africa de Sud …). Apoi, pentru că interesele divergente ale puterilor occidentale în Europa de Est capătă noi forme odată cu războiul din Ucraina.

Puterile europene doresc să-și consolideze interesele economice prin continuarea integrării politice, monetare și, pe termen mediu, militare în cadrul UE. Pe de altă parte, Statele Unite utilizează o importantă capacitate de politică și militară pentru a transforma Europa de Est într-un veritabil „cordon sanitar” între Rusia și Europa de Vest, amânând astfel integrarea comunitară atât de dorită de Franța și Germania. În sfârșit, fostele țări comuniste și-au însușit instituțiile și regulile de piață necesare integrării europene, dar unele state, precum Polonia și Ungaria, urmează strategia americană prin adoptarea unui mecanism instituțional suveranist. 

Acest conflict ridică, de asemenea, problema difuzării informațiilor. Cenzura și manipularea sunt utilizate la scară largă de ambele tabere. În acest context, unii jurnaliști, striviți de cursul evenimentelor, nu mai găsesc mijloacele pentru a căuta adevărul și a promova gândirea critică. Mult prea des se acordă prioritate dogmei, în fața cunoașterii și spectacolului, în fața adevărului. Este foarte greu să mai știi dacă informațiile furnizate sunt verificate și obiective.

Se pune apoi și problema atitudinii față de moarte. La nivel individual, în afară de militari, puțini sunt cei care sunt dispuși să își riște viața pentru țara lor. Războiul din Ucraina ne arată însă că moartea este aici, în fața noastră și ne reamintește tuturor că ar trebui să avem, cu luciditate și sinceritate, capacitatea de a ne asuma riscul să murim pentru o cauză superioară. Prin acceptarea morții, descoperim practic unul dintre cele mai importante secrete ale vieții.

Pe plan social, asistăm la o revenire la starea naturală. Fiecare luptă cu fiecare pentru supraviețuire.   În acest context, liderii occidentali mizează pe presiunea economică și pe frica de moarte a oamenilor. Însă dimensiunea economică este mai puțin importantă atunci când vorbim despre interese vitale. O arată în fiecare zi comandanții și soldații cărora nu le este frică să moară atunci când sunt convinși că luptă pentru o cauză dreaptă. Pericolul morții nu-i descurajează. Avem nevoie deci de o întoarcere la rațiune, iar Uniunea Europeană are datoria să-și asume o inițiativă credibilă în această direcție.