Johnny Depp, de la procese la succese

Se spune că ce nu te omoară, te face mai puternic. Este cazul actorului Johnny Depp care, după ce a fost acuzat de hărțuire și violențe domestice de fosta sa soție, Amber Heard, a câștigat un proces de defăimare împotriva acesteia, a devenit mai iubit de o planetă întreagă și a setat un record în industria parfumurilor. La 60 de ani, împliniți la 9 iunie, Depp triumfă la Cannes…și peste toate.

• Val de naturalizări fără precedent! Număr record de pașapoarte germane în 2025
• Putin: Nimeni nu poate spune proveniența unui aparat de zbor până când nu este efectuată o expertiză
• Radu Miruță anunță semnarea unor contracte de miliarde vineri noaptea, la 21.45
• Nicușor Dan: O parte dintre drone au fost doborâte pe teritoriul ucrainean și una a avut traiectoria modificată și a ajuns în Galați
• Andreea Nistor, co fondator al Asociației „Tehnologia pentru Umanitate” a anunțat de la Palatul Cotroceni că „una din opt surse oficiale răspândește dezinformare în mediul digital”

ERA VREMEA „WINONEI FOREVER”

Este momentul unui prim bilanț al carierei (dar și a vieții, biografiei) importantului actor de peste Ocean, unul dintre cele mai cunoscute nume din pleiada de actori cu carieră internațională lansați și afirmați în (atât de îndepărtații acum în timp) ani ’90. Pentru că „60 de ani este vârsta unor mari schimbări în viața omului”, parafrazându-l pe Senancour („28 de ani este vârsta unor mari schimbări în viața omului”, spunea el, iar „la 35 tinerețea se sfârșește”).

A fost odată un actor (și prin asta nu vreau să spun „a fost odată actor”, așa cum se spune despre unii artiști expirați). A fost odată un actor, atât de frumos, de celebru, de sexy, de talentat și de inteligent (și mai ales interesant), încât, la vârsta lui (27 de ani avea când a irumpt pe firmamentul cinematografic internațional cu ”Cry-Baby” și ”Edward Scissorhands” – asta după ce-și făcuse stagiul de june prim, în anii ’80, cu rolul din serialul TV ”21 Jump Street” –, dar s-a ferit să intre în maudit-ul „club 27”, adică de a sucomba prea devreme), putea să aibă orice femeie din lume. Și le și avea (despre una singură și-a tatuat, însă, pe piele inscripția „Winona forever” – Winona Ryder, partenera lui din ”Scissorhands”, 51 de ani și ea acum).

Johnny Depp nu era însă un simplu actor. El era un alt actor de fiecare dată, fiecare personaj al lui din aceste filme excepționale ale anilor ’90 (realizate în general de mari regizori) era diferit, reușind să se impună drept unul dintre cele mai cameleonice staruri ale tuturor timpurilor. Mai toate erau însă roluri de introvertiți (cu accente de extrovertire), personaje sensibile și profunde, torturate eventual de propriii „demoni interiori”: menționatele ”Cry-Baby” și ”Edward Scissorhands”, ”Arizona Dream”, ”Benny & Joon” și ”Gilbert Grape” (acestea trei toate în 1993, an mirific, de grație), ”Ed Wood”, ”Dead Man”, ”Nick of Time”, culminând cu indigestul și neînțelesul la vremea lui ”Fear and Loathing in Las Vegas”, toate au fost borne, jaloane pe acest drum.

„PARADISUL” ȘI VANESSA LUI

Apogeul acestor tendințe și a ceea ce scriam mai sus a fost reprezentat, după părerea mea, de filmul ”Don Juan DeMarco” (1994, chiar dacă, poate, mai „ușurel” și realizat de un regizor nu atât de titrat). Este vorba, aici, de cel mai mare cuceritor amoros din istorie, însă, de fapt, totul se întâmplă în mintea caracterului principal, un visător singuratic, totul este constituit din fantasme, proiecții, aventuri mentale, iar femeia iubită de acesta este una „abstractă”, imaginară, lipsită de concretețe reală. Este și filmul prin care l-am descoperit pe actor, eram și la vârsta potrivită pentru a-i recepta mesajul, treptat i-am recuperat și filmele mai vechi, iar Johnny Depp a devenit actorul meu preferat de film din toate timpurile.

Ce s-a întâmplat mai apoi? Desigur că actorul nu a reușit să păstreze aceeași ștachetă, iar filmele lui au devenit din ce în ce mai slabe. Succesul cu personajul lui Jack Sparrow din anii 2000 nu a făcut decât să-i exploateze resursele de histrionism și chiar de cabotinism, din ce în ce mai evidente la Depp. Un minim nivel artistic s-a menținut totuși, în ce-l privește, spre deosebire de alți congeneri. Pe plan personal, Johnny părea a-și fi găsit liniștea alături de franțuzoaica Vanessa Paradis (de mult americanul stătea mai mult prin sudul Franței) – da, da, puștoaica cu ”Joe le Taxi” –, care i-a dăruit și doi copii (acum măricei și ei).

”I WISH I COULD BE BRAD PITT”

Și, deodată, „șoc și groază”: Depp renunță la legătura destul de îndelungată cu Paradis (pretextând că oricum relația era moartă din cauza diferențelor de program), se căsătorește, de data aceasta „cu acte-n regulă”, cu o nulitate (nomina odiosa, impronunțabil) cunoscută pe platourile de la „The Rum Diary”, apoi se scufundă, pe parcursul anilor 2010 și 2020, într-un divorț urât și o serie de procese interminabile și penibile, prin care cei doi se fac de râs în fața întregii planete.

Criza libidinală a bărbatului trecut de 50 de ani? Puțin probabil, pentru că actorul putea să aibă în continuare, la orice vârstă, orice femeie din lume (nu numai că era Johnny Depp, dar fusese Johnny Depp). El a ales-o însă pe… Amber Heard. Vom presupune, pentru a explica situația, că Dumnezeu i-a luat mințile și că, în orice caz, a îmbătrânit urât (spre deosebire de un Brad Pitt, care arată chiar mai bine și e mai cool, la aproape 60, decât era în tinerețe, sau un Keanu care, chiar dacă figura neschimbată de copil nu îl mai ajută, se poate spune totuși că a îmbătrânit frumos).

REGELE ȘI AMANTA LUI DECAPITATĂ

Ars longa, vita brevis, însă. Recent, actorul nostru a repurtat un succes masiv (10 minute de „standing ovations”) la Cannes, cu cel mai nou rol al său, cel al regelui Louis XV din filmul ”Jeanne du Barry” (regia și interpretarea rolului titular: franțuzoaica Maïwenn). O revanșă (artistică) târzie pentru actorul care s-a plâns (în binecunoscutul său stil incoerent) de felul în care Hollywood-ul l-a mal-tratat în timpul procesului cu A.H. Un fel subtil pentru Depp de a spune „După mine, potopul” (replică atribuită, în mod apocrif, lui Ludovic al XV-lea)?

Din imaginile văzute din film, Johnny îmi pare acum că joacă un rege bătrân, obosit și decrepit, cu o grație stângace înduioșătoare care-mi amintește de „Edward Scissorhands”, omul-cu mâini-de foarfece. Arc peste timp? Îmi pare că Depp se-apropie din ce în ce mai mult de nebunia lui Howard Hughes, personaj pe care mă mir că nu l-a interpretat pe marele ecran.