Ideologia woke este o formă radicală și accelerată de dezumanizare

Nici nu se sfârșise bine razia sângeroasă efectuată de Hamas, pe 7-8 octombrie, pe teritoriul Israelului, când Black Lives Matter Grassroots, adică una dintre grupările doctrinare conducătoare din BLM, a dat publicității, la 9 octombrie, un manifest scris în numele „clarelor asemănări” dintre negri („Black people) și palestinieni.

• Triumful Rusiei în Franța. A câștigat și s-a prăbușit în genunchi
• Cine va securiza Neptun Deep, care nu e în apele teritoriale ale României? Specialist: Probabil am avea o bâlbă colectivă!
• Ionuț Lupescu, regrete după 28 de ani
• Nicuşor Dan a convocat o şedință la Constanța după explozia dronei ucrainene în Port. Ce s-a decis
• În România, ponderea cheltuielilor cu echipamente în bugetul apărării s-a dublat între 2014 și 2025, iar în valori absolute creșterea depășește 300%

„LUPTA PENTRU NEGRI ȘI ELIBERAREA PALESTINEI, INTERDEPENDENTE”

„Și noi înțelegem ce înseamnă să fii supravegheat, dezumanizat, deposedat de tot ce-ți aparține, cu familiile separate, cu oamenii noștri tratați ca niște criminali și măcelăriți în voia cea bună, întemnițați în masă, iar când rezistăm ne numesc «teroriști». Și noi visăm la o lume în care oamenii noștri să poată trăi liber pe pământ decolonizat. Fie ca granițele, punctele de frontieră, închisorile, listele de persoane urmărite și poliția care, toate la un loc, ne terorizează comunitățile, să se prăbușească și fie ca lumea pe care o vom construi din cenușa lor să-i cinstească pe cei căzuți în luptă”, se arăta în manifestul postat pe Twitter.

Cu alte cuvinte, se clama dreptul negrilor din SUA de a distruge un întreg sistem, care include multe dintre atributele suveranității de stat americane cum ar fi granițele și poliția, pentru a putea trăi „liber pe pământ decolonizat” într-o lume construită din cenușa celei vechi.

Acest apel incendiar nu e un simplu exercițiu retoric, de vreme ce organizația BLM, înființată în 2013, a căpătat notorietate în 2014, în urma unor proteste naționale în SUA, la care s-a cântat sloganul devenit de acum celebru: „Pigs in a blanket fry’m like bacon”. „Pig” e termenul injurios argotic, moștenit de la radicalii anilor ’60, pentru polițist. „Pigs in a blanket” e un fel de mâncare făcut din crenvurști înveliți și prăjiți în felii subțiri de slănină. Cu alte cuvinte, BLM cânta că polițiștii, indiferent de culoare, ca apărători ai ordinii unui sistem opresiv și rasist, ar trebui „prăjiți”.

Lozinca a fost lansată pe Twitter în 2014, de activistul BLM Bassem Masri, palestinian din St Louis, Missouri. Masri a fost cel care a transmis via internet protestele din Ferguson împotriva poliției, contribuind astfel la popularizarea și radicalizarea BLM. La moartea lui, în 2018, Masri a fost omagiat în Congresul SUA de Cori Bush (Missouri Democratic Rep.) care a precizat că lupta pentru „viețile negrilor și lupta pentru eliberarea Palestinei sunt interdependente”.

De altminteri, la protestele din Ferguson, care au constituit actul de afirmare națională a radicalismului BLM, contingentul de palestinieni a fost însemnat, steagul palestinian fiind fluturat de manifestanții care declarau că acele confruntări violente cu poliția americană erau „intifada” lor.

Masri a fost doar unul dintre numeroșii activiști BLM, progresiști, democrați, care au participat la consolidarea legăturilor dintre activismul radical marxist din SUA și activismul palestinian sau terorismul Hamas.

Cofondatoarea BLM Melina Abdullah, profesor universitar, dar și lidera BLM Los Angeles și BLM Grassroots, e o susținătoare publică a lui Louis Farrakhan și a organizației Nation of Islam, una dintre cele mai mari și mai virulent antisemite organizații ale negrilor din S.U.A. Abdullah își îndeamnă studenții și pe cei care participă la grupurile ei de studiu săptămânale să citească „Les Damnés de la Terre” a lui Franz Fanon, care face apologia violenței, a „cuțitelor însângerate” și obuzelor, ca instrument care îl vindecă pe oprimat de „complexul de inferioritate” și îi redă „respectul de sine”.

Apologia violenței oprimatului o făceau și Karl Marx și Friedrich Engels în „Manifestul Partidului Comunist” din 1848, dar la ei era vorba de clasa socială a proletariatului, care urma să instaureze un regim de teroare revoluționară împotriva burgheziei.

VICTIMA, STATUT UNIFICATOR

Sub influența marxismului cultural, distilat de Antonio Gramsci și de Școala de la Frankfurt, clasa socială a proletariatului a fost înlocuită de minorități, din ce în ce mai diverse și mai inventate, ca protagoniste și beneficiare ale vărsării de sânge revoluționare. Majoritatea omogenă a poporului muncitor a fost înlocuită de majoritatea alcătuită din peticele minorităților reale sau imaginare pe care nu le unește disciplina muncii sau o cultură comună, ci doar statutul de victimă. Oprimatul nu a mai fost proletarul, ci un întreg set de minorități-victime, așezate cu grijă într-un clasament al oprimării și deci al îndreptățirii la reparații, care merg de la dreptul neîngrădit la violență justițiară, la dreptul la reparații bănești. Orice legătură cu realitatea, cu istoricitatea și specificitatea oprimării e pierdută, deoarece nu e vorba de persoane oprimate, ci de categorii oprimate prin definiție, nu neapărat aici și acum, ci cândva sau dintotdeauna.

Astfel, istoria economică, istoria colonizărilor, istoria socială au lăsat loc unei teologii a diversității în care victimele sunt manifestări temporale, teofanii, ale victimelor eterne, ale unor victime-esențiale, iar opresorii sunt albii, mai precis bărbații albi heterosexuali. Toți. Chiar și copiii albi, care, conform ideologilor marxismului cultural și teoriei critice a rasei (CRT), au moștenit păcatul rasismului și al „oprimării” minorităților de la strămoșii lor.

Statutul oricui în noua societate nu e dictat de ce face el, de cum se comportă, ci de culoarea pielii sau de identitatea asumată sau moștenită.

Nu ești răsplătit sau pedepsit pentru ceea ce faci, ci pentru ce ești, fapt care e determinat de grupul căruia îi aparții. E vorba de un fel de vină colectivă și deci de pedepsire colectivă diacronică, adică întinsă pe verticala veacurilor, a istoriei, nu doar pe orizontala zilei de azi, sincronică. Nu ești pedepsit doar tu pentru ce ai făcut tu, ci e pedepsit în tine neamul tău, se dorește stingerea seminției tale „reacționare”.

Noi am văzut această ideologie la lucru în România primelor două decenii de comunism, atunci când puritatea ideologică a reeducării comuniste nu era alterată de adaptarea pragmatică la realitatea națională operată ulterior de echipele lui Gh. Gheorghiu-Dej și N. Ceaușescu.

Prin Max Horkheimer, Theodor Adorno și Herbert Marcuse, Școala de la Frankfurt a făcut mult pentru a importa în S.U.A., –  unde filosofii de mai sus s-au refugiat din calea nazismului – , și a impune la nivelul discursului public și universitar aceste metode de a conceptualiza, delegitima și demola „societatea patriarhală”.

Eric Mann, care de-a lungul vieții sale, a combinat eseurile teoretice scrise în jargon marcusian cu acțiunea directă în cadrul organizației marxist-teroriste Weather Underground al cărei membru operativ a fost, a recrutat-o și a instruit-o pe Patrisse Cullors, fondatoarea BLM, în teoria și practica revoluției marxiste. Într-un articol publicat în 1996 de o revistă subvenționată de Institute for Research in African-American Studies at Columbia University, Mann afirma că S.U.A. au o „conformație socială de stat colonial, bazat pe virulenta supremație albă” și, prin urmare, „toate aspectele vieții politice sunt rasializate”.

Discursul a devenit teroare în vara anului 2020, când un val de violență incendiară și sângeroasă a cuprins S.U.A. Această violență a fost dusă la înfăptuire de organizații precum BLM și Antifa cu sprijinul elitelor progresiste din Partidul Democrat, din marile universități, din presă, din lumea financiară și a guvernanței ONG-iste.

În 2020, BLM a strâns din donații, de la persoane fizice anonime, dar și de la lideri politici precum Kamala Harris și de la corporații precum Cisco, IBM, Microsoft, Apple, Reddit, Uber, TikTok, Netflix, Bank of America, suma de 90 milioane USD.

Marile canale de TV, marile motoare de căutare și marile ziare au minimalizat, trecut cu vederea și justificat violența protestelor BLM și au cenzurat vocile care încercau să transmită de pe teren realitatea. Realitatea a fost că, vreme de câteva luni de zile, S.U.A. au suferit, din pricina violențelor BLM și Antifa, cele mai violente și distrugătoare răscoale din istoria sa. Activiștii BLM au fost implicați în 95% din răscoalele, jafurile și violența din vara și toamna anului 2020 în urma cărora au murit 47 de persoane. Pagubele materiale s-au situat la nivelul a miliarde de dolari, jefuite sau arse fiind nu doar magazine aparținând marilor corporații precum CVS, Target, Walgreens, Walmart, ci și mici magazine de familie. Au fost atacate, incendiate în unele cazuri, sedii de poliție, primării, biblioteci, universități, monumente, biserici, Casa Albă, sinagogi.

Tot atunci s-a dat startul la rescrierea istoriei în numele noii forme de marxism cultural care e CRT (Critical Race Theory). Copiii, în școli, au fost îndoctrinați masiv cu literatură și drag shows LGBTQ+, în vreme ce elevii și studenții au început să fie supuși unor exerciții de umilire ritualică pentru păcatul de a fi albi. Toate aceste realități continuă încă.

Corporațiile și armata au trecut, sub administrația Biden, la punerea agresivă și urgentă în practică a noilor standarde de Diversitate, Echitate și Incluziune, armata SUA și chiar serviciile punând accentul la recrutare și promovare pe intersecționalitate, adică pe recrutarea și promovarea nu în funcție de merit, ci de câte căsuțe ale diversității bifezi.

În universitățile de elită, admiterea nu s-a mai făcut pe bază de merit, elevii merituoși fiind discriminați în favoarea (sub)mediocrilor cu origine sănătoasă. Albii (incluzându-i pe evrei) au suferit acest tratament, dar și asiaticii, care au fost siliți să dea în judecată și să meargă până la Curtea Supremă a S.U.A pentru a obține sentința de eliminare a admiterii pe bază de cote rasiale de affirmative action în școli.

Meritocrația a fost complet compromisă de politicile progresiste care au mers până acolo încât au proclamat chiar și diferite discipline, cum ar fi matematica, drept rasiste.

Profesorii activiști din școlile americane promovează ideea „etnomatematicii”, care își propune să ofere o alternativă la rasismul structural al matematicii clasice.

Paul Gottfried observa recent că după 7 octombrie, cei mai buni susținători ai Israelului s-au dovedit, din nou, a fi americanii creștini mai în vârstă de la țară sau din micile orășele, în vreme ce generațiile mai tinere, woke-urbane, hrănite cu supă de acronime (NPR, BLM, LGBTQ+) și crutoane de marxism cultural, s-au dovedit a fi mai degrabă anti-Israel și anti-evrei.

Un astfel de exemplu ne oferă Mika Tosca, profesor asociat la School of the Art Institute of Chicago. Tosca se prezintă drept „radical optimist transsexual cercetător al climei” și  după 7 octombrie, a ieșit la rampă condamnând Israelul și pe evrei într-un limbaj virulent derogator. 

În aceste condiții, reacția marilor universități americane nu e de mirare. Exercițiile de umilire publică a elevilor sau studenților albi din 2020 și din anii care au urmat s-au transformat în exercițiile de umilire publică a studenților evrei de la universități prestigioase precum Stanford, unde un cadru didactic le-a cerut studenților evrei din sala de seminar să se identifice și apoi i-a pus la colț, explicându-le că sunt „coloniști” și că vrea să îi facă să vadă și ei cum sunt tratați palestinienii de autoritățile israeliene.

La Harvard Law School, editorul revistei de drept a facultății, Ibrahim Bharmal, a fost filmat în vreme ce abuza verbal și asalta fizic un student evreu. Limbajul scrisorii celor 33 de asociații studențești de la Harvard care chiar pe data de 7 octombrie a pus întreaga responsabilitate pentru atacul Hamas pe umerii „regimului din Israel” e scrisă în jargonul marxismului cultural (de ex., „violența israeliană care structurează fiecare aspect al vieții palestinienilor”). E limbajul care condamnă „rasismul structural și sistemic” care îi victimizează pe negrii din S.U.A., sau al „masculinității toxice”, sau al „heteronormativității” care face din orice om normal care se plimbă pe stradă sau mănâncă la terasă cu familia o bestie pe care trebuie să o dobori, așa cum au făcut în vara anului 2020 activiștii BLM/Antifa încurajați de afirmațiile politicienilor democrați Maxine Waters, Chuck Schumer sau Cory Booker. După cum notează Charles Lipson, profesor emerit de științe politice la Universitatea din Chicago, profesorii radical marxiști care au căpătat control asupra marilor universități par a fi aliați cu forțe militant musulmane, o alianță pe care o vedem și în câmpul politic european, acolo unde stânga progresistă a împins mereu către mai multă imigrație din zonele de conflict din Asia și Africa și a absorbit la nivelul cadrelor de partid mulți din acești imigranți (vezi conflictul actual din sânul partidului Laburist din Anglia), pe care altminteri îi folosesc ca votanți.

MARXIZAREA UNIVERSITĂȚILOR ROMÂNEȘTI

Eyal Zisser, prorectorul Universității din Tel Aviv, observă că explozia de antisemitism din campusurile americane are de a face cu ideologia anti-occidentală, cu marxismul care a penetrat universitățile americane, unde a ajuns dificil să-ți găsești de lucru dacă nu te aliniezi la standardele marxismului cultural/CRT/DEI. Universitățile americane care produc studenții lipsiți de discernământ de mai sus au, în medie, 45 de persoane care lucrează ca ofițeri DEI. Au mai mulți ofițeri DEI decât profesori de istorie, după cum notează un raport al Heritage Foundation.

Bari Weiss, care în 2020 a demisionat de la New York Times în semn de protest față de deriva woke a ziarului, scria recent că această ideologie înlocuiește ideile cu identitatea, dezbaterea cu denunțul și domnia legii cu furia maselor dezlănțuite.

Ideologia woke este o formă radicală și accelerată de dezumanizare. Dar nu e de ajuns să o condamnăm verbal. Ea a pătruns deja în noua lege a educației, „România educată”, în textul căreia diversitatea, echitatea și incluziunea sunt menționate ca valori de bază. Universitățile României s-au marxizat și ele treptat, cu ajutorul lucrului „pe proiecte” cu finanțare externă, deci la comandă socială afectată de atmosfera ideologică hegemonică, nu de interesele naționale și pragmatice ale României.

Demitizarea, zeflemeaua antinațională și cinismul au devenit și la noi predominante, împreună cu discursurile din ce în ce mai radicale ale unor forțe politice venite de nicăieri și care par a fi hotărâte să ne ducă în neant. Importul de forță de muncă, uitându-se că nu importăm doar brațe sau picioare, ci oameni, cu identitatea, ideile și interesele lor, poate radical contrarii modului nostru de viață sau intereselor noastre, e și el în plin avânt.

Marxismul cultural te face să ispășești imaginarele păcate ale strămoșilor tăi de om alb până la a șaptea generație. E forma ideologizată a unui blestem. Cine ne va dezlega de el?