Pe ANDREEA CIUBOTARU, singurul medic chirurg oftalmolog din România care operează în regim privat cataracta congenitală folosind tehnica BIL, nu o veți vedea nici la televizor, nici în paginile revistelor sau ziarelor, altele decât cele medicale. Își petrece tot timpul în sala de operații, acolo unde, mărturisesc pacienții sau rudele acestora, aduce lumină în priviri de îngeri. Acest interviu, pentru Q Magazine, este o excepție… Fiat lux!
- Nadia, Steaua României
- Când ne dezvelim genunchii…
- O companie americană construiește la Cluj primul centru de date din lume cu Inteligența Artificială Cuantică
- Val de naturalizări fără precedent! Număr record de pașapoarte germane în 2025
- Putin: Nimeni nu poate spune proveniența unui aparat de zbor până când nu este efectuată o expertiză
Andreea Ciubotaru este medic primar oftalmolog, doctor în științe medicale și Președintele Societății Române de Strabologie și Oftalmopediatrie. A fost șefă de promoție a Liceului de matematică-fizică „Mircea cel Bătrân” din Constanța și a participat la olimpiade naționale de matematică și fizică, unde a obținut atât medalii de aur, cât și de bronz. A absolvit ca șefă de promoție Facultatea de Medicină în cadrul Universității de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din București, în anul 1998.
A devenit doctor în științe medicale în 2011 la una dintre cele mai prestigioase universități din Germania, Ludwig-Maximilians din München, unde a absolvit studiile doctorale cu „Magna cum Laude”, fiind primul român căruia i s-a oferit această distincție.
Este singurul medic chirurg oftalmolog din România care operează în regim privat cataracta congenitală folosind tehnica BIL.
VIITORUL LUMII E MIOPIA
Floriana Jucan: Citeam deunăzi că, la nivel global, cel puțin două miliarde de oameni au o deficiență de vedere sau orbire. Raportul OMS mai arată că un miliard de oameni au o problemă oftalmologică care ar fi putut fi prevenită dacă ar fi beneficiat de îngrijiri adecvate pentru afecțiuni cum ar fi miopia, glaucomul și cataracta. Ce anume a dus la această „explozie” de probleme de natură oftalmologică?
Dr. Andreea Ciubotaru: În primul rând, datorită dezvoltării sistemului medical și aparaturii performante, medicii oftalmologi pot diagnostica mult mai multe cazuri de glaucom, cataractă, degenerescență maculară legată de vârstă, comparativ cu 10 ani în urmă. În al doilea rând, datorită creșterii populației mondiale, s-au înmulțit cazurile de afecțiuni oftalmologice. De asemenea, dat fiind faptul că, din ce în ce mai mulți copii și adolescenți nu petrec suficient timp zilnic în aer liber și folosesc dispozitive electronice (smartphone, tabletă, computer) ne confruntăm cu o creștere galopantă a cazurilor de miopie la aceste vârste.
Mergând prin diferite locuri publice am remarcat următoarea tendință: foarte mulți tineri, preponderent cu vârste mici, care poartă ochelari de vedere, lăsându-mi impresia că sunt majoritari. Pe seama a ce să atribuim acest fenomen crescând? Este ceva specific societății zilelor noastre?
Viciile de refracție (miopia, hipermetropia, astigmatismul), strabismul, precum și alte afecțiuni oftalmologice pot avea componentă ereditară. Dacă peste acest bagaj genetic se suprapun și factori de mediu nocivi cum ar fi, spre exemplu, expunerea la lumina albastră emisă de dispozitivele electronice, petrecerea multor ore în fața monitoarelor, mai ales în medii cu iluminare scăzută, în detrimentul orelor petrecute în aer liber, o alimentație săracă în legume și fructe, dar cu indice glicemic crescut, este normal să asistăm la o creștere a cazurilor, mai ales de miopie, la populația pediatrică, să vedem în jurul nostru mai mulți purtători de ochelari, mai ales copii și adolescenți.
De altfel, se estimează că din cauza stilului de viață și a factorilor de mediu nocivi, în 2050, miopia va afecta 50% din populația globului.
Problema este că odată cu creșterea valorilor dioptrice (cu creșterea miopiei) crește și riscul apariției complicațiilor care pot determina scăderea vederii, cum ar fi cataracta, glaucomul, dezlipirea de retină.
Vederea slabă, fără îndoială, îi poate afecta unui copil sănătatea, progresul educațional și școlar dar și gradul de integrare socială. De fapt, 80% din ceea ce învață copiii este dobândit prin procesare vizuală, constată cercetătorii. Cum sunt ajutați, de pildă, copiii din țara noastră, care provin din medii defavorizate și care nu au acces la servicii medicale elevate, pentru a li se corecta probleme de vedere; există programe guvernamentale sau alte forme de întrajutorare?
În Romania există doar programul național de screening pentru depistarea precoce a retinopatiei de prematuritate, o afecțiune a bebelușilor născuți prematur, care, netratată la timp, duce la orbire. În rest, preșcolarii, școlarii și adolescenții, care provin din medii defavorizate, pot avea șansa corectării deficiențelor de vedere cu ajutorul unor organizații nonguvernamentale, care derulează tot felul de programe de ajutorare a persoanelor din medii vulnerabile.
În Spitalul de Oftalmologie INFOSAN, copiii și adulții pot avea acces la servicii medicale de top, efectuate gratuit prin Casa Națională de Asigurări, și pot beneficia de aparatură de ultimă generație, indiferent că provin din medii defavorizate sau nu. Aceasta a fost una dintre țintele Spitalului de Oftalmologie INFOSAN în care lucrez, să putem ajuta toți pacienții mari și mici, indiferent de situația financiară a acestora.
MEDICII DIN ROMÂNIA, PREDISPUȘI SPRE BURNOUT
Aveți încredere în sistemul medical din România?
Dacă în ceea ce privește medicina privată, părerea mea ar putea fi considerată subiectivă, am avut ocazia să analizez sistemul public de sănătate și de partea cealaltă a baricadei, ca pacient sau aparținător de pacient. Dat fiind faptul că tot sistemul public funcționează cu un deficit major de cadre medicale, fiecare medic responsabil și fiecare asistentă sau asistent bun profesional, încercând să acopere activitatea pe care în unele țări europene o fac doi medici, respectiv doi asistenți, din punctul meu de vedere acești oameni sunt supereroi. Pacienții care nu au conexiuni cu sistemul medical nu pot realiza consecințele grave ale suprasolicitării fizice și psihice a medicilor, sindromul de burnout (n.r. oboseală cronică) fiind o realitate cu care ne putem confrunta fiecare dintre noi în cursul activității.
Da, am încredere în sistemul medical în România și trebuie să lăsăm medicii să-și facă treaba, să ne bazăm pe abilitățile și cunoștințele lor. Ca pacient, dacă nu ai încredere în medicul curant, lucrurile nu pot merge pe făgașul bun. O încărcătură negativă a pacientului sau lipsa de încredere pot distruge comunicarea medic-pacient, cu efecte negative asupra evoluției bolii sau cu rezultate postoperatorii uneori dezastruoase.
Sistemul medical privat are o calitate net superioară celui de stat, și aici vorbesc din punct de vedere al Spitalului de Oftalmologie INFOSAN pe care l-am clădit în mai bine de 20 de ani, datorită organizării exclusiv pe criterii de performanță. Dar performanța vine cu costuri semnificative pentru pacient.
Ultimele două secole, mai cu seamă, au cultivat această ruptură între știință și credință, făcându-le în mentalul colectiv incompatibile. Dumneavoastră sunteți un om credincios?
Da. După operație sunt mulți pacienți care îmi spun: „Doamna doctor ați făcut minuni!”. Personal cred că „minunea” este consecința combinației de știință, abilități chirurgicale, intervenția divină și gândurile pozitive ale pacientului sau aparținătorilor, încrederea lor că se află pe cele mai bune mâini. Dacă unul dintre acești factori ar lipsi din ecuație, rezultatul nu ar mai fi același. Știți cum e: un pic de la noi (știința medicilor), mai mult de la Dumnezeu!
Au existat cazuri de care v-ați ocupat, cărora le dădeați mai puține șanse de izbândă, și unde ați „văzut” intervenția lui Dumnezeu?
Sigur că da, cred că fiecare medic are norocul să se întâlnească în cariera lui cu astfel de cazuri și atunci, cum să nu crezi în intervenția divină?!
„NU POȚI FACE PERFORMANȚĂ FARĂ MENTORI”
Revenind într-un registru mai personal, ați absolvit studiile doctorale cu „Magna cum Laude” la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, fiind primul român căruia i s-a oferit această distincție. De ce nu ați rămas în străinătate, acolo unde, cel mai sigur, ați fi beneficiat de perspective mult mai ofertante decât în România?
Am pornit din start cu ideea că în perioada de formare profesională este foarte important să vezi cum decurg lucrurile în țările mai dezvoltate, să aduni idei și apoi să vii să le implementezi în țara natală, pentru ca românii să aibă acces la tratamente medicale și chirurgicale de ultimă generație. Acest schimb de idei ar trebui să constituie o permanență a activității oricărui medic, nu numai în perioada de formare profesională, ci pe parcursul întregii cariere. În acest sens, ajunsă la maturitatea profesională, am organizat, ca președinte al Societății Române de Strabologie și Oftalmopediatrie, numeroase congrese la care am invitat oftalmologi renumiți din întreaga lume, mulți dintre ei revenind în România pentru a rezolva împreună cazuri deosebite. Am devenit prieteni cu unii dintre ei și, de exemplu, Prof. Dr. Marie-Jose Tassignon, unul dintre cei mai mari operatori de cataractă a copilului din lume, iubește România și vine adesea pentru a ne împărtăși din cunoștințele ei.
Ați avut mentori sau modele… sau încă îi mai aveți, chiar și acum când dumneavoastră sunteți model pentru alții, fără îndoială?
Am avut norocul unor mentori de excepție atât dintre profesorii români, Prof. Mihai Pop, Prof. Florian Balta, cât și din străinătate, Prof. Klaus Peter Boergen, Prof. Oliver Ehrt, considerați cei mai buni strabologi ai lumii germane sau Prof. Marie Jose Tassignon, unul dintre cei mai talentați chirurgi de cataractă congenitală din lume. Am fost un burete care a absorbit știința acestor oameni de excepție, ulterior încercând să aduc o contribuție personală în rezolvarea unor cazuri complicate medicale sau chirurgicale. Nu poți face performanță fără mentori. Dacă vrei să descoperi singur roata, fără să îți transmită cineva secretele meseriei, s-ar putea să ai surpriza că ai ajuns la pensie și nu poți uni două spițe…
Cel mai frumos „mulțumesc” primit vreodată de la un pacient a fost…
„Îi mulțumesc măicuței dumneavoastră care v-a născut!” a fost unul dintre cele mai mișcătoare mesaje de recunoștință primite de la mama unui fetițe operate. Sau: „Doctorul Andreea Ciubotaru face lumină în priviri de îngeri. Iar când geniul și pasiunea ei dau poznaș peste un suflet pur, rezultă un dar de neprețuit”. Un dar de neuitat a fost și acest mesaj postat de un pacient pe social media.
Andreea Ciubotaru efectuează, în medie, cca 700 de operații pe an, atât la copii, cât și la adulți. Cei mai tineri pacienți au fost câțiva bebeluși operați în primele săptămâni de viață. Unul dintre pacienții vindecați i-a dăruit un desen în care a numit-o „Zâna ochilor”. Are doar 4 ani
Detalii spre afecțiunile care sunt tratate în Spitalul INFOSAN, despre tarife și despre programări, pot fi consultate aici. Perioada de așteptare poate dura și doi ani între momentul programării și cel al operației, din cauza cererilor, deși dr Andreea Ciubotaru operează de dimineața până seara.
IA VA ÎNLOCUI MEDICUL
Cum ați ales medicina, știut fiind faptul că, în România, este una dintre meseriile care, în ciuda statutului elevat, de foarte multe ori a fost la coada listei de priorități a decidenților de putere, pornind de la slabele investiții atât la nivel de resurse materiale (spitale, aparatură, inovație), cât și umane (salarizarea personalului medical)?
Factorul determinant a fost un accident al fratelui meu, pe care l-am pierdut în copilărie din cauza unei boli necruțătoare, leucemia.
La 7 ani am hotărât că voi fi medic, pentru a-mi ajuta semenii aflați în suferință, fie ei copii sau adulți. Ulterior, fiind studentă la medicină, am realizat că nu pot urma o specialitate ca oncologia, de pildă, pentru că empatizam foarte mult cu pacientul și riscam să nu-mi pot ajuta eventualii pacienți. Șimțeam că nu o să rezist psihic faptului că mulți trec în neființă. Și atunci, datorită faptului că în liceu una dintre pasiunile mele a fost fizica, m-am hotărât să devin medic specializat în oftalmologie. Ba chiar mai mult, specializat în oftalmopediatrie, pentru că lucrul cu copiii reprezintă o provocare zilnică. Nu am avut niciun moment teama că în medicină resursele materiale și umane sunt limitate. Sunt de părere că orice meserie sau profesie ai urma, dacă o faci cu pasiune, se va vedea și rezultatele vor apărea negreșit.
Se apropie asaltul IA (inteligența artificială) în special în zona aceasta a sănătății, a medicinei. Poate un robot sau un software digital să cunoască mai bine omul (pacientul, suferindul) decât omul (medicul) și să-l trateze în cele din urmă?
Cred că inteligența artificială va înlocui medicul mult mai repede decât ne imaginăm, din simplul motiv că inteligența artificială are o capacitate de stocare uriașă, nelimitată. Pe baza unor algoritmi creați de programatori, un robot sau un software digital vor putea pune, mult mai rapid decât mintea umană, niște diagnostice diferențiale sau vor putea interpreta investigațiile medicale, de exemplu. Cred că este o chestiune de câțiva zeci de ani.
Spitalul de Oftalmologie INFOSAN a fost înființat în 2002, cu doi medici inițial, dr. Andreea Ciubotaru și soțul său, Călin Ciubotaru. 21 de ani mai târziu, INFOSAN are 15 medici, 17 asistente și 20 de paturi.
Am acordat, în ultima vreme, mai multă atenție unui segment de literatură care tratează subiectul legăturii din bolile spirituale, somatizate de oameni, și care reverberează ca forme de boli trupești. Aveți, din experiența dumneavoastră, astfel de exemple?
Colegii din toate specialitățile medicale întâlnesc la un moment dat pacienți adulți sau chiar copii care somatizează. De cele mai multe ori sunt greu de diagnosticat, dar trebuie să te gândești și la aceste posibilități.
De exemplu, la începutul carierei mele ca oftalmopediatru, am consultat un copil de 5 ani care prezenta intermitent secuse de nistagmus, un tremur al ochilor. Cauza nu era o tumoră cerebrală sau o boală oftalmologică care determina scăderea acuității vizuale sau o afecțiune în sfera ORL, așa cum te-ai putea gândi la o prima vedere, ci un conflict familial major, divorțul părinților, care îl făceau pe copil să somatizeze. Sigur, pentru a ajunge la această ultimă concluzie, trebuia să excluzi potențiale boli oftalmologice, otite, tumori cerebrale.
Care este sensul suferinței?
Variază în funcție de credințele religioase, perspectivele filozofice și tradițiile spirituale.
Fericirea apare în rare momente ale existenței noastre, prin antiteză cu suferința, fie ea fizică sau mai ales psihică. Așa încât, pentru a te bucura de momente scurte de fericire și stare de bine, trebuie să poți depăși momentele de suferință. Acesta cred că este sensul suferinței. În creștinism, suferința poate avea un rol în apropierea de divinitate.
Cea mai mare suferință a lumii noastre este…
Cred că cea mai mare suferință a lumii noastre civilizate o constituie abuzul de droguri și dependența de jocuri de noroc. Aceste tare cauzează suferință nu numai persoanelor dependente, dar și familiilor lor, precum și întregii comunități. Rezolvarea acestei probleme majore a lumii civilizate se poate face doar prin educație în spiritul muncii și al disciplinei.
Vă mai amintiți cel mai dificil caz pe care l-ați întâmpinat în cariera dumneavoastră?
Da, cazul unei fete de 18 ani, copil abandonat la naștere, care fusese diagnosticată târziu cu cataractă congenitală densă la ambii ochi. Nu văzuse niciodată în viața ei decât lumini și umbre.
Intervenția chirurgicală pe care am făcut-o în Spitalul de Oftalmologie INFOSAN a fost extrem de dificilă, dar a fost un succes.
Nu am să uit vreodată reacția ei când, a doua zi după operație, asistenta i-a înlăturat pansamentul. Privea în jur cu atâta surprindere și curiozitate o lume nouă, pe care nu o percepuse până atunci…
După 18 ani de întuneric, vedea!
Cum trebuie să fie un medic pentru a fi nu doar un bun profesionist, ci și un OM, în raport cu pacienții săi?
O calitate esențială a unui medic bun, indiferent că practică sau nu chirurgia, este empatia, capacitatea de a rezona cu pacienții, de a le înțelege nevoile, de a răspunde întrebărilor pe care aceștia le au. Este esențial ca empatia să fie acompaniată de cunoștințe medicale vaste și de abilitați chirurgicale de excepție, precum și de o dorință continuă de îmbunătățire a ceea ce ști. Mai cred că cred că modestia este o altă calitate pe care ar trebui să o aibă toți colegii medici.
Dr. Andreea Ciubotaru a prezentat numeroase lucrări la congrese românești și internaționale și a contribuit la editarea mai multor cărți și tratate de oftalmologie. Subiectele preferate sunt strabismul, ambliopia, cataracta congenitală și cataracta adultului, electrofiziologia și bolile retiniene ereditare.
Dacă ați fi ministrul Sănătății în România…?
Aș schimba sistemul de promovare al valorilor. Și de aici ar decurge o restructurare completă a sistemului medical românesc. Aș remunera toate cadrele medicale pe măsura muncii depuse, schimbând mulți dintre parametri de performanță. Examenul de rezidențiat (de intrare în specialitate) l-aș lăsa la fel ca înainte.
VEDEREA ÎN EUROPA
- Mai mult de 30 milioane de persoane din Regiunea Europeană au o deficiență de vedere sau chiar orbire. 2.8 milioane sunt orbi și aproximativ 27.2 milioane au tulburări de vedere.
- Mai mult de 70 de milioane de persoane au afecțiuni ale vederii în stadii incipiente.
- În 2020, în Europa Centrală, existau aproximativ 18 milioane de persoane cu pierdere a vederii. Dintre aceștia, 330.000 de oameni erau orbi.
VEDEREA ÎN LUME
- Peste 1,1 miliarde de oameni trăiesc cu vedere slabă, deoarece nu au acces la servicii oftalmologice de bază, cum ar fi: corectarea prin ochelari sau operație de cataractă. Dacă nu se intervine activ, acest număr va crește la 1,8 miliarde și jumătate din populație va avea miopie până în 2050.
- În România, în anul 2020, existau 3.388.479 de persoane cu scăderea vederii. Dintre aceștia, 59.000 de oameni erau orbi. (Sursa OMS)
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
